2,599 matches
-
mă aștept decât tot eu la capătul călătoriei spun eu și văd Chipul Domnului surâzând da Doamne știu că Tu Ești acolo mereu și pretutindeni mă iartă Tu Doamne că vorbesc de singurătate aici din colțul umbrelor pământul lasă imagini singuratice Tu Ești în toate cum să mai ai umbră cum să Te văd când ochii mei orbi nu mă văd nici pe mine mai aproape de o iluzie și un sfert de adevăr las poalele cămășii să atingă apele izvorului să
ÎNCERCÂND SĂ SAR AMĂNUNTELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365475_a_366804]
-
Gaza neimplicați în această organizație; zilnic trec granița între 250 și 350 de tiruri transportând bunuri comerciale.” Nira Lee deține acum cetățenie dublă (americană și israeliană) și spune că după ce s-a înrolat în armata israeliană s-a simțit extrem de singuratică. Incidentele destul de frecvențe din zonă, însă, crează o anumită unitate și solidaritate aparte între soldații israelieni, ne mai spune Nira Lee; adesea, în miez de noapte, se pot auzi rachete trimise din Fâșia Gaza sau câte un autobuz care sare
DIN ARIZONA ÎN ARMATA ISRAELIANĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365147_a_366476]
-
precum în joacă o fac cu zgomot căzând, neastâmpăratele castane. Cu mîinile goale voi ieși în ploaie, lăsând-o să-mi curgă pe față-n șiroaie ca pe-o apa vie, neîncepută, ca pe-o binecuvântare, surâzând extraterestru, cu nepăsare, singuraticelor siluete ce îmi vor ieși zgribulite în cale, scuturându-se pe lângă ziduri înfrigurate umbre hilare, într-o greoaie echilibristică pe-nghesuitele și cenușiile tipare de transhumanțe milenare. TOTUȘI VIAȚĂ Peste marginea paginilor rămase de-o eternitate albe străfulgeră irizările verzi-aurii ale
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? II de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365219_a_366548]
-
nu meriți mai mult decât cinci! * Diminețile îi erau dragi, avea să petreacă o noua zi la școală, după amiezile și le petrecea în lungi plimbări împreună cu Paula iar către seară catadicsea să se îndrepte către propria casă. Dintr-un singuratic și un hoinar, firea îi devenise brusc sociabilă, era cu totul altul. În schimb se izola sufletește tot mai mult față de propria familie fară să simtă nici un fel de remușcare. Prin firea lucrurilor îi rămăsese însă undeva, în străfunduri, sentimentele
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în relație cu Dumnezeu și cu semenii, și prin aceasta cu societatea, cu creația întreagă. Ontologic vorbind, omul este într-adevăr legat de Creator și de creatura Sa, chiar dacă nu are conștiința și cunoștința acestei relații. Înzestrat
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
nevoințele și prin rugăciunea lor neîncetată de lumina taborică. De altfel, aproape toate mănăstirile mari care s-au întemeiat în cursul timpurilor în Țara Românească și în Moldova și-au avut antecedentele în asemenea schituri sau în chiliile unor sihaștri singuratici de pe vârful vreunui munte sau deal din apropiere. Așa au putut lua ființă și primele mănăstiri românești în apropierea unor schituri și chilii de pe un munte din apropiere. Este de remarcat apoi caracterul familiar și popular pe care-l are
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364698_a_366027]
-
în razele soarelui. Înconjurate de grădinile parcului se înalță albele și somptuoasele coloane ale Academiei, cu frontoane bogat ornamentate, capodopere vechi ale artiștilor din generațiile apuse. Mulțimi de studenți își petrec clipe fericite pe aleile parcului. Alături de Academie, suplu și singuratic, se înalță un plop cu frunze tremurătoare, care presimte furtună și ploaie chiar și atunci când vântul abia adie și ceru-i senin. Un vânt puternic apropie din ce în ce mai mult o furtună întunecată ce coboară de sus, vărsând dintr-odată șuvoaie de
IMAGINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364834_a_366163]
-
asta cer vă eu acum, Excelențelor și Domniilor Voastre! Să Contemplați soarele din piept numit suflet, suprapus peste Soarele Central din inima voastră luminată cu o lumină verde-albastră, de bioluminiscență solară și stelară. Și să vă rugați așa: „O, Soare, văzător singuratic, fiul lui Prajapati și frate cu Fiul Soarelui uriaș din Pleiade, Tu, care controlezi totul în Cer și pe Pământ, împrăștie-ți razele de bioluminiscență solară peste noi, adună-ți lumina din lumina sufletelor de lumină fără de sfârșit, ca să putem
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
XXXIII. IARNĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1133 din 06 februarie 2014. Iarnă Iarna, cu ochii cârpiți de nesomn, se zbate pe albele dealuri, undeva mai latră un câine pribeag și râul e-nghețat între maluri. E ca mine, singuratică, albă și grea zămislindu-și povești fără număr, fiindcă Timpul așează să stea ani de pustiu peste umăr. Fulgii ne sunt secundele reci ce se-aștern peste noi ca lințoliu; iarna mea-i tristă că pe albe poteci copacii se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
tristă că pe albe poteci copacii se-nșiruie-n haine de doliu. Iarna... Citește mai mult IarnăIarna, cu ochii cârpiți de nesomn,se zbate pe albele dealuri,undeva mai latră un câine pribeagși râul e-nghețat între maluri.E ca mine, singuratică, albă și greazămislindu-și povești fără număr,fiindcă Timpul așează să steaani de pustiu peste umăr.Fulgii ne sunt secundele recice se-aștern peste noi ca lințoliu;iarna mea-i tristă că pe albe potecicopacii se-nșiruie-n haine de doliu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
nu-mi putea scoate ochiul pereche, tăia piciorul drept sau tăia o ureche! Si totusi nimicul, un nimeni, timp nebun mi te-a smuls din piept deși te ascunsesem în inima! Dragoste de viață Iubesc ploaia, vântul sălbatic, zăpadă, cernând singuratic. Si totusi insist și totuși risc, să privesc soarele în adâncul luminii. Lumină lui mă ... Citește mai mult Zbor înaltLocuiesc în cuvânt și zborule limba pe care o înțeleg cel mai bine.Aripi colosale întind să cuprindzarea albastră a poeziei
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
de al meu încât, nimeninu-mi putea scoate ochiul pereche,tăia piciorul drept sau tăia o ureche!Și totuși nimicul, un nimeni, timp nebunmi te-a smuls din pieptdeși te ascunsesem în inima!Dragoste de viațăIubesc ploaia, vântul sălbatic,zăpada, cernând singuratic.Și totuși insist și totuși risc,să privesc soarele în adâncul luminii.Lumina lui mă ... XXXIII. CARTEA CU PRIETENI XXXXIII - VALENTINA BECART, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 652 din 13 octombrie 2012. Dragi poeți „antologați” și iubitori
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
de cuviință să le reproduc, având în vedere epuizarea stocului de carte sub semnătura lui Theodor Răpan, dar și valoarea acestor „edicte” pentru istoria și critica literară: „Acestei cărți pe care o și văd mergând de una singură în inimile singuratice ale cititorilor ei, îi doresc nu drum bun, ci zbor înalt! Carte esențială în pasul nou făcut de noua generație spre adevărul poeziei sau cum mai bine decât noi toți se-ntreba mirabilul Eminescu: unde e cuvântul ce exprimă adevărul
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
cer se naște un poem pentru a-i simți ivirea privește dar înălțimile răstignit pe-o coală dalbă de hârtie să afli că: o frunză albastră cu vinișoare roz este o fărâmă de dor purtată de vânt ușor un cocor singuratic ce străpunge ploaia are un iz romantic norul cel răzleț pare un iepure alb evadat din pălăria unui scamator un curcubeu un pictor naufragiat pe o banchiză în derivă transmițând sos-uri în șapte culori o stea căzătoare înger plictisit
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
di bacio”, care este chiar sărutul ce împarte lumina din lumină. Aceasta este bioluminiscența erotică de creație a lumilor și originea castelor din toate timpurile imemoriale. “Morte di bacio” este unirea extatică dintre Inteligență Luminoasă venită din Soare, văzătorul nostru singuratic, cel ce controlează totul și Sufletul lumii, adică, unirea dintre Good-angel și Fiica-dragostei. Când trăiești această unire extatică poți vedea sufletul lui Dumnezeu creatorul nostru, care este în acest prim caz de conștiință cosmică propriul tău suflet liber, adică, parte
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]
-
lumii, adică, unirea dintre Good-angel și Fiica-dragostei. Când trăiești această unire extatică poți vedea sufletul lui Dumnezeu creatorul nostru, care este în acest prim caz de conștiință cosmică propriul tău suflet liber, adică, parte din sufletul lui Dumnezeu soarele, văzătorul singuratic, Fiul Fiicei Soarelui Uriaș, cel ce controlează tot universul nostru, cel care îndepărtează toate razele cosmice, pentru ca apoi să-și adune singur lumina din lumină, ca să putem vedea noi, femeile, cea mai nobilă formă solară a Sa; adică acea Persoană
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]
-
rășină La ora înserărilor aduce, Cu hărnicia clipelor uituce, Tăcerile cu pasul de jivină. O scurtă ezitare la răscruce - Cohortele de umbre-ncep să vină Să ia în stăpânirealor deplină, Ca nouri iluzorii de ciubuce. În clarobscurul veseliei barul Tristeții singuratice ripostă: Nu agreează nopțile ca varul, Vrea cer senin de tainică Aostă, Închină fanteziei calendarul Și leagă ziua nouă de cea fostă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Clarobscur / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01
CLAROBSCUR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361711_a_363040]
-
Fulgi de zăpadă rătăcitori (Frig). Codul creației bacoviene este însăși biografia sa, discret notată cu toate trecerile timpului și a deznădejdii: Era mai demult o stradă, / O școală, și bruma cădea - / Prin săli, ca nimeni să-l vadă, / Un elev singuratic pălea (Scântei galbene), trepte de inițiere ale unui rit fundamental de trecere a fiindului prin existențial. Nașterea sa este cenușiul și culorile umbrelor care se întrezăresc printre viețile trecătoare. Atât de grea i-a fost starea maturității încât cu greu
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
în aparență, vivace și opulent în realitate, locuit îndeosebi de milionari va constitui un adevărat “paradis al artiștilor”, scriitori, pictori, muzicieni, elite ale vieții publice americane care au aici case de vacanță sau chiar locuința. Unul din ei, vestitul “pistolar singuratic” și “justițiar” pe timpul studenției mele, Clint Eastwood, nu numai că va locui în Carmel ci va deveni chiar primar al localității amintite, pentru o scurtă perioadă; iar creatorul “Iernii vrajbei noastre”, John Steinbeck, este născut chiar în Monterey, cu casă
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
prin lucruri, nu recurgând la tratate, documente, istorii etc.) - autoarea este la fel de calculată cu expresia necesară descrierilor sufletului interior, face psihologie mai ales simbolică, elaborează trăiri din câteva trăsături și mai ales din locuri comune. Romanul maschează, oarecum, un eu singuratic în căutare de locuri și lumi potrivite. Există un spirit al locului care cheamă și este căutat, sunt umbre în pereți și șoapte omenești în frunzișuri, dar nu pare a exista destin, legea de bază a fantasticului. Acesta este înlocuit
MELANIA CUC, ÎN CONTINUĂ CĂUTARE DE LOCURI, DE FIGURI, DE TERITORII MEREU NOI de NICOLAE GEORGESCU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351894_a_353223]
-
în: Ediția nr. 1327 din 19 august 2014 Toate Articolele Autorului HOINĂREALĂ De multe ori cu pușca-n spate Am hoinărit prin codrii verzi; În salturi se-azvârleau jivine Prin iarba-naltă din livezi. Sub poala largă de pădure La singuraticul izvor Se adăpau câteva ciute Alături de un căprior. În diminețile mijite Mă abăteam ca alte dăți, Unde știam lăstuni și rațe În tufărișul de pe bălți. Când ciocârlia-nălța imnuri Sub soarele dogoritor, Tăiam la pas livada-n două; Pe urme
HOINĂREALĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352259_a_353588]
-
vertiginous și ireversibil spre barieră de 40 de ani. E o magie pe care și-o permite în mod constant, chiar dacă acest lucru înseamnă să vizioneze o piesă și de două-trei ori. Cunoaște actorii, compară evoluțiile, iar în serile ei singuratice, vizualizează mental scenele cu cel mai mare impact asupra laturii ei artistice. Nu are cum să-i scape o fată nouă! E fascinant să privești jocul unui actor căruia nu îi cunoști nici mimica, nici glasul. În seara aceasta, scena
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
câmp râzând” și nu-mi ajungea ziulica toată ca să mă joc și să mă bucur de frumusețea codrului „bătut de gânduri” a poienilor „smălțuite” în razele soarelui binefăcător, admirând florile și ascultând armonii celeste „dulcea batere de vânt” și glasul singuratic al unui corn ce-și anunța ciobanii că în curând „se lasă seara peste sat”, semnalul la care „tresăream” și mă îndreptam spre „căsuța copilăriei”... fiind frânt de oboseală, dar atât de fericit, ca acum să-mi pun aceiași întrebare
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
Bacovia a simțit și anticipat vederea într-o continuă cădere a lumii, nu a omului. În poezia lui, vom vedea că lumea este o entitate deosebită de om, lumea exprimând sensul întunericului, pe când omul, creația divină, sensul luminii: „Mai bine singuratic și uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător” (CU VOI... (1965:131), singurătatea fiind consfințită în meditație, iar nepăsarea să fie față de pângăritori și de profani, tocmai pentru că poetul cunoștea faptul că de aceștia are cine să se preocupe, judecându-i
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
m-am obișnuit cu situația în care mă aflam. Miruna se mișca elegant. După câteva ezitări, pașii ni s-au acordat la aceeași rezonanță și nimic nu a mai făcut-o să greșească. Muzica era tulburătoare, parcă ne unea sufletele singuratice. Trupul ei fremăta la atingerea genunchilor mei, iar mâna cu care o țineam de talie îi simțea unduirea fără cusur, în ritmul muzicii. Se mișca lin, iar dacă încercam niște artificii și dansam tangoul în pași mai alerți, corpul ei
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]