678 matches
-
iluministă explică sinuciderea În termeni pe care avea să-i reia mai târziu Durkheim, extinzând investigația sociologică până la ultimele consecințe. În Anglia, susțin enciclopediștii, se sinucid mai ales cei din clasele de sus, din plictiseală și din capriciu. În Franța, sinucigașii sunt membri ai păturii celei mai defavorizate, iar crima nu e decât soluția cea mai la Îndemână În fața mizeriei. Nici albedo, nici nigredo Cum se raportează scriitorul la astfel de considerații? Sunt, măcar parțial, valabile În cazul său regulile stabilite
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
persoanei, ci și o modificare continuă și ireversibilă a datelor inițiale. Fie că e perceput ca o modalitate terapeutică, fie că pornește ca un exercițiu literar, confesiunea accentuează criza și modifică termenii conflictului eu - creativitate. În toate textele intime ale sinucigașilor există o bucurie a revoltei, o jubilație perversă În fața imperfecțiunii lumii. Cu puține excepții, punctele de plecare sunt incerte, iar drumul mărturisirii avansează printr-o ceață densă, tărâm al tuturor incertitudinilor - cu excepția uneia: a timpului ireversibil. Scriitorul știe că nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
orice preț sub ascultarea creatorului-demiurg. Gloria de a-ți decide În orice clipă destinul nu putea să nu Înfierbânte sângele unor artiști pentru care scrisul se confunda cu o nouă activitate divină. Există ceva definitiv copilăros și imatur În hotărârea sinucigașilor de a-și duce până la capăt decizia. Un orgoliu absurd, care nu vrea să recunoască incapacitatea de adaptare a creatorului. Epocile de mari transformări, trecerile de la un segment istoric la altul sunt presărate Întotdeauna de sinucigași. Scriitorul trăiește adesea doar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și imatur În hotărârea sinucigașilor de a-și duce până la capăt decizia. Un orgoliu absurd, care nu vrea să recunoască incapacitatea de adaptare a creatorului. Epocile de mari transformări, trecerile de la un segment istoric la altul sunt presărate Întotdeauna de sinucigași. Scriitorul trăiește adesea doar prin extazul față de propria stare de grație, Însă la fel de bine poate să și dispară dintr-o simetrică fascinație. Frenezia sinuciderii, cunoscută În anumite epoci, e dublată de o frenezie a creației - așa cum s-a Întâmplat În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
două sau trei decenii ale secolului al XIX-lea. Categoria neadaptatului, din care literatura absurdului a făcut un erou central, nu e o invenție a epocii industriale. În alte vremuri, el purta un nume mai puțin nobil, Însă la fel de excentric: sinucigașul. Pentru acela, singura alternativă era autodistrucția, fie că era percepută ca o supraviețuire cenușie, cu dinții strânși, Între disperare și revoltă, fie că era pusă În practică și asumată integral. Scrisul și sinuciderea se Întâlnesc Într-un punct: ambele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
că era pusă În practică și asumată integral. Scrisul și sinuciderea se Întâlnesc Într-un punct: ambele cu motivații diferite, vorbesc despre dorința Împinsă până la irațional, de a scăpa de moarte. Luându-și viața În clipa În care dorește el, sinucigașul dobândește credința că nu mai are de ce să fie terorizat de moarte. Același calcul și-l face - chiar inconștient - scriitorul. Urma scrisă, pagina de carte trăiesc până la sfârșitul timpurilor. Nici sinucigașul, nici scriitorul nu au complexul bibliotecii din Alexandria, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Luându-și viața În clipa În care dorește el, sinucigașul dobândește credința că nu mai are de ce să fie terorizat de moarte. Același calcul și-l face - chiar inconștient - scriitorul. Urma scrisă, pagina de carte trăiesc până la sfârșitul timpurilor. Nici sinucigașul, nici scriitorul nu au complexul bibliotecii din Alexandria, pentru că nici unul dintre ei nu ia În considerare posibilitatea accidentului: accidentul sunt ei Înșiși. În această perspectivă, șansele scriitorului sinucigaș se dublează. El poate rămâne În istoria literaturii fie ca autor de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Deshaies, La psychologie du suicide, P.U.F., Paris, 1947. (16) Lev Șestov, Revelațiile morții, Institutul European, Iași, 1993. Traducere de Smaranda Cosmin. (17) „Comportamentul suicidar presupune un rol și un personaj, publicul este adesea anturajul din care face parte sinucigașul Însuși care astfel este și actor și spectator. Această «paradă a morții», aceste tendințe se observă În mod frecvent la copil, la femeie și la adolescent.” (Pierre Moron, op. cit., p. 77). (18) Émile Durkheim, Despre sinucidere, Institutul European, Iași, 1993
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Și totuși, există un element care ne obligă să privim fiecare cuvânt al lui Pierre Drieu la Rochelle cu multă precauție: sinuciderea lui. Ea rearanjează și redimensionează dramatic cuvintele Jurnalului și, implicit, ale existenței sale. Ca În cazurile multora dintre sinucigași, Drieu e un melancolic. Asemeni lui Jean-Jacques, singurătatea și melancolia Îi provoacă indescriptibile bucurii. Element de primă importanță În constituirea precarului său echilibru mental, melancolia Îi dă senzația „nesfârșită și delicioasă, alcătuită din regretul a ceea ce nu aveam, necontenit anulată
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de la Început, n-ar modifica nimic În proiectul tulburatei sale biografii. Cu alte cuvinte, ar fi și antisemit, și la fel de fascinat de Germania. Așadar, nimic de făcut: predeterminarea culturală e mai puternică decât orice rațiune. Există, atunci, o fatalitate a sinucigașului? Există un scenariu misterios care-i călăuzește acțiunile? E greu de spus, din moment ce Drieu mărturisește cu nonșalanță că nu-l interesează decât „pictura, casele și grădinile Parisului, politica mondială, corpul femeilor, religia primitivă”. Adică mondenitatea, fie ea și una politică
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să vină. Pentru că ea face parte din educația de dreapta. O educație aspră, Învățată de la magiștrii păgâni, cei care au atras primii atenția că „moartea dă târcoale vieții”, Învârtind În mână inevitabilul laț. Lumea se Împarte, desigur, În grupuri de sinucigași și grupuri cărora eroismul sinuciderii le rămâne străin. E diferența dintre atenieni, care au știut s-o sfârșească glorios, și mizerabilii de stânga, care-au sfârșit-o prost: „fără vreun gest frumos, fără un cuvânt bun și chiar fără vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În Egipt sau În Grecia, așa cum și-a Închipuit-o, ci un ritual mult mai plăcut. Un ritual prin care se poate răzbuna În liniște. Impulsurile suicidare nu se manifestă doar În momentele de criză. Drieu e unul dintre acei sinucigași care se pot sinucide și din plictiseală: „Am uneori poftă să mă sinucid pe loc. Parisul e atât de posomorât și atât de mort, oamenii niște muribunzi năuciți”. Pe acest fundal, sinuciderea poate fi și o reglare de conturi, despărțirea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Plath are, de fapt, revelația că aparține unui teritoriu al certitudinilor. Ea descoperă, altfel spus, că nu e singură Într-o lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect și inutil manual al sinucigașului, freudianul Doliu și melancolie Îi furnizează liniștea metafizică a celui care se știe protejat de autoritatea imprescriptibilă a Cuvântului. Nimic mistic, totuși, În liniștitul ei drum spre moarte. Imaginile captate de jurnal se succed Într-o agitată monotonie, variante din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
totuși, grație dozării personale a lirismului astral (sau, mai rar, bucolic) cu notația existenței comune și comentariul ironico-sarcastic ori numai cu umorul, căruia I. Negoițescu i-a izolat, urmărindu-i traiectoria lirică, o temă-pivot: eșecul. La Cercul Literar baladistul (Balada sinucigașului, Balada soțului înșelat, Pățania teologului cu arborele ș.a.) face figură aparte printre ceilalți heralzi ai genului, distingându-se prin „luciditatea ironic-amuzată” (Ștefan Aug. Doinaș). O. a tradus cu talent din literatura rusă, dar performanța sa în acest domeniu rămâne versiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
cântecul lui în două picioare? ALȚI SCRIITORI TINERI Romanele și nuvelele lui Dan Petrașincu, prețuite de unii, nu-și dezvăluie clar toate potențele literare. Sinistre, printr-un greșit dostoievskism, ele se inspiră din domeniul morbidului și prezintă demenți sifilitici, alcoolici, sinucigași, copii vițioși, mame perverse, preoți concupiscenți. Titlurile înseși sunt de genul fioros: Sângele, Monstrul, Omul și fiara. Autorul preferă pe adolescenți: "Brrr! am oroare de omul matur". M. Blecher, bolnav adevărat, a refăcut Der Zauberberg al lui Thomas Mann cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu minuție naturalistă ("furnicile și începură să se urce pe picioare și pe pântece; câteva făcuseră din buric un mușuroi; una cerca să pătrundă sub pleoapa trasă, iar alta și pătrunsese în nara plină de noroi"), îl înspăimântă pe virtualul sinucigaș, care ajunge să-și regrete intenția necugetată și să-și plângă de milă. Plimbându-se apoi printr-un cimitir, Bizu aude cum groparii glumesc pe seama unui craniu cu dantura intactă și e nevoit să constate că moartea nu-i o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vicisitudinile cotidiene. Aruncând o privire astăzi asupra mecanismelor individuale de coping ale acelei perioade, vom face câteva remarci. Statistici ale Uniunii Europene ne arată ca fiind cei mai credincioși din Uniune. Pe de altă parte, avem un mare număr de sinucigași și cei mai mulți deținuți emigranți în închisorile din Italia 1, în Europa în general și în toată lumea. Aceste statistici pun sub semnul întrebării religiozitatea românilor de astăzi. în perioada comunismului bisericile erau goale, ritualurile marilor evenimente ale vieții, botezul, căsătoria, funeraliile
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
rîsul circumstanțial, deși recuperat, e marcat încă de perplexitatea din '96. Rîsul personajului plasat, abuziv, într-o istorie ce nu-i aparține. La urma urmei, ce-i mai fraudulos: rîsul lui Iliescu sau absența rîsului la Năstase? Cioran, guru al sinucigașilor, relatează, cu schimă gravă, că unul din aceștia după ce-și însușise cunoștințele minime în materie revine la maestru și-i spune că tentativa de a se arunca de pe trunul Eiffel eșuase pe motiv că, dîndu-și seama că nu are
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai mare după publicitatea intensă făcută premiilor acestui campionat”. Tot autorul citat mai menționa: ,, Ar fi interesant să descopăr dacă omuciderea sau «poveștile homicidaleă atrag omucideri după sine. Dar este greu să desfășori un astfel de studiu pentru că istoriile cu sinucigași, ca și cele cu omucideri, au loc așa de des, că e foarte greu să se separe efectul unei povești (relatări) de efectul celorlalte. Oricum, alte tipuri de povești violente au loc mult mai rar, și este posibil să se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
omuciderile din Statele Unite au reliefat câteva concluzii, credem noi, foarte importante. O dată ce cazurile de omucidere erau făcute publice pe canalele de televiziune, sinuciderile aveau să crească. Pe de altă parte, publicitatea făcută poveștilor ce-i aveau În prim-plan pe sinucigași, mărea rata sinuciderilor. Lucrul cel mai interesant, În acest caz, era că acestă creștere a sinuciderilor se găsea cel mai mult În zonele sau zona geografică unde era făcută În prealabil ,,publicitate” poveștilor suicidale (Philips, 1983, 560). Totodată, ,,numărul accidentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și la conducerea Corpului de Control și pretinsa lui responsabilitate pentru sinuciderea unei persoane se bazează pe „mărturiile unor politicieni și activiști civici importanți” (p. 339), respectiv pe „relatările unui important personaj” (p. 340) care povestește, Între altele, că scrisoarea sinucigașului „a fost luată de anumite persoane de la Alianță și ascunsă” (p. 341, sublinierile ne aparțin). Așadar, un anonim face referire la alți anonimi, Într-o adevărată mise en abîme a tăinuirii identității. În sfîrșit, cu gîndul la studenții care vor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
în intensitate pe măsura succesului internațional și de casă al unui autor extrem de chinuit. Trebuie să lucrăm tot timpul la sinucidere, spunea Foucault, referindu-se la studiul cărților, al arhivelor și la modurile creative de a face cercetare istoriografică... Foucault, sinucigașul prin cunoaștere, contrastează puternic cu intelectualii contemporani lui, ce nu aveau cum să treacă de limitele psihice și mentalitare pe care le trecea gânditorul francez, de multe ori acesta pendulând pe latura unor fluidizări a relațiilor dintre ceea ce poate fi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de observație, capacitate de portretizare în câteva tușe sigure. De altminteri, publicistul S. arătase de la început calități de scriitor. În „foiletonul social” din 1893, patetica expunere a crezului democratic și naționalist e așezată în rama, literară, a unei scrisori de sinucigaș, în care informațiile autoreferențiale incomplete, generând o aură de mister, alternează cu relatarea unor întâmplări cu personaje apăsat antitetice: meschini, duplicitari studenți, intelectuali și politicieni români, pe de o parte, generoși poporaniști englezi și ruși, pe de alta. Inserții confesive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
august 1770, probabil istovit de lupta cu sărăcia și nereușita,... a înghițit arsenic". Sinuciderea lui a fost ulterior pictată de Henry Wallis (1856), care l-a folosit ca model pe tânărul George Meredith. Relatarea lui Ackroyd îi demitizează pe amândoi, sinucigaș și model: aflăm o altă față a sinuciderii din cauza așa zisei sărăcii și nereușite literare, și suntem introduși în povestea reală a tabloului pictat mai târziu. Iese la iveală că Chatterton nici nu se gândea să se sinucidă: el s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
într-un colț, cu spatele la zid. Dacă se întîmplă așa ceva, ne putem aștepta la reacții urîte și nu numai în Balcani. "Entitatea organică" Națiunea se va apăra singură. Iorga respingea șovinismul. El făcea întotdeauna distincție între un "naționalism defensiv" și unul "sinucigaș", considerînd nazismul, fascismul, rasismul și Legiunea ca făcînd parte din ultima categorie și respingîndu-le. Trata aceste "Naționalisme noi" drept abuzive și inumane. Iorga considera că naționalismul său cultural este compatibil cu umanitatea, un naționalism angajat numai în autoapărare legitimă. Din
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]