4,438 matches
-
corporală închipuită de psihiatrul Paul Schilder, care provoacă noțiunile despre limitele reale ale corpului uman și lasă loc conferențiarului să afirme că abia cînd sîntem întrepătrunși ne simțim întregi, inviolabili. Și, mai mult: așa cum pentru Platon lumina e culoarea transparenței, simțirea e „parfumul inefabil dintre gîndire și existență”, a mai glosat scriitorul. În finalul intervenției sale, autorul s-a întors la argumentul fiziologic, amintind, în sprijinul pledoariei sale, descrierea durerii proiectate de către cei cu brațele amputate ca argument pentru mîngîierea achiropiită
Ion Mircea la Conferințele TNB: despre mîngîierea achiropiită by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5481_a_6806]
-
E un vînător de impresii cărora le înregistrează imediat bizareria. Într-un cuvînt, are privilegiul de a se simți pe sine, condiție în care puțini autori se pot lăuda că ajung. Majoritatea scriitorilor au simț de observație, dar nu au simțire de sine. Primul simț îți dă putința de a sesiza detalii mici și greu de întrezărit, în vreme ce al doilea te ajută să pui detaliile în tipare de emoție, abia unirea lor dînd naștere flerului psihologic: îl simți pe altul fiindcă
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
nu a reușit acest fapt, printr-o nepotrivire timbrală a vocii sale cu cerințele partiturii. În schimb, la al doilea concert , Cătălin Țoropoc, un tânăr bariton de la Constanța, a impresionat prin calități de muzicalitate, noblețe a frazei, interpretând aria cu simțire și sensibilitate. Dificilul rol al lui Venus a beneficiat de două interpretări: în prima seară mezzosoprana Antonela Bârnat, care se află într-o frumoasă ascensiune vocală. Posedă un timbru special, îmbrăcat în armonice frumoase, pline, riguroase, ceea ce îi poate permite
Tannhäuser de Richard Wagner, în concert la Opera Națională din București by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/3300_a_4625]
-
au învățat să câștige orice bătălie, vii sau morți! Căci ei le aduc oamenilor o iubire serafică, divină! Mălăele și Delakeza par niște Isuși - gemeni, răstigniți pe drumul crucii politice în niște cărucioare din care vor învia prin cuget și simțiri, aducând mântuirea oamenilor! Să revenim nițeluș... Vlăguit, bâlbâit, impenetrabil, Agamiță Dandanache apare în târgul de sub munte precum un vultur de molton. El este istoria, ducând în sine propria istorie de luptător împins în slujba Politicii, Marea Creație a omului, forța
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
care iranismul mistic a fecundat, spune d-sa, atît iudaismul, cît și creștinismul "et, en général, la civilisation occidentale". Fascinația e aci forma supremă a admirației de ordin intelectual. Admirăm cu atît mai mult o direcție de gîndire și de simțire cu cît aria sa de răspîndire este mai întinsă și mai durabilă. Aci, în cazul religiilor iraniene, ele au dominat timp de mai multe milenii și pe toate continentele. Nu se putea mai mult. Fascinația în fața acestui fenomen atinge, ca să
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
ajunge un panegiric închinat micului animal domestic. Textul poemului apare etajat pe cîteva unghiuri de atac ce concură în a înfățișa o ingenioasă participare a autorului la obiectul său ludic, dar și tandru, versatil, dar și atașant, martor al unei simțiri care leagă ființa umană de necuvîntătoare. Mai întîi o familiaritate joculară, cu tușele unui portret: „Eram în relații bune/ de ziua mea o țigară/ de ziua lui o țigară/ negru pufos cu ochii verzi/ mustăți de husar/ răsucite pe deget
Un motan poetic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3550_a_4875]
-
amintirii și uitării, a strigătului și tăcerii, conține o viziune sui-generis asupra vieții în regimul franchist, întro „țară închisă”, „fără adevăr”, a minciunii, care înseamnă „ceea ce rămâne din adevăr”, un „reziduu al tăcerii”. Conectată nemijlocit la experiența personală a trăirii, simțirii și senzației, expresia poetică păstrează spontaneitatea cu care revin amintirile, transpunândule fără vreo organizare sau explicație inutilă. „Eu nu explic nimic” atrage atenția Gamoneda. Într-adevăr, poetul mizează pe sugestie și simbol, pe polisemie și ambiguitate, pentru a crea imagini
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
înclinație pentru o abordare senzorială a universului exterior și interior, „simțind semnificația”, întrun mod care ne amintește de aspirația lui Miguel de Unamuno către o artă poetică în care să fie posibil „a simți cu gândirea” și „a gândi cu simțirea”. O astfel de poezie, de maximă fidelitate față de esența statutului său estetic, dar și cu un incontestabil grad de dificultate, are în Spania o tradiție glorioasă, în care se înscriu culteranismul gongorin și conceptismul quevedian din Secolul de Aur, ca
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
Cucuruz cu frunza-n sus”) a dat naștere imnului internațional al sionoștilor, Hatikvah („Speranța”), devenit în 1948 imnul oficial al statului Israel. Iar hora românească a devenit un dans național israelian. Plecau cu nostalgie în suflet, dar totuși plecau: „Ce simțire dureroasă/ Pentru noi, drumeții,/ Părăsindu-te pe tine - țara Frumuseții./ Gîndul nostru tot la tine/ Vecinic o să fie/ Cît va ține viața noastră,/ Scumpă Românie!” Comunitatea evreiască din România a fost mare și importantă din punct de vedere economic, social
De ce sunt evreii din România altfel by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/3510_a_4835]
-
Nisa, 15 aprilie 1925", în care declara: "Eu sunt și țin să fiu autor român. Țin la aceasta, nu din cauză că mi s-a contestat acest drept, - (el mi s-a contestat de oameni cari n-au nici o cădere!) - ci fiindcă simțirea mea, realizată azi în franțuzește printr-un extraordinar hazard, izvorăște din origine românească. înainte de-a fi Ťprozator francez contemporanť, așa cum se spune pe coperta colecției lui Rieder, eu am fost "prozator român înnăscut". Idealul lui Panait Istrati s-a
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
multe altele; este o anumită concluzie la care a ajuns după tot felul de încercări. Dacă înaltă-ți va rămâne gândirea; dacă nu te descurajezi ușor, precum celălalt care „a luat drumul spre Suza”. Și, cel mai important: ...dacă doar simțiri alese trupul și mintea îți vor stăpâni. Versul acesta are pentru Kavafis, păstrând, firește, cu mare atenție proporțiile, importanța pe care o au în evoluția lui André Gide Roadele pământului. Este punctul care arată tipul sensibilității lui eliberate. Discursul sărăcăcios
2013 – Anul Kavafis La aniversare by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/3608_a_4933]
-
et Acta Musei Nicolae Bălcescu (Bălcești-Topolog) etc. O mare parte din studiile, articolele și comunicările sale le-a reunit, cu puțin timp în urmă, în volumul De la iluminism la pașoptism, apărut la Editura Argonaut din Cluj-Napoca. Transilvănean, în cuget și simțire, Mircea Popa și-a dăruit strădaniile sale perpetuării tot mai vii și mai profunde a imaginii înaintașilor care au luptat prin scris, prin cuvânt și prin faptă pentru drepturile istoricește legitime ale oropsitului neam românesc din această provincie aflată sub
Cărturari și patrioți transilvăneni by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9242_a_10567]
-
viitor" se confesează cititorilor săi din România: "Eu sunt și țin să fiu autor român. }in la aceasta nu din cauză că mi s-a contestat acest drept (el mi s-a contestat de către oameni care nu au nici o cădere!), ci fiindcă simțirea mea, realizată azi în franțuzește printr-un extraordinar hazard, izvorăște din origine românească. Înainte de a fi "prozator francez contemporan" așa cum se spune pe coperta colecției "Rieder", eu am fost prozator român înnăscut."9 După această frază tranșantă, argumentele se multiplică
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
pantheonul literar românesc le va spune că majoritatea eroilor săi "sunt români ori din România - ceea ce pentru sine e același lucru, - că acești eroi au grăit - în sufletul său, timp de ani îndelungați, - în românește, oricât de universală ar părea simțirea lor redată în artă". "Le voi mai spune oamenilor de bine, că dintre toate meleagurile contemplate de lumina ochilor mei, acelea care mi s-au întipărit în suflet pe când mă purta mama de mână îmi sunt cele mai scumpe, și
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
poetului, dovedite în lucrările sale anterioare, rezultând un autentic regal liric. Publi cistul de mare rafinament, Andrei Potcoavă, descrie această realizare în felul următor: Creând o poezie în ideea trainică, pătrunzătoare, ortodoxă, avem posibilitatea să identificăm la D. Paraschivescu o simțire profundă care se manifestă năvalnic, expre sia harului său dar și a inteligenței, dotația sa de la Creator. Am selectat două strofe din poezia Spovedanie: Am îmbătrânit, părinte! / Nu mai știu ce mă așteaptă.../ Știu ce a fost mai înainte, / Dar
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
unei „istorii personale”, conexe la istoria mare în cuprinsul căreia se situează. Maruca Cantacuzino, prințesa răsfățată, muza lui Enescu, reușește „să trezească la viață anii îndepărtați ai unei copilării mirifice. Pentru ea, aceasta este o etapă, o vîrstă a preaplinului simțirii, un timp al modelării sensibilității, al ascuțirii simțurilor, al dezghiocării straturilor obscure din suflet și conștiință”. Ar fi vorba așadar de o „sinceritate” proustiană, bizuită pe memorie, generatoare de feerii evocatoare, de asociații în lanț, de la anii aurorali pînă la
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
ce în neștire/ Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit.// Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă,/ Nu ești tu a lor pricină, nu ești tu cel vinovat,/ E de vină al meu suflet, e simțirea mea adâncă/ Căci a mea este iubirea, tu ești clipa ce-a zburat.” (Nu ești tu...). Este o dezlegare, o despărțire a iubirii, cu ravagiile ei, de instrumentul său omenesc, însă care minimalizează, departe de mea culpadin Venere și Madonă
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
vibrare Minte și duh, puteri până-n călcîie, Iar meșterul, din toate, cel dintâi e. XVII. Așa dorințele-au crescut întruna Și până-n primăvară am fost miri, Mai mândră floare-n mai, ca ea, niciuna, Și cum se încingeau de dor simțiri! Iar când am dus-o la altar, spun una Ce-i, Doamne iartă-mă, mai abitir: Deși stam lângă crucea unde Crist e, Tot l-am simțit mișcând pe Meșter Iste4. XVIII. Iar voi, brodate draperii ce-s trase, Voi
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
impersonal. O clasicitate majoră guvernează aceste poeme în care ne recunoaștem cu mirare și încântare, și pe care, citindu-le, avem senzația că le-am scris chiar noi, fiecare dintre noi și toți împreună. Bucuria participării solidare, a comuniunii de simțire și a înfrățirii în experiențe esențiale înfruntate cu bărbăție, dincolo de fățărnicii, pioșenii dulcege și orice conveniențe, ne inundă calm și statornic, binefăcător. E de ajuns să numim lucrurile care îi populează universul, devenit acum și al nostru, și pe care
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
și Monolog în Babilon, pe primul loc urcă figurile sintactice (enumerările, în vaste enclave descriptive), avînd drept scop ultim hiperbola complexă. Prima poezie, deja citată, din primul volum excepțional (Visuri în vuietul vremii) cuprinde următorul fragment: „În piața public-a simțirii noastre/ Răcnesc trompetele tembele./ Dar unde-s visurile-albaslre./ Rănite vechi violoncele/ Care cîntau în sufletele noastre?[...] Și-acum destul!/ De-aici se-ntinde Tărâmul țărilor necercetate,/ Terra incognita. Mari spații albe./ Pe harta sufletului meu din acest an/ Pe cel
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
poetul și-a descoperit un mod propriu de metaforizare, revendicîndu-se lucid din filiația novalisiană. Metaforele capătă pondere tot mai mare pe măsura avansării în timp a poeziei „philippine“. În fragmentul citat existau trei metafore de factură aparte: piața public-a simțirii noastre; visurile albastre/ rănite vechi violoncele/ care cîntau în sufletele noastre - metaforă gigantică ce cuprinde în corpul ei o metaforă simplă (visurile-albastre), căreia i se atașează cea de a doua metaforă, de data aceasta dublă (rănite vechi violoncele); urmează ultima
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
și cele din comunitățile românești de pretutindeni; 2013 - Împreună cu un set bogat de materiale documentare, conferințe și studii privind limba română, contribuții de cercetare istorică, literară și lingvistică precum și o serie de programe de elevată ținută artis tică și Înaltă simțire patriotică puse la dispoziția tuturor organizatorilor de manifestări, se lansează către aceștia apelul de a asigura din primul an un nivel cultural de prestigiu și o orientare fermă către valorile naționale ale formării spirituale și patriotice pentru a sublinia semnificațiile
ISTORICUL PROPUNERII UNEI SĂRBĂTORI NAŢIONALE A ZILEI LIMBII ROMÂNE. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_384]
-
legiferare, Întrunindu-vă ca participanți la manifestarea centrală de pe Platoul Bucegilor și de la poalele lor, conectați pe căile cele mai moderne ale legăturilor virtuale, cu toți românii și vorbitorii de limba română trăitori În lume, În marea noastră unitate de simțire Înrădăcinată prin ea. și, pe care ne-am dorit-o, luptând pentru ea, de când a Înflorit această idee de afirmare națională! ÎN LOC DE ÎNCHEIERE Pentru subiectivismul celui care, provocând aceste manifestări, a avut și bucuria ca, după mai mulți ani de
ISTORICUL PROPUNERII UNEI SĂRBĂTORI NAŢIONALE A ZILEI LIMBII ROMÂNE. In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_384]
-
coordonatele legii progresului impun...” Proiecțiile noului director sunt atotcuprinzătoare: „activitatea provinciei se va bucura Îndeosebi de Încordata noastră atențiune...”, revista urmând a se „pune În serviciul idealului moral al aristocrației cuge tătoare și creatoare de frumos și bine...”, „epurație În simțire, cugetare și faptă”, iar „directivelor adverse le vom opune o luptă cavalerească, de idei și principii...” Tranșantă este decizia noului director: Revista va „refuza ospitalitatea” polemicilor personale, conchizând: „În numele Bucovinei, cu nădejdea În sprijinul spiritual al tuturor acelor care și-
Destinul unei reviste. In: Editura Destine Literare by Livia Ciupercă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_391]
-
inefabil din anii tîrzii ai lui Macedonski. Se știe, o casă încuiată, în noaptea de Ajun, refuzîndu-se vestirilor rituale, nu scapă de oprobriu în mentalitatea sătească. Oare ce merită activiștii culturali care se abandonează boicotului, închizînd înăbușitor ferestrele către largul simțirii unui popor, cum au modelat-o milenii de existență? Ce pot spune organizatorii de programe de la Radio România Cultural, ghemuiți în culpabila lor suficiență, timp de lungi săptămîni, cînd au suprimat arbitar orice emisiune aptă să abordeze, la nivel gîndit
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]