4,326 matches
-
banchetă și îți spuneai "Trebuie să meargă să-și ia bagajele rămase pe culoar"" (p. 165). Alte considerații vizează, din perspectivă mai mult sau mai puțin filosofică, relațiile dintre timp și spațiu sau se referă la specificitatea muncii pe calculator. Simfonia lupului este un roman foarte elaborat, plin de subtilități narative, cu pagini capabile să stârnească mari emoții sau/și de o copleșitoare delicatețe (nebunia călătoriei pe scara trenului, înmormântarea tatălui rememorată din perspectiva adolescentului, sublima bucurie din prima copilărie, când
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
fost fericit" - " dragostea omului matur pentru fiicele sale). Este cartea unui scriitor matur, pe deplin format, nicidecum a unui șofer de autobuz care scrie pentru că nu are cu ce să își umple timpul liber. Excelent tradus de experimentatul Emanoil Marcu, Simfonia lupului de Marius Daniel Popescu este cel mai bun roman, semnat de un autor român (și nu numai), pe care l-am citit în ultimii ani. O încântare! Premiul "Robert Walser", câștigat în anul 2008, este pe deplin meritat!
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
implicarea profesională a tinerilor muzicieni este marcată de prospețimea unei adresări pe care cu greu o poți intui în evoluția multora dintre marile ansambluri profesioniste. Nu se poate uita, în concertul susținut în marea sală a Sinagogii din Novi Sad, Simfonia a VII-a "Pastorala", de Beethoven, a dispus de transparențe timbrale seducătoare, de omogenitatea fluxului interior al muzicii, de o dinamică structurată pe direcția definirii relației atât de prețioase a omului în spațiul inspirator al naturii. Solistul concertelor turneului, violonisul
Tineri muzicieni by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7715_a_9040]
-
încheiate cu câteva săptămâni în urmă. Au fost concepute programe ce prezentau problematici distincte, utile consolidării profesionismului membrilor orchestrei. Am putut audia opus-uri în bună parte semnificative ale primei jumătăți a secolului trecut, o mare creație a postromantismului târziu, Simfonia a 6-a, în la minor, de Gustav Mahler - pe de-o parte - și - pe de alta - creații ale câtorva creatori ai școlilor naționale ale secolului XX, lucrări de George Enescu, Bela Bartok, Edward Elgar, Benjamin Britten. S-a lucrat
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
și, pe unele direcții, cu rezultate cu totul remarcabile. De această dată, însă, atitudinea publicului a fost de-a dreptul descumpănitoare și total diferită de la un program la celălalt. Pe bună dreptate a fost aplaudată cu entuziasm, în ambele concerte, simfonia mahleriană, o lucrare amplă, monumentală, extinsă pe durata întregului concert. Un public generos și aplauzele au animat scandări entuziaste; peste 1700 de melomani, în două seri consecutive, au umplut până la refuz sala mare a Ateneului Român. Două zile mai târziu
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
unui public rămas fidel și care a știut să prețuiască atât lucrările, cât și pe slujitorii acestora. Să ajung, oare, la concluzia că publicul de la Ateneul Român - o bună parte a acestuia - apreciază prioritar larma orchestrală? între tragic și eroic Simfonia în la minor de Mahler etalează o lume de o substanțialitate spirituală pe care compozitorul o descoperă și pe care o parcurge cu uimirea unui autentic explorator. Dirijorul Cristian Mandeal și muzicienii ansamblului au realizat împreună o construcție monumentală ce
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
cuceritoare intimitate. De aici și până la asaltul mobilizator al alămurilor se construiește un univers pe care muzicienii formației au fost învățați să-l stăpânească. Au făcut-o cu pilduitoare autoritate profesională. Nu este inutil de amintit faptul că tocmai această simfonie scrisă în primii ani ai secolului trecut a fost concepută în perioada de maximă efervescență a activității dirijorale a autorului, perioadă în care Mahler însuși a prezentat publicului newyorkez prima Suită pentru orchestră a mai tânărului său coleg George Enescu
Publicul și muzicienii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8196_a_9521]
-
și vremelnic, ascunzișuri, locuri cât mai dosnice, pe lângă păduri și lunci, ocolind satele și drumurile umblate și ferindu-se de ochii și brațul legii. De când alergau ca nebunii, fără să știe de ce, nu mai aveau răgazul să se bucure de simfoniile văzduhului. Nu se mai opreau să se extazieze când soarele tăia puterea nopții cu sabia lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
În stomac și cu fața tumefiată. Se spune că Bobică, idiotul acela tembel, m-a umflat și m-a aruncat pe scară ca pe un lepros, Înjurând și lovindu-mă cu descreierare, În timp ce Creț, alt idiot, dirija Întreaga scenă, fredonând ”Simfonia destinului”, a lui Beethoven. Începe să mă cucerească vodka asta. I-am descoperit și aroma. O beau din pahar (e mai civilizat). Sorb sistematic. Sunt la al treilea acum și Plăcerea Începe să mă ia În brațe, să mă alinte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
drum hotărât, așa cum i-am promis prietenului meu! Noaptea visă numai livezi ninse de flori, pajiști cu iarbă ca niște pânzeturi de catifea, de un colorit fără egal, un fel de verde veronez, păsări măiastre ce concertau având în repertoriu simfonii nemaiștiute. Peste toate acestea se prefira lumina unui soare binevoitor ce prevestea o zi cu puterea de a inocula oamenilor încredere în forțele cu care îi înzestrase Mama Natură. Întâlnirea din seara aceea fatidică, în care Olga a aflat că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
zice, uneori, cutare n-are organ pentru teatru În sens scenic. E și cazul de față. Ieșind de la o premieră cu Mizantropul, distinsul cărturar mărturisește : „N-am bănuit că Mizantropul ar putea să mă sfîșie atît de mult, ca o simfonie. Îl consideram pe Molière ... Molière!”. Mulți cred că și Tartuffe, Don Juan, Avarul sunt eminamente, comedii. Astfel, de fapt, Îl desconsideră pe clasic. Marii comediografi se pricep să ascundă, În pliurile situațiilor comice, tristeți nebănuite. Nu e doar cazul autorului
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu titlu acroșant - Enigma Elodiei. Să te ții, concurență! Interesant e că despre personalități reale, despre cazuri importante, nu se organizează vreun concurs de scenarii. Această Elodie Însă a beneficiat pînă acum de poezii, cîntece și, iată, scenarii tv. Așteptăm simfonii, piese de teatru, picturi murale, goblenuri, balete, pixuri inscripționate etc. Și, odată terminată vîlva, s-ar putea organiza concursuri asemănătoare pe teme mult mai ușor dezvoltabile (fiindcă subiecții-s printre noi, sigur În viață!), cum ar fi Enigma lui Cioacă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fi același, ori de câte ori aș trece pe-acolo. Dar asta e altceva. Bine. Dacă e altceva, pe tine te alegem responsabil cu despicarea firului de păr în patru și te instalăm în Despicătura Vieții unde o să te delectezi tot timpul cu Simfonia pentru pian și despicătură de Iohan Sebastian Despicatu'. Vă rog terminați cu copilăriile. Fiți atenți la joc, altfel plec acasă. Suntem atenți. Pe mă-sa atenți! Să-ți spun eu cum sunteți de atenți: vorbe, vorbe, vorbe - pas; trăncăneală, trăncăneală
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
strateg, europenii Își răpuseră adversarii peste tot. Până și Beethoven, care nu-l mai Înghițea de secole bune pe Bonaparte, țâțâia admirativ În colțul său, urlând În urechea lui Bach că poate, până la urmă, Îi va dedica din nou Împăratului Simfonia a III-a, Eroica. Împăratul se pregătea să dea ordinul final și ceru liniște cu un gest larg. Toți tăcură. În timp ce se gândea ce pedeapsă să-i aplice lui Elvis, pe care-l ura În mod secret pentru numărul mare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sa asupra timpului și a spațiului, legănându-și docil cocoașele prin sensul giratoriu, ca niște călușei Într-un parc de distracții. Numai că el era polițist. Voia totul. Voia ca fiecare purtătoare de roți să se integreze perfect În marea simfonie a traficului urban, așa cum planetele, aștrii, ba chiar și asteroizii Își respectau neabătut traiectoriile și orbitele, sub bagheta Polițistului Universal. În plan nu era loc pentru greșeală, orice fir de praf strecurat acolo ar fi distrus precizia mecanismului, astfel Încât a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mi-ai povesti un vis, nu o amintire. — Sunt mulți ani de când nu mai pot face diferența. — Bine. Povestește-mi atunci ceva ce știi sigur c-ai visat. Din nopțile trecute. Sunt Împreună cu Édouard În Auditorium Maurice Ravel. Orchestra interpretează Simfonia neterminată a lui Schubert. Muzica e sublimă, instrumentiștii cântă admirabil, totuși ceva straniu se Întâmplă. Spectatorii stau țintuiți de scaune, singurii care se mișcă prin sală sunt doi supraveghetori. Sunt prea gălăgioși pentru o sală de concerte. Lanternele le joacă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a numitului Kuznețov, printr-o sumedenie de procese intentate de către foștii parteneri de afaceri, trecuți Între timp de partea Verei, și de clonele produse de compania 1=?, care-și descoperiseră pe parcurs niște mici defecțiuni În funcționarea conștiinței. Iar toată simfonia fusese dirijată, cu mult simț al măsurii În interpretarea partiturilor legale, de mielușica blondă care acum Își freca unul de altul piciorușele În fața mea, ca o muscă odihnindu-se pe marginea unui borcan de dulceață. Mielușica a grăit: — OK, domnule
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de purtare a războiului, limitele până la care își permit să ajungă. La 90 de ani de afirmare a armei „Aparare C.B.R.N.” în Armata Română trebuie sa sperăm în raționalitatea liderilor în abordarea problematicii acestei arme pentru asigurarea locului cuvenit în simfonia armelor și specialităților militare. La mulți ani!
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93202]
-
a concertat orchestra Filarmonicii din Viena sub conducerea dirijorului Daniele Gatti. Un concert mult așteptat. Un concert inegal dacă apreciem statutul ansamblului. S-a cântat muzică vieneză de secol XIX, de secol XX. Nu Beethoven - Uvertura Coriolan, nu Brahms - prima Simfonie în do minor, au constituit punctele de special interes; ...ci realizarea celor Trei piese pentru orchestră de Alban Berg, momente ale unei virtuozități orchestrale ce investighează expresia oniric expresionistă a muzicii. în rest, la nivelul dinamicei cotidiene, nu de azi
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
marile case de editură) investește sume uriașe pentru traducerea și impunerea pe piața internațională a operelor unor autori români mai mult sau mai puțin talentați. Și totuși... Irina Egli este născută în București, iar romanul ei, Terre salée este o simfonie a Dobrogei, de terifiantă frumusețe tragică. Cartea a fost scrisă direct într-o splendidă limbă franceză și a avut un puternic impact în viața literară canadiană. Romanul s-a bucurat de cronici entuziaste în revistele de specialitate din Montreal, Irina
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
grupuri de interese, i-a mai zis. Și care ar fi în cazul ăsta variantele mele? l-a întrebat Roja în lipsă de idei. Ascultă, făcu Bătrînul devenit dintr odată absent, ciulindu-și urechile la muzica lui, după asta urmează Simfonia nr. 100 în sol major, Militara lui Haydn, o altă pură coincidență. Dar brusc revenit la realitate, ridică din sprîncene și își drese glasul. Cu toate astea nu cred că va fi cine știe ce, simți nevoia să l încurajeze și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
șlefuit. Săteanu acționează luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care obiectele din jur par umbre. Trece în spatele barului și pornește magnetofonul, făcînd să răsune, din pereți, o melodie la modă apoi, de pe cealaltă pistă, acordurile unei simfonii. Apasă un buton și întreabă: Maria?, dar nu vine nici un răspuns. Apasă alt buton: Doina? Da, tata vine răspunsul fetei, în interfon. Mama unde-i? În bucătărie. Maria? întreabă Săteanu după ce apasă iarăși un contact. Da se aude vocea Măriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hăulită, domnule Vlădeanu, ori o sîrbă cu strigături? O sîrbă cu strigături precizează Mihai calm, dar ironic, accentuînd pe strigături. Nu știu dacă am pe banda asta. Nici măcar pe cea în căruță? La oraș, avem mașini. Atunci, eventual, un Brahms; Simfonia numărul 3, în Fa major, opus 90; în special partea a treia, poco allegretto, să-mi amintesc de-un film frumos. O! exclamă femeia, arcuindu-și mult o sprînceană. Aimez-vous Brahms? Moi aussi 1. Regret! Nici asta nu-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el... arată cu privirea spre Mihai. Maria Săteanu a crezut că are de-a face cu muncitorul Toader Săteanu și l-a întrebat ce-ar vrea s-asculte: hăulită ori sîrbă? Știi ce i-a răspuns Mihai? Vreau pe Brahms, simfonia numărul cutare, partea cutare, i-a spus și denumirea străină, și filmul care... Bravo lui! Halal părinților care s-au sacrificat și l-au trimis să învețe. Ai să-i cunoști și tu sîmbătă: țărani din cap pînă-n picioare, sănătoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
hîrtia masticată lîngă stivele de volume de afară. Era duminică dimineață prima dată cînd m-am aventurat afară din ascunzătoare. Prăvălia de deasupra era Închisă, și În piață nu se auzea aproape nici o mașină care să-și adauge armonia distantă simfoniei de sforăieli ale familiei mele adormite in corpore. Cu nasul În podea, am coborît pe culoarul ce unea colțul În care ne aveam culcușul și Încăperea cea mare, cu neon pîlpîind, și primul lucru peste care am dat, deschis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]