1,315 matches
-
cu o asemenea intensitate că îmi era literalmente teamă să nu sfârșesc ca întemeietor de religie... La Berlin, la München, am trăit extazuri frecvente Ă ce vor rămâne pentru totdeauna culmile vieții mele. De atunci, n-am mai avut decât simulacre” (II, 304-305). Altundeva, despre anii berlinezi: „Singurătatea mea berlineză nu poate fi imaginată de un om normal. Cum de nu mi-au cedat nervii? N-am fost niciodată atât de aproape de prăbușire Ă și de sfințenie...” (II, 385). Sau: „La
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și astfel să-mi anulez existența, să termin cu mine însumi” (I, 99). Mai mult, recunoaște că nu mai este capabil nici măcar de prietenie. Își spune: „Ar trebui totuși să-mi inventez niște legături dacă vreau să ies din acest simulacru de existență la care sunt redus” (I, 113). Și face totul pentru a părea normal, adică un ins care posedă o minimală încredere în aparență: „Mă scol, în anumite dimineți, cu desăvârșire golit de orice convingere. Urmează apoi o zi
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de circumstanță?! Chiar și așa fiind, devenită obsesie, perseverența negării identității are un efect copleșitor. Retorica instituie ființa. Altundeva, citim: „Dacă nu-mi reneg obârșia este fiindcă, la urma urmei, e mai bine să fii român, adică nimic, decât un simulacru de ceva” (III, 335). Este și aici o împlinire în negativ. Cum își face un țel din înstrăinarea de sine, mărturisește: „Cu cât îmbătrânesc, cu atât mă simt mai român. Anii mă readuc la origini și mă cufund iarăși în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
extirpe? Înainte de toate, Cioran nu suportă că poporul în care s-a născut este un popor minor. La întrebarea de ce nu au românii forța să se impune în universal, cineva îi spune că românului îi lipsesc convingerile și trăiește în simulacru. Ceea ce-i mai grav e că-i lipsesc obsesiile, completează Cioran. Pentru a continua: „Fără obsesii nu există decât capricii. Asta și este românul: o sumă de capricii. Dacă ia totul în derâdere, e pentru că, el însuși nefiind nimic, nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
tăia lemne", de "a cosi", de "ceva adevărat"; iar "plecarea în pădure" suprem elan utopic al căutării acelui "ceva adevărat" care să-l readucă la viață, pune definitiv capăt cursei autoiluzionărilor. III. Fiecare act de autoiluzionare e clădit pe un simulacru, pe o aberație și în ciocnire cu realitatea se transformă în ratare, în prăbușire în propriul gol care se lărgește treptat spre neant pe măsură ce o nouă iluzie îl lansează pe protagonist în direcția unei noi aberații și ratări. Procedînd consecvent
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cea a transmodernității). PARADIGMĂ A COSMODERNITĂȚII (TRANSDISCIPLINARĂ) Întrucât o lămurire detaliată depășește cadrul cărții de față, preluăm un tabel cu repere comparative între tipuri de paradigme din perspectiva lui Basarab Nicolescu (cf. B.N., 2006): MODERNITATE POSTMODERNITATE COS (MO) MODERNITATE Realitate Simulacru Niveluri de Realitate Temporalitate Sfârșitul istoriei Fiecare nivel de Realitate este asociat unui spațiu-timp diferit Rațiune Deconstrucție Diversitate prin unitate și unitate în diversitate Ierarhie Anarhie Heterarhie și sisteme haordice Cultură Multicultură Transcultural și transreligios Național Postnațional Transnațional prin dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Bucătăria aceluiași autor. Un spectacolul despre aceeași lume: ritmului drăcesc al muncii, salariul de sâmbăta, pentru care nu se admit variațiile de comportament, relațiile de muncă, relațiile de viață... totul în fugă... totul pe fugă. Într-un zdup-zdup care e simulacrul vieții, dacă nu viața însăși, fiindcă în afara lui se pare că nu ne-a rămas nimic altceva. Alexa Visarion făcuse însă pentru generația noastră începutul, el ne dăduse jos legătoarea din jurul ochilor. "Asta este!, știu că mi-am spus de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
virtuale? J. de R. Da, bineînțeles. Există pericole la fel de importante ca cele reprezentate de biologie, televizor și automobil. Sunt aici pericole înspăi-mîntătoare. Clonarea virtuală e o mare primejdie. Se mai produce și pierderea de contact cu realitatea, cu viața din cauza simulacrului, a ecranului interpus. Ne aflăm pe muchie de cuțit, cu prăpăstii de amblele părți, drumul e strîmt și trebuie să navigăm, avansăm fiind conștienți de riscuri. Cu-nosc multe persoane, mai ales intelectuali, sociologi și filosofi, care spun "E atît de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
înțelege autentic istoria. Parcă-l văd pe acel istoric însetat de perfecțiune narativă, de erudiție și de poliglotism în căutarea scrierii cărții perfecte. Dreptul la iluzii este unul universal și gratuit. În ciuda faptului că discursurile moderne sunt mai degrabă mimări, simulacre, jocuri teatrale de la spiritul de luptă, cunoașterea nu este făcută pentru a tranșa și nu este "mereu ceva care vizează, în mod răutăcios, insidios și agresiv, indivizi, lucruri, situații"190 decât în cazul unor vestiți universitari (timișoreni și bucureșteni). Această
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Literatura română sub comunism. Proza vol I, Poezia vol II" (2002 - 2003), și mai nou cartea la care ne vom referi, Iluziile literaturii române (C. R. 2008, 290 pagini), super-dezbătută (elogios) de critică și multipremiată. Mai recentă, din 2011, este cartea "Simulacrele normalității", ce retipărește articole din "România literară". Ipoteza de lucru de la care pleacă Eugen Negrici (nu lipsit de o oarecare dorință juvenilă de a provoca, având grijă să nu vorbească de rău scriitori cu funcții în diversele foruri culturale sau
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Avatarii faraonului Tlà, tradusă de Mariana Câmpean prin Le trasmigrazioni del Farone Tlà, aduce în scenă cam toate rețetele epicii postmoderne, începând cu metamorfozele și transformismul personajului, și terminând cu transmigrația sufletului și pierderea identității. Dublul și androginul, protagonismul narcisic, simulacrele, contagiul vampiric, cluburile secrete de inițiere, efectele de licoare magică, iată câteva ingrediente reperabile în romanele gotice de la Arthur Schnitzler și Tolkien la Tournier. Visul romantic, așadar, în ce are el mai ocult, senzațional și tenebros, continuă să însuflețească imaginarul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Originalitatea în acest domeniu e un concept capabil a măguli poate unele vanități, dar și să ascundă carențe de program. După o jumătate de an de la declanșarea Revoluției, nu s-ar putea spune că beneficiarii ei, acum legalizați printru-un simulacru de alegeri libere, au făcut eforturi deosebite pentru a defini originalitatea sistemului propus. Ne cereau calm și încredere, cu toate că n-au făcut mai nimic ca să merite încrederea societății. Grija lor primordială era să-și adjudece instrumentele puterii, de care, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
propriei identități și, în același timp, recunoașterea la nivel internațional. Toate "culturile mici" au aceeași soartă: ca să ajungă la "centru", acolo unde se recunoaște o cultură / literatura, e nevoie, în primul rând, ca "destinatarul" să aștepte de la această altceva decât "simulacre de identități", cum spune Miguel Angel Asturias, ca expresii ale specificității respectivului act de cultură, pentru că aceasta nu ar face decât să transforme produsul artistic în simplu act comercial. Destinatarul trebuie văzut că receptor al unui mesaj cultural / literar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în acest tip de scriitura o promisiune a epocilor ce vor veni după el, întrucat genul de filosof pe care-l anunță Nietzsche este filosoful artist. "Nici artist, nici filosof, fiind și unul și altul sau unul prin altul, un simulacru (...); acest simulacru poate el impune ca semn esențial duplicitatea de atitudine și de text a lui Nietzsche?" se întreabă Jean-Noël Vuarnet 3. Cioran îi urmează lui Nietzsche în ceea ce privește conceptul acestuia de filosofie că și creație mixtă, de literatură-filosofie, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tip de scriitura o promisiune a epocilor ce vor veni după el, întrucat genul de filosof pe care-l anunță Nietzsche este filosoful artist. "Nici artist, nici filosof, fiind și unul și altul sau unul prin altul, un simulacru (...); acest simulacru poate el impune ca semn esențial duplicitatea de atitudine și de text a lui Nietzsche?" se întreabă Jean-Noël Vuarnet 3. Cioran îi urmează lui Nietzsche în ceea ce privește conceptul acestuia de filosofie că și creație mixtă, de literatură-filosofie, pe care Nietzsche a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eroi ce adesea coboară printre "morminte"19, ies amândoi din tăcere, ca să arate un posibil drum. Tocmai pentru că "unele adevăruri nu se pot explica decât prin simboluri inexplicabile", Sábato preferă să intre în intrigă alături de personajele sale, construite nu prin simulacre de cuvinte, ci "cu sânge, cu iluzii și speranțe și cu neliniști adevărate"20, pentru a distruge acea "entitate", simbol al Râului, desigur, ce-l împiedica să termine opera. La urma urmei, se întreabă Sábato, pentru cine scrie o carte
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
toate forțele 17. După noi întîlniri cu agenții lui Tito și Troțki, acești trădători sînt demascați și arestați. Mărturisirile smulse lui Rajk confirmă aceste fapte. Procurorul se simte obligat să ceară pedeapsa cu moartea. Rajk va fi executat după acest simulacru de proces. Există o tendință didactică în forma și conținutul acestor procese. Ele urmăresc sublinierea creșterii pericolului războiului, adîncirea luptei dintre clase și atitudinea ce trebuie adoptată în această împrejurare. Dincolo de aceste procese, strategia stalinistă tinde să instituie un cult
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
punct de vedere biogenetic, animalul este strămoșul omului (totemismul). Concepția animistă reflectă adevărul că ființa umană este descendenta evoluată a animalului, care a pierdut însă siguranța instinctivă, repaosul instinctiv din cadrul sensului vieții (paradisul) și este expusă fricii. Strămoșul animal devine simulacrul magic al divinului, adică opusul spaimei, seninul magic al vieții satisfacute de ea însăși. Divinizarea magică și totemistă a animalului-strămoș (cultura vînătorilor) va fi în cele din urmă înlocuită de divinizarea magică a omului-strămoș, de cultul morților (cultura păstorilor), ca să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vreunul în interiorul unei case, nu e într-a lui. Neîndoielnic, este în cea a unui prieten. Toate ușile sunt deschise, toată lumea se află în altă parte" ne spune Henri Michaux.89 Este, poate, singura învățătură pe care o poate ilustra simulacrul de psihanaliză pe care l-am făcut. Dar unde o fi acel "ailleurs" (altunde)? Fiecare interpret întâlnit pe drumul investigațiilor mele l-a pus într-un topos (referențial sau simbolic), astfel încât, de la un punct, am încetat să mai citesc ce
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
-l "trage de limbi". Sau, dacă vreți să-i considerați pe cei numiți de Pițu "Pretorieni" drept "păzitori ai credinței de partid statal", Patafizicianul intră în pielea balaurului cu o mie de capete, fiecare vorbind pre limba lui, întru zăpăcirea simulacrelor de Sfântul Gheorghe, încălecând mârțoage prost hrănite și echipați cu săbii tocite (deși, din exterior, păreau de mare fală). Dar dacă ne întoarcem la schema comodă din "psihanaliza limitelor" cu al său MOI-PEAU, ni-l putem închipui pe Great Luke
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
zece porunci"). nnnn Rural trecut repede la regimul urban, locuind în orașe cu locuințe "moderne" prost încălzite și prost izolate fonic și termic, dezvoltând tribalisme de cartier. oooo Primirea în Franța prima difuzată masiv de televiziune, avea drept ecou un simulacru de dialog: "Ai văzut noul serial?" "Care" "Un idiot la Paris". Pentru funcția bancului, vezi Insem(i)nări, pag. 77, notă din 31 octombrie 1984. pppp Adică de torturi, ucideri premeditate și din culpă, șantajul cu "pedepsirea" membrilor de familie
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cel al Afroditei, astfel că pe pământ s-a înstăpânit o mare dezolare, iar inima a devenit "o groapă de gunoi în putrefacție"; a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului al XX-lea. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
împinge mai departe hotarul lumii cunoscute, cu atât mai mult se apropie de poveste. O poveste diferită de cea a adulților, în special al celor ce fac parte din etnia căzută în dizgrația istoriei, dar care păstrează încă aparențele unui simulacru de sociabilitate, de ritual religios în sinagoga improvizată, refuzând astfel stigmatizarea. Însăși "sălbăticiunea" de Esther se convertește sub efectul cântărilor și rugăciunilor din cartea sfântă (chiar dacă nu înșelegea sensul cuvintelor), acestea având puterea să o transpună, să o transfigureze, să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-și recunoaște înstrăinarea de propria țară, confiscată de clișee rasiste, febra războinică și brutalitatea poliției politice. Scepticul religios nu ezită, vizitând celebra localitate Fatima, să desacralizeze un loc geometric al miracolului credinței, destituit de promiscuitatea cerșetoriei, a publicității și a simulacrelor frauduloase. Saramago nu-l uită nici pe celebrul profesor Unamuno, în a cărui binecuvântare a franchismului citește un tipic gest de trădare și colaboraționism. Roman de dragoste, roman politic, dar și roman al procesului de creație și al creatorului pândit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
revină ca să strălucească din nou, după o eclipsă, cu o lumină diferită, Într-un timp care nu mai e acela al sursei productive, apoi să repete această resurecție după mai multe morți, printre care și aceea a autorului, și după simulacrul unei multiple extincții?” Jacques DERRIDA O prințesă mofturoasă la curtea unui rege barbar. S-a observat mai puțin in critica de specialitate că Eminescu și-a conceput personajul feminin ca pe un antierou. Arhetipul feminin eminescian se disociază de marile
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]