19,447 matches
-
banal de cuțitoi! Ea veșnic îmi va isteriza, bătîndu-mă cu chiloții în cap (cum ardeleanca Nuța pe electricianul Vasilescu din Dolhasca!), mințile și trupul! Azi, mort-răscopt, vă trimit cartea! Toată treaba asta s-a transformat într-o teroare a bunului simț! Ieri seară am văzut un film cu formația de muzică ușoară ABBA. Și, deodată, mi-am amintit de localitatea D. Pe atunci ABBA avea primul succes cu “Waterloo”, melodie premiată de “Eurovision”. Văzusem concursul în direct televizat. Numai că despre
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
Și combătând o mai veche prejudecată, Streinu aruncă o privire asupra romanelor Hortensiei Papadat-Bengescu, unde “stilul suferă în fiecare pagină”. Ea “scrie incorect, fără stil, și totuși criticul se vede silit a-l lăuda... în aceeași măsură cu, de pildă, simțul preciziei analitice, atât îl servește de bine să pătrundă în miezul glorios al operei”. Stilul e o expresie a epocii: “Din Filimon și chiar H. P.-Bengescu se va putea afla totdeauna cum trăia, dar și cum vorbea «protipendada» Bucureștiului
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
formelor, permanenta ambiție de a se înnoi, ceea ce îl apropia de Balzac. Spre deosebire de majoritatea comentatorilor, el socotește Amândoi, drept unul dintre cele mai subtile romane prin caracterul său detectiv, dar și prin satirizarea acestei formule. Ne amintim cu ce admirabil simț al plasticității l-a caracterizat pe josnicul parvenit Pirgu. Acele considerații păreau desprinse dintr-un context mai larg și acesta îl reprezintă chiar cronica despre Craii de Curtea-Veche. Mateiu Caragiale i se înfățișează lui Vladimir Streinu, “ca cel mai bizar
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
tîrziu? N-are cultură, să vedem, să vedem. E prea simpatic! Doar cu talentul...” Să-i iei de gît și să-i ucizi? Inutil, apar alții, tot citiți, tot habar neavînd de adevărata poezie! Ce magistrală lecție e Teroarea bunului simț! Ce greu e să scrii cum o face el! Adică trăind fiecare rînd. Comparația o să vă pară grosolană, dar eu îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat carne! Îi bagi viața, trupul cu viscerele calde, mustind de
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
melc/ Să-și ducă povara strivită.// La ușa iubirii eu n-am așezat/ Un cer cu parfumuri de seară./ Din cupa plăcerii se-nalță senzual/ Mireasma durerii, amară...“ Tonul patetic, accentele frenetice, aprige, acaparante, anunță, în germene, feerica deslănțuire a simțurilor din versurile cuprinse în Țara fetelor. Dar, mai erau etape de parcurs până la definitivarea volumului apărut puțin înaintea Crăciunului 1937. Nici un semn de cristalizare pripită din partea poetei. Deocamdată, se lasă pradă impetuozităților temperamentale și ține să dea de știre tuturor
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
s-apucă să scrie poezii face proză fără să știe, ca Burghezul gentilom al lui Molière. Iată că în paginile unei reviste de curând apărute întâlnim poeme semnate Maria Banuș, care ne opresc atenția și ne fac să nădăjduim că simțul versului n-a dispărut încă definitiv. Sunt versuri proaspete, poate nu încă bine coapte, dar făgăduind sigur un îmbelșugat rod viitor: «E toamnă. Între noi un pumn de soare,/ Catifelata poamelor dogoare/...Aș vrea în tine să mă-nec de
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
cum știui am dat un ajutor.” Îngenuncherea în fața venirii pe lume a mânzului este răsplătită de spectacolul instalării în viață a unei ființe încrezătoare în justificarea absolută a tot ce i se întâmplă. Mai presus de toate, mă zguduie năvala simțurilor peste noua prezență; precum Adam, cel din Anatolida lui Ion Heliade Rădulescu, mânzul este asediat de văz, auz, miros, pipăit: ,, Dar presimțea lumina cum dă în el năvală,/ Și arborii pădurii din depărtare, hăt,/ Îi frământau auzul trăsnind pe verticală
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
să-l evoc pe cât e cu putință. Mai întâi, unde ne aflăm? Peisajul pe care-l străbatem odată cu cele două personaje (Eu-l poetic și un Celălalt) este de o intensă realitate, el pare a ,,răbufni” în pagină! Instalat în simțurile și unghiul de observație ale unui tânăr țăran, cititorul traversează o lume, la început de dimineață, după o noapte ploioasă, cu acuitatea în percepții a unui Zola (din La Terre) sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
simțurile și unghiul de observație ale unui tânăr țăran, cititorul traversează o lume, la început de dimineață, după o noapte ploioasă, cu acuitatea în percepții a unui Zola (din La Terre) sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
legi ale creșterii și descreșterii valorice, tematice, orizontul său este mereu în mișcare, fluid, nu poate încremeni în forma baladei epice a unui Deșliu, sau în simplismul unor contraste poetizate, afirmau steliștii la Congresul scriitorilor din 1956. Poziții de bun simț, de fapt, insurgente în contextul epocii, curajoase atunci, normale acum. Între ele destine de scriitori, cariere, exiluri, destrămări, refaceri cu tineri redactori, morți, o viață dedicată cărților, paginilor ude de cerneala tipografiei, apoi de cea a tonerului. Format mare, format
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
și simplu de neînțeles că un inginer capabil și integru, cap de familie cu multe responsabilități și părintele unor copii minori, era pe cale de a deveni victima unor funcționari incapabili ai sfatului popular, indivizi care, fără discernământ și fără bun simț, voiau să-i ia jumătate din locuință, ba chiar îl amenințaseră cu evacuarea forțată, în cazul că s-ar fi opus... Colonelul îl ascultă răbdător până la capăt, notându-și ceva într-un carnet, iar la sfârșit îi declară scurt și
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
sau întârzierea, împlinirea sau deviarea sensului nou, spre care tinde cultura noastră. Concepțiunile morale ca și practica socială nu ne mai îngăduie azi să ne îndoim de valoarea morală ca și socială a femeii. De altfel, Românii au dovedit un simț de dreptate sănătos când, mai înainte chiar decât unele popoare de cultură veche, au deschis porțile școlilor și deci a carierelor la fel pentru fete ca și pentru băieți. S-a desființat astfel o nedreptate: inegalitatea în împărțirea bunurilor sufletești
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
când, mai înainte chiar decât unele popoare de cultură veche, au deschis porțile școlilor și deci a carierelor la fel pentru fete ca și pentru băieți. S-a desființat astfel o nedreptate: inegalitatea în împărțirea bunurilor sufletești. Desigur că același simț de dreptate a mânat, pe legiuitori și pe părinți, spre educarea tot mai asemănătoare a celor două sexe, până s-a ajuns, în fine, în ultimul timp, la concepția unei perfecte egalități, până chiar în educațiunea trupească. Dar iată că
O conferință radiofonică de Alice Voinescu - Orientări în educația femeii by Antonia Mușețeanu () [Corola-journal/Imaginative/13116_a_14441]
-
Ștefan Cazimir (fragment de jurnal 1951-1955) Mama i-a păstrat toate scrisorile. Fiul plecase la București, să urmeze cursurile facultății de filologie. Din textul epistolar se conturează un personaj ușor cinic, cu un dezvoltat simț al persiflării, uneori la limita ereziei față de dogmele sacrosancte ale epocii. Ne aflăm în anii 1951-1955. Fragmentele de mai jos redau ceva din atmosfera acelui timp. 28 oct. 1951. Într-una din scrisori, spuneai că unii colegi au primit ordine
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
vești bune sau "otrăvite, transformă lumea într-un simbolic Confesional. Un suflet se descarcă, un altul primește povara mărturisirii. Proza lui C. Țoiu foiește de "martori, de caligrafi, istoriografi ori arhivari care transformă în numele autorului, al memoriei și al bunului simț estetic faptele esențiale ale unei epoci în "esențe de întîmplări. Pus, nu o dată în linie cu alți prozatori care au scrutat "obsedantul deceniu din tranșeele aceluiași "timp al mărturisirii, de la un M. Preda încrîncenat, uneori încleștat pe subiect, la un
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
amabilității. Deviza despre client și stăpân capătă conotații interesante. Ea are două variante moderne: respectarea unei clauze contractuale din partea prestatorului de servicii sau aplicarea sănătoasă a proverbului " Puține cuvinte și ispravă mai bună". Unde se situează, între aceste coordonate, bunul simț natural, amabilitatea genetică și buna creștere a subiecților, rămâne de discutat. Cu siguranță, ele n-au dispărut. Am observat acest lucru în urma unui, să-i spunem, exercițiu de amabilitate de mai lungă durată, în încrederea mea nu lipsită de modestie
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
și subtil-complicat rămâne exercițiul imagistic și în Captivitatea cercului (1970), unde “ideea” e acoperită adesea ingenios de metafora insolită și rupturile discursive, dând un ușor aer ermetic poemelor propuse “traducerii”. O stare de tensiune abia comprimată, care e și a simțurilor aprinse, pare canalizată spre alambicuri verbale chemate parcă să le atenueze, cu apeluri la mici insolențe jucate (“Dragul meu semen numărul 1, / azi nu te primesc în pat / pentru că plouă / și vreau să-mi spăl adresa / și sângele / azvârlit în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
ordinea înseamnă a desface în noi creatura." Surprinzătoare sînt în Greutatea și harul pasajele care par pilde, reduse, matematic, la un minim de cuvinte: „Strîngerea de mînă a unui prieten revăzut după o lungă absență. Nu iau seama dacă, pentru simțul tactil, ea e o plăcere ori o suferință: la fel cu orbul care, prin vîrful bastonului, simte în mod direct obiectele, simte prezența prietenului. Același lucru pentru împrejurările vieții, oricare ar fi ele, și Dumnezeu." Am alăturat pe această pagină
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
la moarte pentru un volum de poezii "împotriva războiului din Rusia". Pentru Marin Preda întâlnirea cu grupul de scriitori comuniști va avea urmări dintre cele mai importante: după 1940, va fi considerat scriitor al vremurilor noi; el însuși se va simț îndatorat față de cei care l-au ajutat să răzbată, nu va proceda așa cum îl sfătuise cândva Nichifor Crainic, ci, dimpotrivă, se va simț dator să se implice. Preda nu va pune niciodată în discuție regimul comunist, nu va suspecta niciodată
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
dintre cele mai importante: după 1940, va fi considerat scriitor al vremurilor noi; el însuși se va simț îndatorat față de cei care l-au ajutat să răzbată, nu va proceda așa cum îl sfătuise cândva Nichifor Crainic, ci, dimpotrivă, se va simț dator să se implice. Preda nu va pune niciodată în discuție regimul comunist, nu va suspecta niciodată legitimitatea sa, cărțile sale nu vor fi niciodată "subversive", ci, dimpotrivă, angajate în problematica vremii. Încă din 1945, Geo Dumitrescu îl menționează pe
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
eu sub ochi, o asemenea revelație totală a feminității mândre în puritatea ei de început, și că a admira fierbinte și recunoscător desăvârșirea fetelor la ieșirea din adolescență înseamnă a-L lăuda cu prisosință cu ochii, cu inima, cu toate simțurile, pe Creatorul lor: Îl iubeai pe Dumnezeu în creația Lui cea mai admirabilă. Dar cum m-am învrednicit eu de fulgurația edenicei goliciuni a primei Eve, sau mai degrabă a Afroditei ori Amfitritei ieșind din spuma mării? Eram singur la
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
adresat unui Dumnezeu de cârpe, inventat, un simulacru divin aproape idol, ba chiar, la un moment dat, ruga nici nu mai este asumată individual: "și azi dârdâi de oroare când trebuie să mă rog. / și mă rog tot mai greu, simțurile s-au tocit. / trebuie pedepsite cu înmiită asprime ca să iasă din toropeală, / să prindă suflul ororii, pentru rugăciunea de antracit / singura rugăciune neiertătoare" sau "am angajat, nene, doi de la camera 24, se / roagă pentru noi zi și noapte o să / fim
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
cu adevărat rarisime. Virgil Cândea a constatat cu mirare cu câtă ușurință i-a încredințat spre studiere manuscrisul unei cronici, prima versiune a Letopisețului Țării Românești. Omul avea "sufletul cu adevărat nobil" (Damian P. Bogdan), îl caracterizau "demnitatea și bunul simț" ( Gh. Bobulescu). Prin caracterul său a rămas, toată viața sa, cu adevărat un mare generos. S-a mai spus și despre alții că au fost generoși, însă Kirileanu merită cu adevărat această recunoaștere. Fiindcă dacă luăm, cumva la întâmplare, un
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
de a servi cu abilitate fotografii obscene în ambalaj imagistic." La aceasta se adăuga faptul că scriitoarea "își cultivă cu atenție o popularitate scandaloasă și fotogenică". Concluzia era "o asociere la un gest, care exprimă brutal o revoltă a bunului simț anonim în fața unei maimuțăreli la o scenă deschisă".36 Este, de fapt, începutul luptei criticii "noi", obediente regimului aflat la putere, contra "decadentismului în literatură", luptă ce va culmina un an mai tîrziu, în ianuarie 1948, cu "studiul" lui S.
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
Nu citiți, cum fac foarte mulți și foarte multe din tinerele muncitoare, nuvelele din volumul Întîmplări dintre amurg și noapte. D-ra Sorana Gurian, autoarea romanului de scandal Zilele nu se întorc niciodată, scrie pentru cei ce caută în literatură pervertirea simțurilor, umplînd cu pagini de asemenea senzualism respingător amîndouă operele sale. Dragostea în aspectele animalice, fără participare sufletească, simpla plăcere a cărnii, aceasta preocupă pe d-ra Sorana Gurian, care, de fapt, urmărește doar comerțul propriu-zis pe seama naivilor și a tinerilor curioși
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]