1,754 matches
-
exiluri sunt Însă cu mult mai importante decât eventualele lor asemănări. Astfel, este notorie prezenta cel puțin În primele valuri ale emigrației („exilului”) din România de dupa 1944-1945 a unor colaboratori ai dictaturii militar-fasciste antonesciene, iar printre intelectuali a mai multor simpatizanți sau membri ai mișcării legionare. A reuni prin urmare fostele victime și foștii aliați ai lui Hitler Într-un grup presupus a avea trăsături comune pe baza faptului că și unii și ceilalți au fost exilați este un act de
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
al apologeților „generației 1927” asupra „lichidării elitelor” de către regimul comunist servește adesea de pretext unor operații de spălare ideologică. Nae Ionescu a murit În urma unui infarct la puțin timp după ieșirea din lagărul unde fusese Închis Împreună cu alți militanți sau simpatizanți ai Gărzii de Fier, Închiși de poliția regelui Carol al II-lea. Mulți dintre discipolii lui au avut parte de destine tragice, uciși pe frontul de Est, morți În Gulagul românesc sau exilați uneori după mai mulți ani de Închisoare
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
în care trăia Salvian însuși era supusă unor continue amenințări, poate fi și rezultatul unui moralism îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să se înscrie în cadrul politic al epocii, regatul vizigot avînd, în acea vreme, mulți simpatizanți în Gallia. Sigur, Salvian aparține grupului de literați care, în loc să adopte o izolare totală față de barbari, își doresc să ajungă la o înțelegere cu aceștia, iar necesitatea de a menține autonomia Bisericii îl face să fie indiferent în privința altor probleme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aliat cu antiorigeniștii și, printr-un memoriu prezentat de starețul de la Marea Lavră, Conon, s-au adresat împăratului într-un moment cînd acesta era supărat din cauza tulburărilor produse la Ierusalim de alegerea - pusă la cale de Teodor Ascida -patriarhului Macarie, simpatizant al isocriștilor (octombrie 552). în luna august a acelui an, Iustinian convocase al doilea conciliu de la Constantinopol pentru a rezolva chestiunea celor Trei Capitole, adică problema condamnării lui Teodor de Mopsuestia și a scrierilor lui Teodoret al Cyrului și ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propunea în 482 un compromis, și respinge Tomul lui Leon și formula de la Calcedon; a fost însă combătut nu numai de calcedonieni, ci și de monofiziții radicali. La moartea împăratului Anastasius în 518, Sever, amenințat de Iustin, succesorul acestuia și simpatizant al calcedonienilor, a trebuit să fugă în Egipt. Refugiat la Eknaton, lîngă Alexandria, a păstrat legătura cu episcopii monofiziți din Orient și a scris mai multe opere în care a polemizat în special cu Iulian de Halicarnassus (cf. pp. 000-000
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
1881), N. Gabrielescu, O. Boghian (1882), A.C. Cuza (1883), N. Petrașcu. Accidental, au mai frecventat adunările Societății N. Iorga, B. Delavrancea, V.A. Urechia, B.P. Hasdeu, Al. Vlahuță, D.Aug. Laurian, E. Max, Gr. Cobălcescu. Alții, precum D. Petrino, au fost simpatizanți, fără a figura în mod oficial printre junimiști. Sprijinită de la început de V. Alecsandri, J. îl socotește pe poet membru din 1865, declarându-l, mai târziu, președinte de onoare. Din diverse motive au părăsit Societatea A.D. Xenopol, N.D. Xenopol, G.
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
eu liric nederivat, originar, integrator și obiectiv”. Cartea despre Mircea Streinul examinează viața și opera scriitorului în cadrul fenomenului bucovinean interbelic. Acuzat, ca și alți iconariști, de atașament față de mișcările de extremă dreaptă, Mircea Streinul a fost, demonstrează D., doar un simpatizant al legionarismului. De o foarte aplicată exegeză beneficiază poezia și romanele sale, situate „între reportaj, confesiune și ficțiune”. Criticul pledează, în general, pentru revizuirea imaginii asupra literaturii din Bucovina, ce trebuie despovărată de culpabilizare, și face pași importanți spre cunoașterea
DIACONU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286753_a_288082]
-
Hugo, Charles Dickens, E. M. Remarque, Émile Zola, Jack London, Maxim Gorki, Henri Barbusse și se dă o versiune a poeziei Cântec de Heinrich Heine. Gazeta conține numeroase articole de incriminare a capitalismului și a guvernanților autohtoni, mesaje ale scriitorilor străini simpatizanți ai cauzei socialiste, publicistică de informare științifică, citate din scriitori și gânditori celebri, manifeste comuniste, lozinci. Alți colaboratori: G. Spina, Lothar Rădăceanu, Șerban Voinea, B. Brănișteanu, Em. Socor. M. W.
SOCIALISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289743_a_291072]
-
-se mai mereu intereselor de grup sau de partidă. Dacă privim cu rezerve ipoteza care face și din Vlad țepeș victima unei conspirații a boierilor (în urma morții lui acea femeie, înrudită cu Matei Corvin, care îi era soție, rămânând văduvă) simpatizanți ai lui Laiotă Basarab (capul tăiat al Voievodului ar fi fost trimis la Istanbul prin decembrie 1476 sau la începutul primei luni a anului următor) și calificăm uciderea lui Basarab cel Tânăr („L-au ucis Mehedinții în satul Glogova” - le
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Bucium (era o practică veche, căci și Ștefăniță Vodă, feciorul lui Vasile Lupu, a pus-o în furci - e drept, din pricini politice - pe Paraschiva Balș, soția marelui vornic Ion Prăjescu, căruia Vodă îi luase și averea, bănuind că este simpatizant al lui Constantin Șerban). Cronicarul ne spune că hrăpărețul Voievod inventase chiar o boală - „supărul Ducăi Vodă”, „maladie” de care au murit, în 1682, marele stolnic Ifrim Contăș (care a lăsat în urmă o văduvă, căci a avut copii) și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pereche de atribute care a valsat cu sagacitate prin cultura germană, crescând tempoul de la Böhme la Franz von Baader și apoi dincolo de pupitrul Nietzsche, pentru care Steiner, care-l Întâlnise după 1890, păstra, Într-un sens ocult, o venerație particulară. Simpatizanții și detractorii teozofiei se cuplează ei Înșiși, cu rapiditate magnetică, În efortul de a evita frontiera care-i constituie și prin care se identifică. Riscul e, pesemne, apreciabil, de vreme ce ambele categorii, deseori pestrițe până la confuzie, preferă confortul unei cețoase definiri
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ȘCOALA NOUĂ, revistă apărută la Roman, bilunar, apoi lunar, între 15 iulie 1889 și 1 iunie 1890. Era redactată de câțiva tineri entuziaști, simpatizanți ai mișcării socialiste: G. Ibrăileanu, elev la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, Panait Mușoiu, propagandist socialist, funcționar, care a susținut materialicește periodicul, și Eugen Vaian. Li s-au alăturat Raicu Ionescu-Rion, elev la Bârlad, ca și Ibrăileanu, debutant în
SCOALA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289565_a_290894]
-
își susține doctoratul. Primește un post la Turtucaia, de unde se va muta în scurtă vreme, trecând prin mai multe localități. Mobilizat în 1916, face războiul ca locotenent medic. Ulterior reîncepe odiseea mutărilor din loc în loc, deseori din cauza unor sancțiuni disciplinare. Simpatizant socialist, la 1 mai 1925 i se confiscă un manifest tipărit în o mie de exemplare, este anchetat de poliție și consemnat la domiciliu. A debutat în 1914, sub pseudonimul George din Muscel, la revista „Valuri” din Iași. A editat
ULIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290328_a_291657]
-
pilule” datează, aparținând efemerei publicistici umoristice, adesea critica este facilă, agresivă, supralicitând comicul de limbaj, echivocurile, nu o dată licențioase. În aceeași categorie intră și foiletoanele de la rubrica „Ghiveci săptămânal” din „Vieața”, unde U. susține polemica revistei cu unii colaboratori și simpatizanți ai publicațiilor socialiste. Doar când și când umorul rezistă, e viu, ca în fiziologiile Cataplasmele, Reclamagiul, D-l care s-a lăsat de tutun sau în monologul Factor răspunzător, unde se simte înrudirea cu scrisul lui I.L.Caragiale. SCRIERI: Anatomia
URECHIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
, I.[oan] G. (5.VII.1834, Pitești - 23.XI.1898, București), ziarist și traducător. Elev la Colegiul „Sf. Sava” din București, implicat ca simpatizant al revoluției de la 1848 și oponent al protectoratului rusesc, se vede arestat și trimis la Kiev, apoi la Saratov, pe Volga, trăind mereu cu spectrul exilului în Siberia. După întoarcerea în țară, în 1856, se va angaja într-o zbuciumată
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
Pentru a susține acest succes a fost întemeiată Editura Vremea, care inițiază colecțiile „Biblioteca teatrului românesc contimporan”, „Biblioteca literară” etc. De la jumătatea anului 1936 V. își modifică treptat atitudinea, un prim pas fiind renunțarea la colaboratorii de origine evreiască, majoritatea simpatizanți ai stângii, situație „justificată” de editorialiștii politici (C. A. Donescu, N. C. Angelescu și E. Poulopol), dar și de noul redactor, N. Davidescu, în foiletonul Structuralitatea judaică a presei. Concomitent, vechii colaboratori simpatizanți ai dreptei își intensifică prezența, îndeosebi prin
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
renunțarea la colaboratorii de origine evreiască, majoritatea simpatizanți ai stângii, situație „justificată” de editorialiștii politici (C. A. Donescu, N. C. Angelescu și E. Poulopol), dar și de noul redactor, N. Davidescu, în foiletonul Structuralitatea judaică a presei. Concomitent, vechii colaboratori simpatizanți ai dreptei își intensifică prezența, îndeosebi prin critica neajunsurilor democrației în genere, ca și prin afirmarea unui naționalism mai mult ideal ori prin apologia „jertfei”. Notabile sunt câteva intervenții, în ianuarie 1938, ale lui Mircea Eliade (Noua aristocrație legionară, Provincia
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
strategii Câteva greșeli frecvente în ceea ce privește modul de a pune întrebări Prea multe intrebari puse în același timp; Punerea unei întrebări și oferirea imediată a răspunsului de către profesor; Se pun întrebări doar celor mai buni elevi sau doar elevilor celor mai simpatizanți; Punerea de intrebari de un singur ( același ) tip; Punerea de intrebari într-un mod ( pe un ton ) amenințător; Nu se indică schimbarea tipului de întrebare; Nu se folosesc întrebări exploratorii ( de detaliere, de verificare a înțelegerii, etc ); Nu se lasă
CALITATEA ACTULUI DIDACTIC PRIN INVATAREA CENTRATA PE ELEV. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Filoş, Pascaru Mihai Maricel () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_887]
-
județene) de partid, sesizate de organele Securității sau direct de informatori. Dacă la început motivul principal l-a constituit legătura cu mișcările naționaliste și rasiste, treptat au intervenit și alte criterii. Astfel, procesul PNȚ (1947) a declanșat prigoana membrilor sau simpatizanților partidelor istorice (PNȚ, PNL și aripa lui Titel Petrescu din Partidul Social-Democrat). O dată cu naționalizarea industriei (1948), au fost prigoniți profesorii cu proprietăți industriale, iar în anul 1949, când au fost expropriate moșiile, au fost avuți în vedere și cei ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de alertă, pândind neobosit dușmanul, imagine preferată de Ceaușescu și, evident, de capii Securității. Multe dosare de rețea, adică ale informatorilor, consemnează recrutarea prin șantaj pentru cele mai variate motive: politice, profesionale, personale sau toate la un loc. Membrii sau simpatizanții partidelor burgheze, descendenții familiilor de altă extracție socială decât cea proletară sau rural-pauperă, clerul recalcitrant, indiferent de confesiune, rudele emigranților legali sau clandestini, minoritarii de orice fel - toți erau în egală măsură șantajabili. Obiectul șantajului putea fi oricare dintre drepturile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la criticile lui Maiorescu, însoțită de atacarea scriitorilor de la „Convorbiri literare”, polemica a avut totuși meritul de a trezi interesul unui public mai larg față de viața literară. Unii dintre colaboratorii R.c., înainte de a fi criticați de Maiorescu, fuseseră chiar simpatizanți ai cercului junimist. În articolele lui P. Grădișteanu și Gr. Gellianu, Maiorescu și Eminescu devin ținta celor mai violente diatribe. Unii dintre semnatarii în R.c. s-au impus printr-o activitate mai susținută: Anghel Demetriescu elaborează studii substanțiale despre
REVISTA CONTIMPORANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289193_a_290522]
-
text. Pe de altă parte, implicarea politică nu i-a adus succesul social pe care îl sconta. După uciderea, în decembrie 1933, a lui I. G. Duca, prim-ministru al țării, în afara asasinilor au fost arestați patruzeci de membri și simpatizanți ai Gărzii de Fier, printre ei aflându-se și P., care va fi în cele din urmă achitat. După 1935 numele lui nu mai e menționat printre cele ale fruntașilor legionari, iar în timpul guvernării legionare din septembrie 1940 - ianuarie 1941
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
legionare. În alt număr se dedică două pagini omagierii lui Nichifor Crainic și a lui Dragoș Protopopescu ca victime în numele cauzei naționale și este reprodus discursul ținut de Octavian Goga cu acest prilej. Colaborează scriitori din gruparea revistei „Gândirea” sau simpatizanți ai acesteia și alți autori cu orientare tradiționalistă. Semnează proză Gib I. Mihăescu, Dragoș Protopopescu, versuri - Nichifor Crainic (Rugă de toamnă), Ion Sân-Giorgiu, I. U. Soricu, Radu Gyr (Temniță cu doină), Ana Niculescu-Codreanu, iar articole - Toma Vlădescu (Poezia lui Nichifor
NAŢIUNEA POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288362_a_289691]
-
și publicist. Se cunosc puține date despre activitatea sa, până la sosirea în Brăila, în 1832, când este numit profesor la prima școală românească din localitate. Urmase, probabil, cursurile lui I. Heliade-Rădulescu de la „Sf. Sava” din București (P. va rămâne un simpatizant al lui Heliade și după revoluție), ajutat bănește de fratele mai vârstnic, serdarul Gh. Penescu. La Brăila a fost nu numai un profesor cu merite deosebite în consolidarea și modernizarea școlii, ci și un animator al vieții culturale. A fost
PENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288754_a_290083]
-
organizează o masă rotundă cu Leonid Dimov, Daniel Turcea, Laurențiu Ulici și Dumitru Țepeneag, iar ca moderator din partea redacției Paul Cornel Chitic, ale cărei discuții, publicate, constituie manifestul indirect al grupului. O. tinde să devină (după opinia inițiatorilor și a simpatizanților chiar devine) un curent literar, și anume unul care - precizează D. Țepeneag - „se opunea radical realismului socialist”. Momentul era favorabil pentru afirmarea unor asemenea „erezii” literare, însă agitația întreținută de grupul oniric pe planul vieții publice scriitoricești în vederea cuceririi unei
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]