793 matches
-
caldă a anului, cu maxime înregistrate în lunile mai și iunie (media multianuală fiind de 80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 și 33,6 cm. Flora și fauna sunt specifice zonei de silvostepă. Caracteristic silvostepei este prezența pădurilor, în care se întâlnesc frecvent stejarul pufos ("Quercus pubescens"), stejarul brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), teiul, ulmul. Pădurile ocupă o suprafață redusă (de aproximativ 8000 ha.) în Vaslui. Sunt grupate în două masive principale: unul la Chițoc
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
anului, cu maxime înregistrate în lunile mai și iunie (media multianuală fiind de 80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 și 33,6 cm. Flora și fauna sunt specifice zonei de silvostepă. Caracteristic silvostepei este prezența pădurilor, în care se întâlnesc frecvent stejarul pufos ("Quercus pubescens"), stejarul brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), teiul, ulmul. Pădurile ocupă o suprafață redusă (de aproximativ 8000 ha.) în Vaslui. Sunt grupate în două masive principale: unul la Chițoc - Lipovăț - Oprișița
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
a gazelor naturale este de 66,7 km. Ca urmare a așezării pe latitudine, teritoriul municipiului Tecuci se încadrează în zona climatică temperată și face parte din sectorul de provincie climatică cu influențe de ariditate, ținutul climatic de câmpie, de silvostepă, topoclimatul complex al Câmpiei Tecuciului și Văii Bârladului, unde se pot întâlni topoclimate elementare: de vale, de terase, de dune, de lacuri, urban etc. și fenomene climatice marcate de viscole (iarna) și secete prelungite în celelalte anotimpuri, mai cu seamă
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
instalat o vegetație ierboasă tipic de stepă, care apare astăzi numai pe terenurile unde nu se practică agricultura. Vegetația reprezintă rezultatul interacțiunii ariilor de influență este europeană, atlantică, sudică, al elementelor eudemice si al activității antropice. În ansamblu, vegetația de silvostepă se întâlnește în câmpia Tecuciului, iar cea de stepă propriu-zisă în câmpia Covurluiului. În "Scrisoare despre Tecuciu" publicată de Alexandru Papadopol Calimah în revista "Convorbiri literare" în 1893 și preluată apoi de Theodor Ciuntu în "Dicționarul geografic statistic și istoric
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
ridicată pe dealul Tirinca, 193 m. Climă regiunii este temperat continentală. Temperatura cea mai ridicată a fost înregistrată la 6 aug.1905, 38 °C iar cea mai scăzută, -32,5 °C pe 5 febr. 1940. Solurile caracteristice sunt cele de silvostepa și stepa. Cernoziomul este tipul predominant de sol. Prima mențiune documentara datează din 6 oct. 1407. Cand boierii moldoveni reînnoiesc în orașul Liov omagiul prestat de Alexandru cel Bun în 1404 regelui Poloniei, fiind semnat de 27 de boieri printre
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
2006; Debitul mediu multianual ale lunii aprilie (mc/s) = 7900; Debit istoric (mc/ s) / data = 12.700 / 06.04.2005; Ultimul Debit istoric (mc/s) / data = 15.700 / 23.04.2006. Flora din zona este caracteristică zonei stepice și de silvostepă. Pădurile sunt puține, iar arborii predominanți sunt cei de esență moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi. Printre plantele sălbatice ale zonei se numără păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc.
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României. Vegetația reprezintă rezultatul interferenței ariei de influență est-europeană, sudică și atlantică. Predomină vegetația de silvostepă, dar în zona luncilor se găsește o bogată floră hidrofilă (papură, stuf, rogoz, trestie), plus o vegetație acvatică bogată. La suprafața bălților apar plantele plutitoare cum ar fi ciulinul de baltă care are rădăcina fixată dar și lintița, de exemplu
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
lintița, de exemplu, care nu are rădăcina fixată. La marginea ghiolurilor întâlnim nuferi albi, nuferi galbeni, săgeata apei, stânjenelul galben, etc. Vegetația lemnoasă a luncilor cuprinde mai multe esențe moi. Întâlnim plop, răchită, salcie, arin, etc. Fauna aparține stepei și silvostepei ce caracterizează sudul Moldovei, precum și biotopul bălților și luncilor. Pe tot cuprinsul județului întâlnim mistreți, căprioare, dropii, popândăi, hârciogi, arici, orbeți, potârnichi, prepelițe, ciocârlii, berze, rațe, lișițe, cocostârci, vulpi, lupi, iepuri, pescăruși, vrăbii, rândunici (doar vara), cuci, privighetori, sturzi, pitulici
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
cad neregulat, cele mai mari cantități înregistrându-se vară. Vânturile bat predominant dinspre nord. Suprafață de 8805 ha care încorporează zona locuibila se împarte astfel: 53% teren arabil, 38% pășune, 5% vii, 2% livezi, 2% fânețe. Vegetația zonei este caracteristică silvostepei. În est predomina pădurile de brad, molid și fag, iar în celelalte părți se întâlnesc mici păduri de stejar. În lunca Timișului se găsesc salcii și plopi, iar vegetația de mlaștină este reprezentată de stuf, nufăr și papura. Fauna este
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
de brad, molid și fag, iar în celelalte părți se întâlnesc mici păduri de stejar. În lunca Timișului se găsesc salcii și plopi, iar vegetația de mlaștină este reprezentată de stuf, nufăr și papura. Fauna este cea caracteristică stepei și silvostepei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Lugoj se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (79%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (6,82%), romi (2
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
subsecvente (Șcheia, Târgului), văi cu caracter reconsecvent (Suceava) și prin platouri și coline cu caracter structural (zona Mănăstirea Zamca, zona Cetatea de Scaun a Sucevei) și cu aspect etajat. Solurile din raza orașului intră, în general, în categoria celor de silvostepă, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o formă relictă, corespunzătoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul că sunt soluri tipice de silvostepă. Ele sunt cele mai fertile soluri din zonă, folosite la cultura cartofului
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
etajat. Solurile din raza orașului intră, în general, în categoria celor de silvostepă, solurile cernoziomice levigate fiind specifice zonei. Aceste soluri par o formă relictă, corespunzătoare unei epoci mai secetoase din trecut, dat fiind faptul că sunt soluri tipice de silvostepă. Ele sunt cele mai fertile soluri din zonă, folosite la cultura cartofului, sfeclei de zahăr și a cerealelor. Pe terasele superioare ale Sucevei se găsesc soluri cenușii de pădure, cu o fertilitate mai scăzută. În lunca Sucevei există soluri aluvionare
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
nivelul Oltului altitudinea este de circa 135 m, în zona luncii de 145 m ( la stadion ), în zona centrală de circa 160 m, pentru ca în vârful Dealului Viilor să atingă 308 m. Vegetația teritoriului face parte din formațiunea floristică de silvostepă, vegetația ierboasă fiind în cea mai mare parte artificializată prin culturile agricole. Pe lunca Oltului a existat o vegetație tipică: păduri de plută, arin, răchită, care au fost defrișate făcând loc culturilor agricole. Municipiul are în componența sa și următoarele
Drăgășani () [Corola-website/Science/297003_a_298332]
-
a utilizării acestor resurse în viitor. Spațiul timișorean se încadrează, din punct de vedere geobotanic, în zona pădurilor de stejar. În prezent, cu excepția arealelor împădurite cu cer și gârniță (Pădurea Verde, Pădurea Bistra, Pădurea Giroc, Șag), teritoriul se încadrează în silvostepa antropogenă ce caracterizează întreaga Câmpie Panonică. Peisajul este diversificat și de apariția vegetației de luncă, de-a lungul principalelor râuri, în cadrul căreia predomină arborii de esență moale. De remarcat este prezența parcului dendrologic de la Bazoșul Nou: rezervație forestieră cu o
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
din jurul orașului este formată din câmpie, păduri și ierburi. Se găsesc plante rare cum ar fi păpucul doamnei, stânjenelul, căpșunica, șerparița ș.a. Fauna pădurilor cuprinde mamifere, reprezentate de insectivore și rozătoare. Păsările sunt numeroase, având importanță cinegetică (fazanul). Fauna de silvostepă și stepă, prezintă un număr mare de specii de interes cinegetic (iepurele, căprioara, prepelița, potârnichea, fazanul etc.). Teritoriul zonei Timișoara dispune de o bogată rețea hidrografică, formată din râuri și lacuri. Principalul curs de apă este râul Bega, cel mai
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
explică cum, cu oarecare risc, se poate cultiva chiar și smochinul. Postul pluviometric (înființat în 1963), dar și stația meteorologică oferă informații climaterice corecte preluate de numeroase lucrări de specialitate. Floră din zona este caracteristică zonei de stepa și de silvostepa. Pădurile sunt puține, iar arborii predominanți sunt cei de esență moale, cum ar fi salciile din lunca sau plopii albi. Dintre plantele sălbatice ale zonei, amintim: păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc.. Mai
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
metri.În plus faptul că de câțiva ani curge într-un canal gură de vărsare înmâlită permițând o deversare ușoară în Siret. Covorul vegetal este diversificat pe teritoriul localității; se întâlnesc plante aparținând provinciei est-europene, predominând elementele caracteristice stepei și silvostepei. Diferențierile covorului erbaceu de la un loc la altul sunt impuse de condițiile de sol, de ape, de terasă, lunca și dune de nisip. În zona luncii pe un sol aluvial și cu o pânză freatică aproape de suprafață apar porțiuni cu
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
unde se termină în DN25). Prin comună trece și calea ferată Iași-Vaslui, pe care este deservită de stația Grajduri. În comuna Grajduri se află Poiana cu Schit, arie protejată de tip floristic, unde sunt ocrotite unele specii de plante de silvostepă, cum ar fi dumbățul, sulițica, pieptănărița și păiușul. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Grajduri se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (86,25%), cu o
Comuna Grajduri, Iași () [Corola-website/Science/301279_a_302608]
-
Nord la Sud pe o distanță de 4 km. A fost folosit pentru irigații. În anii bogați în precipitații revarsă inundând circa 400-500 ha teren și chiar locuințele din partea de jos a satului Mogoșești. Vegetația în aparență o vegetație de silvostepa în realitate vegetația naturală este o vegetație foarte variată de cea de lunca până la etajul fagului și carpenului. Arborii sunt reprezentați prin plop, salcie, arin apoi ulm și stejar, carpen și fag, a mai fost plantat și salcâm, celelalte plante
Comuna Mogoșești-Siret, Iași () [Corola-website/Science/301294_a_302623]
-
sunt neuniform reprezentate de-a lungul anului, înregistrându-se un maxim în lunile mai-iunie, în timpul perioadelor ploioase, cu mențiunea că în timpul ploilor torențiale se produc eroziuni pe versanți, inundații în vai și stagnări de apă în depresiuni. Arondat zonelor de silvostepa și de silvostepa în tranziție spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrișărilor sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
de-a lungul anului, înregistrându-se un maxim în lunile mai-iunie, în timpul perioadelor ploioase, cu mențiunea că în timpul ploilor torențiale se produc eroziuni pe versanți, inundații în vai și stagnări de apă în depresiuni. Arondat zonelor de silvostepa și de silvostepa în tranziție spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrișărilor sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de exemplare de Quercus cerris (cer), Q.robur (gorun), Acer campastre (jugastru), Tilia spp. (tei), Ulmus foliacea
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
limita Vestică a regiunii, iar în rest șleaurilor de deal, care includ alături de gorun, stejarul pedunculat, cerul, jugastrul, frasinul, unii arbuști (sânger, păducel) și plante erbacee. Pădurile au fost defrișate pe mari întinderi, de-a lungul timpului, fiind înlocuite de silvostepa secundară.
Arămești, Neamț () [Corola-website/Science/301616_a_302945]
-
formată pe conul de dejecție al râului Prahova. Este o câmpie de tip piemontan, relativ plană, slab fragmentată cu văi și terase slab individualizate. Teritoriul comunei se situează într-o zonă cu clima temperat continentală, regimul termic, caracteristic zonei de silvostepa, cu o temperatură anuală medie de 10.6 (C și o medie a precipitațiilor anuale de 588 mm). Comuna se află în componența bazinului hidrografic al râului Ialomița, prin intermediul principalului său afluent - râul Prahova. Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Comuna Ariceștii Rahtivani, Prahova () [Corola-website/Science/301637_a_302966]
-
strat gros de la 10-15 m de pietrișuri, nisipuri și argile nisipoase. În trecutul geologic zona era acoperită cu păduri întinse, fapt dovedit prin prezenta zăcămintelor de cărbuni ce se găsesc la mici adâncimi. Vegetația din acest teritoriu face parte din silvostepă fiind alcătuită din plante de cultură și plante specifice pajiștilor și pășunilor. Aceste asociații de plante se explică prin faptul că zona respectivă se găsește la o răscruce climaterică. Pe ambele versante ale dealului aflat în partea de miazăzi a
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
ar fi solurile gleice, lăcoviștile și soluri clinohidromorfe, sau cu gleizare slab sau moderată a unor soluri deja gata formate. Gruparea (solurilor) terenurilor în clase de pretabilitate la arabil: Teritoriul localității face parte din zona de vegetație a pădurilor, subzona silvostepei, districtul silvostepa medie a Câmpiei Transilvaniei. În pădurile și tufișurile din zonă, speciile dominante sunt: "Quercus robur", "Quercus peduncularis", "Ulmus campestris", "Tilia tomentosa", "Populus nigra", "Robinia pseudoacacia" etc. Vegetația ierboasă prezintă o mare varietate în funcție de microrelief. În zonă predomină vegetația
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]