6,626 matches
-
el într-un roman de la trei sute pagini în sus... (Urmează al doilea intermezzo liric) O, minunate cărți în care eroii beau cot la cot cu cititorii, se trag unii pe alții de brăcinar și merg împreună la meci, având ei simpatii și antipatii (evident!) comune! O, fericite personaje pentru care cititorul suferă sau se bucură, înjură ori bate din palme, după cum îi vede în situații pe care el însuși le-a trăit sau le trăiește!... (Am reluat stilul retoric numai pentru
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
în ruptul capului primarului ar fi putut găsi în ultimă instanță o soluție. Numai că, așa cum pe lume se nasc antipatii fără voie, ce nu țin de cauză și efect și nici de vreo altă natură logică, tot așa și simpatiile urmează o traiectorie bizară, dar la fel de spontană. În domnișoara educatoare, cum se obișnuiseră colocatarii ei să o numească, o coardă sensibilă vibrase chiar acolo, în biroul domnului primar. Să fi fost sclipirea aceea din ochii lui albaștri, dintele aproape lipsă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Mașina de vorbe și discursuri care a fost Liga Națiunilor este acum Organizația Națiunilor Unite. Și una și alta s-au dovedit incapabile să asigure omenirii pacea și securitatea, atât de dorite. Când citim astăzi rândurile diplomatului francez, încercăm o simpatie duioasă pentru un om de mare bun simț, manierat și mai presus de orice echilibrat, care, în zilele noastre, n-ar putea trăi într-o lume a intoleranței, exclusivismului, impermeabilă la ideea de dialog. Domnul Andrei Căpușan, care este și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
s.tr.). Pentru a reuși în această direcție, ambasadorul nu se va mulțumi să păstreze relații doar cu miniștrii și cu oamenii politici. Deseori, conversații în aparență frivole, pot furniza mult mai multe informații decât discuțiile de afaceri. Chiar și simpatia femeilor distinse pe care le va întâlni în lume îi va fi extrem de prețioasă. De exemplu, frecventarea saloanelor doamnei de Staël11 (în timpul Directoratului) sau ale prințesei de Poix și ale doamnei de Montcalm (în timpul Restaurației), asigura posibilitatea de a fi
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
slăbiciuni. Cavalerul Nigra, care s-a făcut popular în multe din mediile pariziene, a știut, dovedind o veritabilă artă a "dozării", să fie când "presant", când răbdător, și a demonstrat puterea pe care o pot da unui ambasador chiar și simpatiile de care știe să se înconjoare. Hegemonia Prusiei nu ar fi fost stabilită în Germania fără efortul îndelungat al diplomației sale. Înainte de anul 1866, dl. de Bismarck a avut de a face cu contele Beust care, fiind șeful guvernului saxon
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ducele Decaze 78, domnul de Freycinet 79, domnul Gambetta 80, domnul Jules Ferry 81, domnul Delcassé82*, toți, dar absolut toți, au contribuit, fiecare urmându-și propriul geniu, la ridicarea în plan extern a țării, făcând astfel ca Franța să dobândească simpatia lumii întregi. La rându-le, au fost bine răsplătiți; în preajma războiului din 1914 nici o altă diplomație nu era superioară aceleia a Republicii Franceze. Nu-i pot numi aici pe toți ambasadorii, însă îmi va fi permis să îl amintesc doar
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nouă ofensivă germană și, ceea ce era mai important decât orice, pacea era astfel salvgardată. Calmul imperturbabil al lui Jules Cambon, simțul clarvăzător în ceea ce privea compromisurile necesare, obiceiul său "clasic" de a subordona accesoriul esențialului, experiența africană, stima și chiar simpatia pe care a știut să le inspire domnului Kiderlen Waechter, au contribuit mult la acel rezultat. Nu era decât o remiză, însă pentru Franța era poate un adevărat câștig, deoarece în 1914, ea va dobândi niște atu-uri constând în
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
de nelegiuirea săvârșită: deși au împlinit porunca unui zeu, cine va mai tolera niște matricizi? Ce aduce nou Euripide? Mai întâi, acțiunea este plasată în mediul rural. Apoi, corul este compus din fete de țărani, iar figura țăranului sărac atrage simpatia publicului spectator/cititor. Aici se pot citi printre rânduri convingerile democratice ale autorului, elogiul muncii, singura care conferă superioritate morală omului din popor. Iată cum îl caracterizează Electra: „Un prieten ca tine îl apreciez ca pe un egal al zeilor
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
lui Euripide se caracterizează prin sălbăticie, nu prin dârzenie. O demonstrează blestemele asupra cadavrului lui Egist și exclamația: „Să mor, cu condiția să sugrum pe mama mea!”. Toate acestea o dezumanizează astfel încât, prin contrast, ea reușește să deștepte o oarecare simpatie pentru cei uciși. Or, tocmai această ferocitate a ei clatină, după părerea unor critici, edificiul arhitectonic al piesei. Eroina lui Euripide e dominată de o pasiune puternică, mistuitoare, care o împinge la hotărâri extreme, de aici poate impresia de sălbăticie
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
de afecte a căror expresie sunt aceste amintiri? Satisface lectura textelor respective dorințe născute în momentul desfășurării acțiunii, a căror amintire îmi apare? Ceva din cele ce se desfășoară în jurul meu, la care nu sunt atent, stârnește aceste amintiri prin simpatie sau asociere? Ce ți-e și cu psihanaliza asta! Ideea existenței a două grade ale morții: moartea care survine asupra vieții și moartea care desemnează faptul de a nu se fi născut niciodată. Încerc să mă ajung din urmă. Eu
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
pe unul mai "mic" decât noi: datorită efectului de contrast, ne face să ne simțim mai "mari". Pentru a evita astfel de auto-mulțumiri morala a lansat imperative de genul "măsoară-ți puterile cu un egal". În lumina acestor imperative câtă simpatie ne stârnește o persoană scundă care este bătută de o matahală, în condițiile unei evidente disproporții de forță! Nu are nicio importanță faptul că, uneori, tocmai cel mic nu și-a evaluat corect puterile și a sărit la bătaie. Se
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cerul palid din fundal. Nici urmă de cochetărie sau dorință în gestul ei de a arunca pătura peste mine. N-ar fi oare mai potrivit cuvântul „omenie“ pentru a descrie un asemenea gest? Nu a fost calculat, ci natural, de simpatie. Apoi, a privit cerul îndepărtat, nemișcată, ca într-un tablou. Am deschis ochii. Vibram de dragoste și dorință. Lacrimile-și făceau loc printre pleoape și mi-am tras pătura pe cap. Kazuko, La început îl vizitam pe pictor pentru că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
America este nepersonalizată, dar sinceră. În diferite părți ale lumii strângerea mâinilor, bătaia pe umăr, sărutul mâinii femeii de către bărbat, sărutul pe obraz sunt gesturi firești sau, dimpotrivă, nepotrivite. Formulele de salut sunt importante, pentru că transmit semnale, comunică sentimente (prietenie, simpatie, antipatie), atitudini (respect, stimă, delimitare, reținere), intenții etc. Adresarea poate fi prietenoasă, folosind numele mic, ca în America, sau poate fi protocolară ori reținută, ca în țările nordice. În Germania, apelarea numelui mic este accidentală în timpul serviciului, dar în afara lui
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
evidență. De la izbitoarea asemănare fonetica dintre cele două limbi și pînă la prieteniile personale care se leagă de obicei cu ocazia unor astfel de colocvii, de la afinitățile de temperament și pînă la existența unor repere culturale comune, totul face ca simpatia dintre cele două părți să fie reciprocă, durabilă și nemăsluită. În privința organizării, meritul aparține directorului de la Accademia di România, Mihai Bărbulescu, si directorului Institului Cultural Român, H.-R. Patapievici. Datorită lor, Noica a avut un ecou în Italia. Un gînditor
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
unde a și publicat trei cărți în limba franceză. Cel puțin una dintre ele: Cours de littérature greque - Geneve, 1827, în care Rizu-Nerulos a evocat și învățământul grecesc din Moldova și Muntenia, a atras și atenția lui Goethe, ale cărui simpatii filo-elene sunt bine cunoscute, și care a și recenzat-o în revista sa Kunst und Altertum (anul 1829, p.329-341). În fine, tot cam în această perioadă luarea aminte a lui Goethe a fost atrasă și de un român, Alexandru
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
și a Valahilor transdanubieni - n.n.) le-am dat de le-au citit dumnealui Alexandru Sturza și mi-au zis că n-au văzut nimic între ele care să poată atinge Curtea rusiască sau turcească. Goethe nu a nutrit nici el simpatie față de trimisul lui Nicolai I și în scrierile lui postume există o satiră în care îl ia peste picior. Revenind, însă, la România, primul canal de penetrare a operei lui Goethe în conștiința românească a fost teatrul. Într-adevăr, numele
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
zilnice, scriitoare, autoare a 30 de volume în limba engleză, unele traduse și în românește, nu se dezminte nici acum: "Bătrânul om de stat a venit alergând pe trepte să mă întâmpine. Clemenceau părea mai degrabă un tânăr." își manifestă simpatia față de România. Regina îi face o impresie așa de bună, încât, entuziasmat, îi comunică ministrului român, după încheierea conversației: "O regină ca a voastră poate fi primită numai cu onoruri militare, cu Mareșalul Foch în frunte." Cu multă bunăvoință, Regina
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
într-una mai apropiată de intențiile mele artistice nu poate fi vorba. Dar nu e neapărat vina criticilor, pentru că unele amănunte ale scrierilor mele trebuiau explicate, ca să se creeze acest halou ce învăluie o operă. Partea anecdotică este captatoare de simpatii, aruncă o punte - cât o fi ea de șubredă - între autor și cititor. De pildă, cititorii cărților mele ,,o cunosc" pe Helga, dar nu știu că au existat în viața mea două femei cu acest nume... Poate că ar fi
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
înfățișează ei sunt mizerii omenești: ignoranța, sărăcia, războiul care ruinează averi, distruge familii, frânge inimi și face pe oameni mai răi decât sunt într-adevăr, în adâncul sufletelor lor". G. Topîrceanu îi va scrie criticului bulgar, subliniind o dată mai mult simpatia lui față de poporul vecin din sudul Dunării. Deși văzută în condițiile vitrege ale războiului, Bulgaria i-a lăsat poetului român amintiri emoționante, prin chipurile umane pe care le-a cunoscut, prin acea noapte de Anul Nou, ca o simbolică imagine
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
la 90 de ani de la nașterea lui, ne trezim cu un Ceaușescu domestic sau în vacanță, iar ca politician, cu un personaj asemănător aceluia din bancurilor binevoitoare care se făceau despre el în anii șaptezeci, cînd i se spunea, cu simpatie, "Nea Nicu". Ceaușescu nu e eroizat în aceste reconstituiri de presă, ci trece printr-un proces de spălare a imaginii sale prin ignorarea crimelor făcute de el în timpul cooperativizării și a crimelor săvîrșite în numele lui de agenții Securității, în timp
Simpaticul cuplu Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8854_a_10179]
-
sonoritate pentru a atrage atenția publicului larg vizat de campania lor. În Dicționarul de argou al limbii române al lui G. Volceanov (ediția a II-a, 2006), cuvîntul este cuprins cu o explicație parțială și contextuală: "apelativ folosit pentru exprimarea simpatiei vorbitorului fața de interlocutor (pus în circulație de popularul actor Florin Piersic)". Pe fundalul așteptărilor firești - la un mesaj în termeni culți, făcînd apel la valori din sfera responsabilității sociale - apare surpriza lexicală și stilistică a mesajului: sintetizat de un
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
zilei, 14.01.1008) - pe care, în forma extinsă (spot TV) îl și explicitează; se înțelege că ciocoflender ar fi un sinonim pentru familiarul șmecher. Glosarea înregistrează astfel un uz predominant pozitiv, dar în esență ambiguu: în limbajul familiar-argotic, exprimarea simpatiei se poate realiza deopotrivă prin termeni la origine pozitivi sau negativi: "șmechere", dar și "fraiere". Or, ciocoflender pare mai apropiat de termenii a căror dominantă e condescendent-depreciativă. De altfel, unele reacții manifestate în spațiul internetului indică tocmai o asemenea lectură
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
deziderat, varianta pură a unei situații ideale. Și pentru că nu poate fi neutru, ca orice om care are convingerile și bănuielile sale, istoricul trebuie să se străduiască să nu-și lase preferințele să pătrundă în substanța discursului său. Preferințele însemnînd: simpatiile, antipatiile și obligațiile secrete. Sarcina e cu atît mai ușoară cu cît trecutul despre care vorbește este mai îndepărtat. Cauza e tot ideologică: cu cît perioadă aleasă spre a fi înfățișată e mai îndepărtată, cu atît efectul ei perturbator asupra
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
coboare pînă la teapa lor. Dacă totuși încerci o insatisfacție în cazul lui Lucian Boia este că nu-l poți clasifica, și asta fiindcă, dintre istoricii actuali, el a mers cel mai departe în tehnica ecranării propriilor convingeri. Nimic din simpatiile sau idiosincraziile sale nu răzbat în discursul său. E cel mai aseptic istoric în materie de toxine ideologice. Și-a cenzurat opiniile personale pînă la a le face inexistente. Nu știi dacă e de stînga sau de dreapta, cum nu
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
Strîns își ține-acum vioara/ Și, cum trece ulicioara,/ Fac în urma lui ca cioara/ Toți copiii din vecini." Romanța gramofonului, accesoriu poetic într-o casă burgheză, pe care în vremea noastră, nemaiavînd ce face cu el, l-am privi cu pomenita simpatie, e o impetuoasă (ca a tuturor confraților, mai vechi sau mai noi, ai lui Topârceanu), artă poetică: "Eu sunt un genial amestec/ De Poezie/ Și de Proză/ (...) Prin mine mor - ca să renască - / Vibrații pentru mai tîrziu,/ Eu sunt ce n-
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]