694 matches
-
într-o perioadă de timp trecută sau viitoare: Conjunctivul imperfect (Pretérito imperfecto de subjuntivo). Sensul temporal al celor două forme ale imperfectului (formă în -ra și forma în -se) poate fi de prezent, viitor sau trecut în raport cu momentul vorbirii. Exprimă simultaneitatea sau posterioritatea în raport cu acțiunea verbului de care depinde conjunctivul: Formele în -ra și cele în -se sunt substituibile între ele. Conjunctivul mai mult ca perfect (Pretérito pluscuamperfecto) Exprimă o acțiune trecută, terminată înaintea altei acțiuni de asemenea trecute: În propoziția
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
elastic, a unui circuit LC, etc.). Prin această metodă se poate defini doar timpul pentru punctul din spațiu în care este plasat instrumentul de măsură (ceasul). Pentru alte puncte din spațiu este necesar să se stabilească mai întâi noțiunea de „simultaneitate la distanță” — un criteriu după care să se poată declara dacă două evenimente ce au loc în puncte diferite din spațiu sunt simultane sau nu. În mecanica clasică se consideră „de la sine înțeles” că simultaneitatea a două evenimente este o
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
stabilească mai întâi noțiunea de „simultaneitate la distanță” — un criteriu după care să se poată declara dacă două evenimente ce au loc în puncte diferite din spațiu sunt simultane sau nu. În mecanica clasică se consideră „de la sine înțeles” că simultaneitatea a două evenimente este o proprietate independentă de observator și că ordinea cronologică și duratele fenomenelor sunt independente de observator sau experimentator. În acest fel, mulțimea momentelor de timp este izomorfă cu mulțimea punctelor de pe o dreaptă: Timpul în mecanica
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
momentelor de timp este izomorfă cu mulțimea punctelor de pe o dreaptă: Timpul în mecanica clasică este omogen (se scurge permanent la fel de repede), nu este influențat de obiectele sau fenomenele ce au loc, și este independent de spațiu. În teoria relativității, simultaneitatea, duratele și ordinea cronologică a evenimentelor depind de observator. Transformările Lorentz stabilesc (în teoria relativității restrânse) relația dintre duratele fenomenelor așa cum sunt percepute de observatori diferiți, în funcție de viteza cu care se deplasează aceștia față de fenomenele studiate. Ca urmare, timpul nu
Timp () [Corola-website/Science/299057_a_300386]
-
activitatea specifică lor. În acest fel, rațiunea umană poate judeca universalul, care este doar o reflexie a „tipului unic” din inteligența divină. Cunoașterea lui Dumnezeu (prin inteligență) este eternă, ca și Dumnezeu însuși (Cartea V, proza VI), astfel încât posedă în simultaneitate tot ceea ce se poate petrece în timp („veșnicia este posesiunea în același timp deplină și desăvârșită a vieții nesfârșite”). Cunoașterea divină nu este, ca și cea umană, în timp, ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu cunoaște prin trecut, prezent și viitor
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
treilea război carlist a început ca urmare a detronării unui monarh și a abdicării unui altuia carbofuran are de asemenea activitatea de contact împotriva dăunătorilor transcarpatia în timpul administrațiilor cehoslovace și ungare in loc de opoziție ei propun sistemicitate armonizare complementaritate simultaneitate etc o singură companie înlocuia un întreg batalion un loc important il ocupa plantatiile de curmali un altul înfățisa un tufiș bătut de vânt pe piscul unui munte înconjurat de grifoni și dragoni este un animal de amurg și noapte
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
contract; - să existe din partea părții celeilalte o neexecutare, chiar și parțială; - neexecutarea să nu se datoreze unei fapte comise chiar de cel ce o invocă. - părțile să nu fi convenit vreun termen de executare a uneia din obligațiile reciproce (lipsa simultaneității la executare prevăzută prin clauze contractuale împiedică invocarea excepției de neexecutare); - pentru invocarea excepției de neexecutare nu este necesară punerea debitorului în întîrziere; - invocarea se face direct între părți, fără a fi nevoie de instanță; cel împotriva căruia s-a
Răspundere civilă contractuală () [Corola-website/Science/307940_a_309269]
-
o poetica a genului în primul rând prin ruptură de literatură SF. Prima paradigmă care e supusă efasării presupune o eliminare a “posibilelor” puse sub semnul viitorului. Cyberpunk-ul operează cu un prezent continuu care se desfășoară în baza noțiunii de simultaneitate. Cel mai probabil timpul, daca oricum e vidat de varianta să cronologică, e privit ca mediu elastic, subiectiv, asemeni unui “event loop” care poate fi accesat în multitudinea pliurilor sale, inclusiv ca viitor care s-a întâmplat deja. Ciberspațiul este
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
este ideea că simultaneitatea nu este absolută, ci dependentă de observator. Adică, conform relativității restrânse formulată de Albert Einstein în 1905, nu se poate spune în sens "absolut" dacă două evenimente au avut loc în același timp atunci când evenimentele sunt separate în spațiu. Dacă
Relativitatea simultaneității () [Corola-website/Science/310329_a_311658]
-
calculând cele două evenimente ca având loc la momente diferite de timp. Această noțiune este ilustrată de paradoxul scării, un experiment imaginar care folosește exemplul unei scări care se deplasează la viteză mare printr-un garaj. O formă a relativității simultaneității a fost introdusă de Hendrik Lorentz în 1895, dar ideea nu a fost înțeleasă pe larg în forma sa modernă până la introducerea de către Einstein a relativității restrânse. În particular, Einstein a dedus eșecul simultaneității absolute din două aserțiuni:
Relativitatea simultaneității () [Corola-website/Science/310329_a_311658]
-
un garaj. O formă a relativității simultaneității a fost introdusă de Hendrik Lorentz în 1895, dar ideea nu a fost înțeleasă pe larg în forma sa modernă până la introducerea de către Einstein a relativității restrânse. În particular, Einstein a dedus eșecul simultaneității absolute din două aserțiuni:
Relativitatea simultaneității () [Corola-website/Science/310329_a_311658]
-
complexe, se pot întâlni și acțiuni de fundal, cu efect comic sau probe ale unei narațiuni pe mai multe straturi (rezultatul unei acțiuni pornite cu câteva ilustrații mai devreme, în vreme ce atenția cititorului a fost mutată în altă drecție); ele sugerează simultaneitatea sau o acțiune ciclică (de exemplu, păsărele cântând într-un crâng) și vor ocupa un spațiu redus în cadrul ilustrației (întărind „depărtarea” fundalului de ceea ce se întâmplă în prim-plan).
Bandă desenată () [Corola-website/Science/310718_a_312047]
-
a relației dintre om și timp perspective ale prezentului asupra trecutului, rememorarea nostalgică a unei stări de vârste, și regretul pentru trecerea ireversibilă a timpului. În incipitul poeziei se utilizează corelativele “cu cât...cu atât”, pentru a pune în evidență simultaneitatea a două fenomene sugerate de alternanța întuneric - lumină, unul din planul obiectiv, al naturii, altul din planul subiectiv - uman. Momentul misterios al înserării, ca fenomen exterior, se produce treptat, pe măsură ce are loc în planul interior momentul iluminării, care exprimă o
Cu o ușoară nostalgie () [Corola-website/Science/309909_a_311238]
-
acel moment trebuie să-și ajusteze vârsta calculată a fratelui rămas acasă. În relativitatea restrânsă, nu există conceptul de "prezent absolut". Prezentul este definit ca o mulțime de evenimente simultane din punctul de vedere al unui observator dat. Noțiunea de simultaneitate depinde de sistemul de referință, și astfel trecerea de la un sistem la altul necesită o ajustare a definiției "prezentului". Dacă ne închipuim prezentul ca pe un plan de simultaneitate (tridimensional) într-un spațiu Minkowski, atunci trecerea de la un sistem la
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
simultane din punctul de vedere al unui observator dat. Noțiunea de simultaneitate depinde de sistemul de referință, și astfel trecerea de la un sistem la altul necesită o ajustare a definiției "prezentului". Dacă ne închipuim prezentul ca pe un plan de simultaneitate (tridimensional) într-un spațiu Minkowski, atunci trecerea de la un sistem la altul conduce la înclinarea planului. În diagrama spațiu-timp din dreapta, linia de univers a primului frate geamăn coincide cu axa verticală (poziția sa este presupusă constantă în spațiu, el deplasându
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
cu axa verticală (poziția sa este presupusă constantă în spațiu, el deplasându-se doar în timp). La dus, al doilea frate se deplasează spre dreapta (linia neagră înclinată); la întors, se deplasează înapoi spre stânga. Liniile albastre arată planele de simultaneitate pentru fratele care călătorește, în timpul călătoriei dus; liniile roșii, arată planele de simultaneitate pentru întoarcere. Chiar înainte de a se întoarce, fratele din navă calculează vârsta fratelui rămas acasă măsurând intervalul de-a lungul axei verticale de la origine până la intersecția cu
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
doar în timp). La dus, al doilea frate se deplasează spre dreapta (linia neagră înclinată); la întors, se deplasează înapoi spre stânga. Liniile albastre arată planele de simultaneitate pentru fratele care călătorește, în timpul călătoriei dus; liniile roșii, arată planele de simultaneitate pentru întoarcere. Chiar înainte de a se întoarce, fratele din navă calculează vârsta fratelui rămas acasă măsurând intervalul de-a lungul axei verticale de la origine până la intersecția cu cea mai de sus dreaptă albastră. Imediat după întoarcere, dacă recalculează, el va
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
a lungul axei verticale de la origine până la intersecția cu cea mai de sus dreaptă albastră. Imediat după întoarcere, dacă recalculează, el va măsura intervalul de la origine la dreapta roșie cea mai de jos. Într-un fel, în timpul întoarcerii, planul de simultaneitate trece de la albastru la roșu, trecând foarte repede peste un segment larg al liniei de univers a fratelui rămas acasă. Fratele rămas acasă a îmbătrânit brusc, după calculele fratelui din navă. ilustrează o trăsătură a modelului spațiu-timp relativist restrâns, spațiul
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
din realitate îmbătrânea la momentul transmiterii imaginii. când a fost emisă imaginea. Un calcul similar arată că fratele său îmbătrânea cu aceeași viteză redusă de formula 18 în toate imaginile de joasă frecvență. Poate fi dificil de văzut locul unde intervine simultaneitatea în calculul deplasării Doppler, și într-adevăr calculele sunt adesea preferate deoarece în ele nu trebuie avut grijă de simultaneitate. După cum se vede mai sus, fratele de pe navă poate converti viteza recepționată și deplasată Doppler într-o viteză mai scăzută
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
cu aceeași viteză redusă de formula 18 în toate imaginile de joasă frecvență. Poate fi dificil de văzut locul unde intervine simultaneitatea în calculul deplasării Doppler, și într-adevăr calculele sunt adesea preferate deoarece în ele nu trebuie avut grijă de simultaneitate. După cum se vede mai sus, fratele de pe navă poate converti viteza recepționată și deplasată Doppler într-o viteză mai scăzută a ceasului celuilalt și pentru imaginile deplasate spre roșu și pentru cele deplasate spre albastru. Dacă ignoreă simultaneitatea ar putea
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
grijă de simultaneitate. După cum se vede mai sus, fratele de pe navă poate converti viteza recepționată și deplasată Doppler într-o viteză mai scăzută a ceasului celuilalt și pentru imaginile deplasate spre roșu și pentru cele deplasate spre albastru. Dacă ignoreă simultaneitatea ar putea spune că fratele său îmbătrânește cu viteză scăzută de-a lungul întregii călătorii și deci că el ar trebui să fie mai tânăr. A ajuns exact de unde a plecat cu raționamentul, și trebuie să țină cont de schimbarea
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
că fratele său îmbătrânește cu viteză scăzută de-a lungul întregii călătorii și deci că el ar trebui să fie mai tânăr. A ajuns exact de unde a plecat cu raționamentul, și trebuie să țină cont de schimbarea în noțiunea de simultaneitate la momentul întoarcerii. Viteza pe care o poate calcula pentru imagine (cu efectul Doppler corectat) este viteza ceasului fratelui de pe Pământ la momentul transmiterii imaginii, nu la momentul recepționării acesteia. De vreme ce recepționează un număr inegal de imagini deplasate spre roșu
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
ar trebui să își dea seama că emisiile deplasate spre roșu și cele deplasate spre albastru nu au fost emise de-a lungul unor perioade de timp egale pentru fratele geamăn de pe Pământ, și deci trebuie să țină cont de simultaneitatea la distanță. Problema soluției din relativitatea generalizată este cum percepe fratele călător situația din timpul accelerării pentru întoarcere. Această problemă este bine descrisă în cadrul soluției paradoxului gemenilor din 1918 oferită de Einstein. În această soluție s-a observat că din
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
distanței mari dintre frați, ceasul celui de pe Pământ va părea accelerat sufiecient de mult încât să explice diferența dintre timpii proprii observați de cei doi frați. Nu este o întâmplare că această accelerare este suficientă pentru a explica deplasarea de simultaneitate descrisă mai sus. Deși aceasta este considerată o soluție ce ține de "relativitatea generalizată", de fapt ea este elaborată pe baza unor date ce rezultă din teoria relativității restrânse pentru observatori accelerați pe care Einstein a descris-o încă din
Paradoxul gemenilor () [Corola-website/Science/310332_a_311661]
-
individul nu va ajunge niciodată să le cunoască în mod direct, în particular. Astfel, această comunitate creată prin intermediul cuvintelor nu este decât produsul imaginației individului, un produs care diferă de la un individ la altul. În acest sens, națiunea este expresia simultaneității unor trăiri inspirate de anumite cuvinte și se prezintă ca o fatalitate atât pentru individ cât și pentru istorie. Prin aceste trăsături, imaginarul național se aseamănă cu imaginarul religios. Cele două viziuni discutate mai sus antrenează două accepții ale naționalismului
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]