830 matches
-
acelora?i con?tiin?e�. Chiar dac? �n fă?a adversarilor s?i nu ezit? s? �ng?duie c? �sociologia nu este altceva dec�ț o psihologie șui generis�, Durkheim nu se �ndoie?te absolut deloc �n sinea lui de singularitatea sociologiei ?i, poate, de superioritatea să �n concertul disciplinelor de cunoa?tere, care const? esen?ialmente �n capacitatea ei de a da seama de fenomenele sociale că lucruri, ceea ce poate permite un demers obiectiv. Cu alte cuvinte, sociologia consider? fenomenele
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
caracteristic? a naturii umane este nu doar vizibil?, ci �ngro?at?. �n contextul libert??îi proprii oră?ului, orice individ, oricare ar fi excentricitatea să, �?i afl? undeva un mediu �n care s? se desf??oare ?i s?-?i exprime singularitatea naturii sale. O comunitate mai redus? tolereaz? uneori excentricitatea, dar oră?ul �i d? prim?. F?r? nici o �ndoial?, una dintre atrac?iile oră?ului este aceea c? fiecare tip de individ � criminalul, cer?etorul că ?i omul de geniu
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
încearcă o apreciere sintetică: "Ceea ce determină caracterul distinctiv al Bucureștilor și lașilor, ceea ce face ca aceste orașe să nu semene cu orașele noastre europene, pe care caută a le imita, ceea ce-1 impresionează pe străin de la prima vedere este singularitatea inegalabilă a locuințelor. Imaginați-vă cîteva din cele mai sărace cătune de-ale noastre și în mijlocul acestora palate elegante, fără nici o locuință intermediară care să servească de trecere între palat și colibe; cînd aspect de sat, cînd aspect de capitală
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
astfel că pluralul termenului își are rostul și validitatea sa, deși singularul servește și el la accentuarea faptului că nenumăratele varietăți sînt toate forme de comunicare; în consecință, voi folosi ambii termeni în contexte diferite pentru a denota pluralitatea ori singularitatea. 29 Preocuparea inițială a grupului de la Birmingham era legată de clasă și de subculturi, însă influența feminismului a impus mutarea accentului pe problematica apartenenței de sex și a sexualității, iar influența oamenilor de culoare în cadrul centrului a impus și accentuarea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Sub pecetea tainei 2 a intrat în atenția criticii relativ târziu. Fragmentarismul și impresia că textul ar fi rămas neterminat au sporitnebuloasa jin jurul acestui neobișnuit roman polițist. Reeditarea din 2008 a romanului poate fi înțeleasă ca o afirmare a singularității sale în literatura română și, într-un sens metaforic, ca o reiterare a naturii sale misterioase, evidentă deopotrivă în formă și în substanță. Trei episoade distincte se conturează ca prilejuri pentru poveste, meditație și nostalgie. La "Carul cu bere", protagonistul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
carte a mutațiilor de gen, textul de față modifică și bulversează relațiile spațio-temporale într-un joc ce rimează cu regimul excesiv al suprarealismului și cu profunzimea perspectivei realismului magic. Dar Winterson refuză etichetele de orice tip, scriindu-și cărțile în singularitatea unei viziuni apropiate de pulsul imaginației. Povestea lui Jordan și a Femeii cu Câini este, în primul rând, o istorie de familie. Uriașa mamă, fascinantă și grotescă precum un animal de circ, îl adoptă pe Jordan, un copil găsit pe
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
se reconstituie la modul anacronic, și poate aleatoriu, înlănțuirea textelor și a temelor care, plecând de la imaginarurile miturilor, basmelor, călătoriilor, utopiilor* și, ținând seama de schimbarea intervenită în Renaștere în raporturile omului cu lumea, au permis să i se confere singularitatea specifică imaginarului științific și, plecând de la textele care emană de aici, să contribuie la apariția unui domeniu original. 1. Imaginarul înainte de Renaștere Prin intermediul miturilor, care sunt universale, trăim într-un univers analogic (cf. Descola, 2005)9. Aceste narațiuni orale întemeiază
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
personalitatea. Norbert Sillamy<footnote Norbert Sillamy, Dictionnaire de la psychologie, Larousse, Paris, 1967, p. 216. footnote>, membru al Societății franceze de psihologie, definește personalitatea ca „expresie a unor elemente stabile ale conduitei unei persoane, prin care aceasta se deosebește de altele; singularitatea, rezultat al unei experiențe unice și care reprezintă fracțiunea cea mai originală a eului, constituie expresia esențială a personalității. Personalitatea este ansamblul structurat de dispoziții înnăscute și dobândite, formate și transformate continuu sub influența factorilor biologici și a experiențelor personale
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
interpretările asupra specificului, valorii acestora, consideră Roegiers în justificarea evaluării integrative, pot fi făcute astfel la nivelul axei verticale (axa sensului, de la control maximal la producția-maximală de sens) și al axei orizontale (axa punerii în aplicare, de la variabilitate maximă la singularitate maximă). Un alt cercetător avizat în temă, precum J-M. De Ketele (1993) realizează o altă asemenea sinteză utilă a (micro)paradigmelor specifice evaluării, conturate în timp, din care să derive modele practice. Tabel 20: Perspective de evaluare modele derivate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
care-i singularizează în arta contemporană. „Stilul e omul“, adică artistul cu toate calitățile și defectele sale, cu entuziasmul și tristețea, cu deciziile și îndoielile pe care le pune în fiecare lucrare. Originalitatea desenului, deci a duetului, unicitatea formelor folosite, singularitatea modalităților de organizare compozițională a suprafeței, dublate de o cultură estetică și filosofică, toate la un loc impun un stil și o personalitate în grafică. XVIII. Dinamica formelor în imagine Fiecare imagine tinde să devină un spectacol care să transmită
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
mult alcătuită din aceste conținuturi impersonale și reprezentări care vor să elimine colorația cu adevărat personală și incomparabilă ; așa Încît, astăzi, pentru a salva ceea ce e personal În cel mai Înalt grad, trebuie puse În practică o particularitate și o singularitate extreme; trebuie forțată nota pentru a deveni măcar audibil, măcar pentru sine Însusi. Georg Simmel, Metropole și mentalități, 1903 Libertatea de a se inventa pe sine pare la prima vedere totală, dar, cum cîmpul atenției și acțiunii individului se Îngusteaza
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trecerea timpului și întoarcerea în cerc: "odată-n acvarium, ca-ntr-o hipnoză,/ am privit înotând un pui de rechin." V. "Orgoliul, singurătatea și arta" Terorizată de real, poeta întârzie în extaz. În realitatea materială, condiția ei este singurătatea și singularitatea: Mi-e dat acest obraz triunghiular, ciudat,/ această săptămână de zahăr, sau această/ figură pentru prora vapoarelor pirat/ și părul lung lunar pe țeastă." Pentru Nina Cassian, scrisul rămâne vrajă, așa cum și pe noi cititorii scrisul ei ne vrăjește: "Scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vag alcool baruri nocturne îngerii negri/ ascultă liniștea paradisului/ urcă foșnetul blând al șoselei/ cu aripi albe eu plec în infern" etc. În poemul de față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile singularității naturii poetice. În numeroase alte poeme din volumele enumerate mai sus apar alte și alte embleme ale diferenței înnobilatoare, prin care poetul se delimitează, orgolios, de o exterioritate ce reprezintă majoritatea numerică, dar și minoritatea spirituală. El cântă "dimineața unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de topirea vocii individuale în glasul colectivității și implicit de o conștiință tragică racordată la aceea a mulțimii. Cu o conștiință tragică avem de-a face, de bună seamă, doar că ea aparține unei individualități pregnante, ce își marchează, decis, singularitatea și se detașează, la fel de decis, de exterioritate: "și astăzi am sânge subțire de înger și/ mâini străvezii și praf s-a făcut/ solidaritatea mea cu mulțimile cu omul din popor cu/ abisalii cheflii de la periferie" (fiul). Delimitarea se face, adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Scriitorilor din România (1981, 1995), al Premiului Asociației Scriitorilor din Republica Moldova (1992) și al Premiului Academiei Române (1986). Încă din Singurătatea în doi (Editura Pentru Literatură, București, 1966), Ioanid Romanescu și-a plasat în centrul mitologiei lirice figura poetului marcat de singularitatea unui destin deopotrivă hărăzit cu geniu și stigmatizat de nefericire. Elocvent este portretul schițat chiar din poemul ce dă titlul volumului de debut; este portretul unui mare însingurat, suficient sieși, hrănindu-se doar cu aer, placid însoțit cu viața și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unui nivel se suprarealitate, accesibil, desigur, doar celor apți a intui sensul real al lanțului de aventuri înscriind ființa într-un traiect simbolic; nodurile pe linia vieții sunt cele care transformă insul (oricum contorsionat, diferit, hărăzit cu dureroasa conștiință a singularității în suferință: "eu sunt un labirint/ un cuvânt sinucigaș"), într-un condamnat situat în permanență pe un cumplit Drum spre eșafod. La capătul căruia pare a se întrezări, în plus, golul total, neantul însuși. Unicitatea ființei apare atunci amenințată de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
decît pentru a-i servi (copilului) în realizarea destinării sale eterne" (11, p. 60). Personalistul italian LUIGI STEFANINI (1891-1956) ține în spirit personalist să atragă atenția că obiectul educației nu este omul abstract, ci "acest copil", "această persoană", în toată singularitatea sa. În consecință, acțiunea educatorului constă nu în a transmite o "știință impersonală", valabilă pentru toată lumea, fără deosebire, ci în solicitarea "ființei singulare" de a se educa pe sine însăși. Educația nu este altceva decît autoeducație. O astfel de înțelegere
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
determinat acea pseudo-conștiință a situării în centrul solar al Rațiunii universale. Asta ne-a făcut să neglijăm zonele de umbră și de inconștient care ne parazitau propria rațiune și propriul simț al universalului. Pe de altă parte, recenta conștientizare a singularităților civilizației noastre și a neajunsurilor pe care aceasta le-a adus lumii nu trebuie să ne determine să reținem doar trăsăturile respingătoare ale istoriei și cuceririi europene, sau să idealizăm orice cultură și orice religie doar pentru faptul că nu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
produși tipici ai culturii / civilizației europene. Aceste cuvinte se impun la finele secolului al XVIII-lea, mai întîi la singular: civilizația este mai degrabă antonimul barbariei, cultura, antonim mai degrabă al naturii. Cultura și civilizația determină două polarizări: termenilor de singularitate, subiectivitate, individualitate ai celei dintîi le corespund la polul opus noțiunile de transmisibilitate, de obiectivitate, de universalitate ale celei de-a doua. Noțiunile își vor căpăta forma de plural în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu recunoașterea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
comună a filozofilor iluminiști. Această revenire la spiritul Luminilor nu ar trebui nicidecum să ne determine să ne delimităm de Romantism. Dacă am reuși să ajungem la înțelegerea complexă a dialogicii culturale europene, am evita alternativa între universalismul abstract și singularitatea concretă, deoarece am fi în măsură să recunoaștem limitările pe care le impun fiecare dintre acești doi termeni. Ar trebui mai curînd să complementarizăm cele două exigențe, așa cum au făcut-o în secolul trecut Michelet și Hugo și, la începutul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Vechea religie. În schimb, unii văd în Europa posibilitatea operării acelei reconcilieri între concret și universal pe care și-o închipuiseră a se afla la Moscova sau la Beijing. Cultura europeană este cea care, în mod efectiv și în însăși singularitatea sa, constituie sursa universalității; ea este cea care poate extrage din sine experiența complexă a dialogicii între Iluminism și Romantism, Idee și Existență; ea este cea care deține posibilitatea autocritică și auto-corectivă pe care pretindea să o monopolizeze Ortodoxul Aparat
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
URSS gîndirea însăși a trăit experiența deviației, devenind autodidactă și învățînd în aceeași măsură din viață și din texte. Greșim cînd îl considerăm pe Soljenițîn un slavofil ortodox, la fel cum greșeam cînd îl reduceam pe Dostoievski la aceeași stranie singularitate. În realitate, Soljenițîn a trăit dialogica slavo-occidentalistă, integrînd în sine creștinismul și umanismul, raționalitatea și credința. Spre deosebire de mulți ruși liberali care rămăseseră adepți ai Rusiei Mari, el se exprimă în favoarea emancipării națiunilor Imperiului, reunind astfel ideea universalistă a dreptului popoarelor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
evenimentelor revoluționare începute în 1989 și încă neîncheiate. Nu doar chipul Europei numite de Est, adică sistemul vasal al pseudo-democrațiilor populare, se descompune, ci și chipul URSS, al cărei "sovietism" se fisurează și se fărîmițează pretutindeni, lăsînd să se întrevadă singularitățile etnice, religioase și naționale, începînd cu Rusia mare, care își regăsește identitatea milenară; este vorba și despre chipul Europei de Vest, care își descompune însăși occidentalitatea sa pentru a se lărgi curînd spre Centru și spre Est. Odată cu prăbușirea zidului
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tuturor celorlalte transmisiuni și ca soclu al tuturor producțiilor literare și poetice, artistice și științifice. Astfel, datorită ei, cultura și creația artistică ar conduce viața spirituală a fiecărui popor. După cum ne-au arătat etnologii, în și prin limbă se afirmă singularitatea culturală și creativitatea fiecărui popor. Astăzi, această concepție o vedem exprimată atât în politica defensivă a "ariilor francofone", cât și în politica pro-tectoare a unei "excepții culturale" franceze în cadrul lumii europene, destinată să facă față monopolului producțiilor culturale provenite din
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de sine, în fața polului alienat. Domniei necesității i se opune cea a libertății. Marx nu ezită să se gândească la depășirea istorică a acestui dualism care-i aruncă pe muncitorii de la bază în diviziunea muncii, în timp ce artiștilor le rezervă exprimarea singularității și realizarea de sine. El asociază această reprezentare celei a intelectualului: producător de sens, creator de simboluri, acesta este figura unei vieți libere sub domnia imaginarului; el creează, fără să fie alienat sau înlănțuit de fetișismul mărfii. Și Weber vede
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]