4,282 matches
-
bulevardul prietenului său. Nefiind atent pe unde mergea, se împiedică de un trup însângerat, înjunghiat. Se aplecă deasupra lui și îl recunoscu pe Dănuț. Auzi pașii unei ființe ce fugea și porni îndată în acea direcție. Dădu colțul și zări silueta subțire care îl înnebuni mai mult. Gonind ca un nebun, luptând cu propriile lui puteri, aproape o ajunsese. Mai mulți oameni apărură de după ziduri. Se luptă cu ei și auzi un țipăt de femeie. Porni într-acolo și-1 doborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
normal. Era momentul să își rezolve treburile. Când se întoarse, după ce-1 predase pe Dănuț familiei, căzuse ca și mort. Complet fără să se apere. Deschise ochii de-abia când era foarte lumina afară. Dar chiar atunci zări o siluetă în casă. Lucrul îl izbi așa de tare, mai ales acel sentiment instinctiv care-1 avertizase mereu, încât atacă brusc, năpustindu-se peste ea. Pregătindu-se să lovească, o recunoscu pe Amanda. Leșinase, l din cauza căzăturii. O luă în brațe, blestemându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lumină a lunii. Înfricoșat peste măsură, Anton făcu lumină în antreu și, întorcându-se în poziția pe care o cunoștea atât de bine, adică cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu fața spre oglindă, păli. Un șuvoi de sudoare rece îl năpădi pe loc, văzând o siluetă fantomatică, lugubră și diformă, în locul prietenului său de suflet, ce până nu demult era atât de prezent acolo. Totul îi juca pe dinaintea ochilor. Silueta era una cu totul neomenească, supradimensionată și mișcătoare, adică tremurătoare, întocmai așa cum apare imaginea cuiva pe linele valuri, ce se unduiesc liniștit pe suprafața unui lac. „Doamne ferește! Ăsta-i vis sau realitate?!”, îngână el sugrumat de tot de spaimă. Atunci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
a polițistului, abandonează rapid timidul acces de revoltă și coboară în mulțime. Chipul omului legii se descompune realmente ca în desenele animate cu Tom și Jerry: falca refuză să mai zăvorască maxilarul superior, pleoapele explodează, brațele cad moale pe lângă albastra siluetă înfiretată. Monumentul în uniformă este zăvorât în carcasa propriei neputințe. La capătul unei încordări prometeice, atletul ordinii izbutește să îngaime, într-un inutil ecou: "Sumimasen... sumimasen" (Mă scuzați... mă scuzați). Impasibil, îmi continuu drumul și reușesc să ajung la râvnitele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însă altceva: fina filosofie a artei și a moralei în textura căreia este de descoperit unul dintre motoarele contemplative ale profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nipon: femeia și copilul. În arhipelagul extrem-oriental, femeia i-a inspirat întotdeauna o panică indescriptibilă partenerului masculin, care, treptat, a transformat-o într-o "fetiță" (arhetipul erotic al japonezei contemporane), pentru ca s-o poată domina abia în momentul în care silueta ei fragilă nu mai poate opune rezistență fizică (tema este lărgită în eseurile noastre despre erotismul nipon). Pe de altă parte, copilul înspăimântă prin seriozitatea și gravitatea cu care se joacă, tulburând prin această atitudine simultan blândă și crudă armonia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încă, pentru cine știe să le caute și, mai ales, să le găsească, ucenicele gheișelor, tinerele maiko. Timp de sute de ani, frumusețea lor nu putuse fi contestată de nimeni. Shogun-i și daimyo, samurai și negustori, cu toții fuseseră seduși de silueta aristocratică a fetelor care, pentru a deveni curtezane rafinate, erau silite să-și sacrifice orice dorință personală și controlate aproape permanent de cei ce le cumpărau, aproape ca pe niște sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
raporturile interumane, de contexte istorice și chiar de stări emoționale pasagere. Tocmai de aceea venerabilul Honnimbo Shusai atribuie îndelungata sa activitate "vagului", adică acelei indeterminări ontologice care constituie însăși fibra esențială a lucrurilor, textura fină a acestora. Grație adecvării la silueta evanescentă a ființei, maestrul trăiește în permanență pentru a (se) juca (go, firește, dar și mahjong sau șah), toate celelalte preocupări cotidiene fiind împinse, ca pe o pânză, în clarobscurul fundalului. Bătrânul refuză cu obstinație chiar și plimbările în parc
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un rond de flori și să plonjez, ca în adolescență, în explorarea alchimiei irezistibile a cartofilor rumeniți și a chiftelelor cu maioneză. Cu o dexteritate demnă de un jongler, mâna dreaptă cuprinde drăgăstos paharul înghețat, în timp ce mâna stângă înfășoară tandru silueta pântecoasă a sandvișului. Scena de tantrism culinar are, precum observați, un foreplay pe măsură. Bref, iau o îmbucătură, însă am gâtul uscat de sete, astfel că trebuie să sorb câteva picături. Este cel mai banal gest cu putință, unul repetat
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
uit în jurul meu, văd oameni extrem de subțiri, materializări ale duhurilor eterate din fanteziile shakespeareane. Fotoliile duble din autobuze și din trenuri sunt proiectate pentru ceea ce, în Europa sau în America, ar constitui lăcașul unui singur corp hrănit de cornul abundenței. Silueta niponă comună dezvoltă, instinctiv, o relație absolut specială cu spațiul redus care i se pune la dispoziție; prin urmare, ea tinde să se conformeze unor reguli nescrise, dar vii ale contracției, în absența căreia indivizii s-ar călca literalmente în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nou pat al lui Procust, similar corsetelor victoriene sau cutumei chineze a legării picioarelor, este emblema legii profitului (pentru industria cosmetică, publicitate, modă) și a puterii instituțiilor patriarhale (Wolf, 1997, p. 13), decise să înlocuiască nesfârșita corvoadă domestică cu corvoada siluetei, dietei, machiajului. În ciuda multiplelor oferte educaționale, economice, culturale, o „realitate privată colonizează conștiința feminină” (Wolf, 1997, p. 16), obligată să-și reconstruiască identitatea (fizică în primul rând) într-o manieră la fel de represivă ca înainte. Cenzura familiei, societății din epocile anterioare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
-se În prag, cu imensa poartă neagră și bătută În piroane Închizându-se În urma lui. Îmi amintesc perfect de clipitul lui des din cauza luminii orbitoare a zilei, de mustața aceea groasă a lui care Îi acoperea buza de sus, de silueta-i subțire Învăluită În capă și de pălăria-i cu boruri largi de sub care Își mijea ochii deschiși la culoare, orbiți, care părură să zâmbească văzându-mă așezat pe o bancă de piatră din piață. Exista ceva special În privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de mersul evenimentelor, Încercând să nu dea spatele unii altora, nu de alta, dar paza bună trece primejdia rea. Și așa se aflau, cu oțelurile Încă În teci, când În ușă apăru, spre dezamăgirea asistenței și ușurarea lui Diego Alatriste, silueta de neconfundat a locotenentului de alguazili Martín Saldaña. — Na, că s-a spart cheful, făcu don Francisco de Quevedo. Și, ridicând din umeri, Își potrivi ochelarii pe furca nasului, privi În lături, se Întoarse la masa lui, destupă Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de patru ori În ea, cum Îi spusese Saldaña. După ce bătu, degajă mânerul spadei, iar mâna stângă și-o furișă la spate cât mai aproape de cel al vizcainei. De partea cealaltă se auziră pași și portița se deschise fără zgomot. Silueta unui servitor se desenă În prag. — Numele domniei voastre? — Alatriste. Fără alte cuvinte, sluga i-o luă Înainte pe o potecă șerpuind printre copacii unei livezi. Toată proprietatea i se păru căpitanului veche și părăsită. Deși nu cunoștea prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nemișcat, mascatul părea să aștepte ceva sau pe cineva. Răspunsul sosi după alte câteva momente, când un covor ascuns În penumbra Încăperii, Între două corpuri de bibliotecă, se mișcă descoperind o ușă tăinuită În perete, din care se desprinse o siluetă Întunecată și sinistră, pe care cineva mai slab de Înger decât Diego Alatriste ar fi luat-o drept stafie. Nou-venitul făcu câțiva pași, și felinarul de pe masă Îi lumină chipul, adâncind niște scofâlceli În obrajii rași și supți, peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Și astfel am terminat pregătirile și am rămas locului neclintit, așteptând. N-a mai durat mult. O lumină străluci În bătătura largă a casei, stingându-se apoi, și o caretă mică apăru la una din ieșirile piațetei. Lângă ea, o siluetă neagră se desprinse din beznă, se apropie de intrarea casei și discută ceva, foarte scurt, cu alte două umbre care tocmai apăruseră. Apoi silueta neagră se Întoarse la postul ei, umbrele se suiră În caretă, iar aceasta trecu pe lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
stingându-se apoi, și o caretă mică apăru la una din ieșirile piațetei. Lângă ea, o siluetă neagră se desprinse din beznă, se apropie de intrarea casei și discută ceva, foarte scurt, cu alte două umbre care tocmai apăruseră. Apoi silueta neagră se Întoarse la postul ei, umbrele se suiră În caretă, iar aceasta trecu pe lângă mine cu catârii ei negri și cu prezența funebră a unui vizitiu pe capră, aproape atingându-mă Înainte de a se mistui În Întuneric. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și cu prezența funebră a unui vizitiu pe capră, aproape atingându-mă Înainte de a se mistui În Întuneric. N-am avut timp să mă gândesc la misteriosul vehicul. Încă mai răsuna ecoul copitelor de catâri, când din locul unde adăsta silueta neagră se auzi din nou un fluierat ușor, același tiruri-ta-ta, iar din Întunericul de lângă mine se desprinse sunetul de neconfundat al unei spade trase Încet din teacă. M-am rugat fierbinte de Dumnezeu să gonească norii care acopereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
erai mort. Sau pe punctul de a fi. Urmă o tăcere. Favoritul se ridicase În picioare, mergând spre fereastra prin care se vedeau nori amenințând a ploaie. Se uita la mișcările gărzilor din patio, cu mâinile la spate. În contra luminii, silueta lui părea și mai masivă, și mai Întunecată. — Oricum, zise fără să se Întoarcă, ai putea să-I mulțumești lui Dumnezeu că ai scăpat cu viață. — E adevărat că nu-mi vine a crede - răspunse Alatriste. Mai ales după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
când am auzit un cântecel, un refren care Îmi era familiar: un fel de tirurí-ta-ta, și printre reflexele acelea bătând În cenușiu și ocru a apărut o pată Întunecată, nemișcată. Ridicând ochii, am văzut Înaintea mea, cu capă și pălărie, silueta neagră inconfundabilă a lui Gualterio Malatesta. Prima mea reacție În fața vechiului cunoscut de la Portița Sufletelor a fost să dau bir cu fugiții; dar n-am făcut-o. Surpriza m-a amuțit și paralizat Într-atât, Încât n-am putut decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tine n-o să te certe, mă! Ba intră tu, că e mamă-ta, n-o să te bată pe tine, dar pe mine o să mă bată de-o să-mi sară măselele până la cimitir! Într-un sfârșit, portița se deschise și două siluete de copii se strecurară încet în curte, cu capetele plecate. Erau plini de noroi, din creștet până-n tălpi. Arm ieși foarte serioasă în întâmpinarea lor, își luă chiar un aer sever: Domnișoară, aștept explicații. Rochița asta, care nu se mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
unui topor în moalele capului. Nu se știe dacă victima este abandonată moartă sau doar leșinată în vagonul-dormitor unde se cinstise cu o sticlă de vodcă pe care nu pregetase să o lingă cu gesturi obscene, în fața lui Mihai, verbalizând silueta și numele tinerei preotese Agnesa. Aceasta este unul din personajele de prim plan ale cărții, întrupând nu doar frumusețea de Ermitaj a nudului feminin , ci mai ales fariseismul, ipocrizia, iscusința în hărțuirea sexuală a tânărului nostru erou. ("Ah, iubita mea
Dosar penal în formă de roman by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8055_a_9380]
-
A apărut în 1929, după ce fusese publicat, în '27, în Universul literar, la Editura Ancora, pe strada... Emigratului. Și, spre dezicerea totală de ancoră, prin supracoperta ca de celofan se zărește, în grafica elegantă, alb cu un strop de albastru, silueta desenată a unei lebede pe conturul căreia scrie, aproape caligramatic (sic!), tout vogue sur vague. Ambiguitatea se include... "Cercului Sburătorul, din frământarea căruia s'au elaborat cele ce urmează" e închinarea acestui volum concis, dar nu subțire. Justificarea lui e
Manuale și manifeste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8071_a_9396]
-
prietene și chiar puțin mai mult. Alina nu respectă însă regulile. De aici apar o mie de probleme. Lucrurile devin înfricoșătoare, ca un cer întunecat pe timp de furtună, iar rugăciunile și țipetele seamănă în sufletul privitorului îndoială și teamă. Siluete negre și mici merg cu pași iuți prin curte. Călugărițele poartă mici toci rotunde". Vorbind apoi despre intriga din film, criticul declară: "Este o lume închisă. Acolo prosperă speranțe și frustrări. Intrusa imploră și țipă. Ea profanează biserica, aruncă icoana
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]