3,963 matches
-
totuși izgonite definitiv din sensibilitatea și imaginația omului modern care simte în continuare nevoia de poveste și senzațional și care rămâne receptiv la tot ceea ce a fost fermecător și captivant în istoria omenirii. Elena TRIFAN Referință Bibliografică: ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ȘI UNIVERSALĂ / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2024, Anul VI, 16 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Să pot a urca pe el din mine însumi Nemaiarzându-mă al lor izvor fiebinte. Mi-e sete de-acea "apă vie" Ce plânsul mi-l preface-n bucurie, Din"fântăna tinereții" ea să mă-reinvie Cu-a inimii sfioasa sirenă de mă-mbie. Să gust din taina-i neînțeleasa Jucându-mă cu-al meu întuneric de lumină, Să-mi primesc mică lacrimă-n surdina Că o binecuvântare ce sufletu-mi alină! E atat de bine să poți plânge! Referință Bibliografica
NOSTALGIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367667_a_368996]
-
tei Scutură floare de tei Mireasmă din anii mei, Căci atât mi-a mai rămas Restul este de pripas. Vântul ruga îmi ascultă, Ani în floare vrea să-i ducă, Peste marea legănată, Stea...în fată preschimbată. Cântă în talaz sirene, Valurile-si plimbă trene, Soare arzător se-arată, De sărută marea toată. Scutură floare de tei Pe aripi de porumbei Vise cu mireasma lor, Lasă dorul călător, Până în pădurea deasă Umbră dorului îi lasă, ' N-cântec de privighetoare Să se-
SCUTURĂ FLOARE DE TEI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367740_a_369069]
-
neîntinat Cu nașterea crudă al dragostei oarbe Eu cu tine mă simt tot ca primul bărbat Tu pari că gonești printre ape adânci Furând de la mine al dragostei cânt Cu strângeri și șoapte și zbucium ocean Mereu te învârți ca sirena în van Să mă prinzi, să mă încerci... Dar nu mai pot să te vreau acum Nu mai pot dorinței să te fur Al demnității cuget clar Mă îndeamnă să stau drept și amar Nu sunt o poartă să intri
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
dulce care mă chema la orizontală: Sânge! Atentat! Asasinat! Și s-a sfârșit. M-am ridicat în sus ca un ghem de aer comprimat, fără culoare, fără miros, fără nimic. Vedeam totul ca pe-o tablă de joc. Lume alergând, sirene de alarmă, poliție, targă, ambulanță, doctori, asistente. Frumoase asistente! Urmăream impasibil această agitație. Sală de operații, pense, foarfeci, bisturiu, sânge, perfuzii, aparate de oxigen, monitoare. Și dintr-o dată liniște. Foarte multă liniște. Undeva, pe la sediul partidului, se adunase multă lume
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
carnetul auto, vapoarele vin de regulă din jumate in jumate de oră, fluturând deasupra steagul înstelat al Americii și unul galben-negru și mai mic pe care scrie „Alcatraz” în timp ce intrarea în port se face prin câteva reprize sonore prelungi de sirenă, pe deasupra feribotului cu numele de „Alcatraz Cruise” și întorcându-se pe deasupra capetelor noastre plutesc planat, pescăruși mari și albi ori negru cu alb care slobozesc țipete de zici c-acum te ia în ciocul lor puternic, ca-n-ntr-un film rulat la
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
iubit. (Octavian Paler ) Într-o dimineață de iunie, stăteam pe malul mării de jumătate de oră. O ceață densă se așezase peste oraș și peste întinderea de apă. Nu vedeai la zece metri distanță. Din când în când, se auzea sirena de ceață din capătul digului de sud, avertizând navele aflate în apropiere de pericolul coliziunii cu digul. Nimeni nu avea curajul să plece pe întuneric și mai ales pe ceață. Așteptăm să se lumineze de ziuă, cât de cât. Le-
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
digul numărul unu și numărul doi din Saturn. Am luat direcțional perpendiculara pe mal, trăgând la vâsle liniștit. La început, se mai zăreau prin ceață bărcile apropiate, apoi, cu timpul, dispăreau. Curenții marini ne conduceau pe trasee diferite, doar goarna sirenei și clipocitul ramelor în apă se mai auzeau în liniștea întunericului. Încercam să mă mențin pe aceeași direcție, să nu mă abat nici în stânga, nici în dreapta. Riscam să mă învârt în cerc, dacă trăgeam într-o direcție mai mult, din cauza
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
ia “La revedere!” și să se lumineze cât de cât. Mi-am strâns bluza impermeabilă pe lângă corp și tremuram tăcut... Doar muzica din difuzorul tranzistorului îmi mai încălzea clipele de singurătate și neputință. Ceața devenea din ce în ce mai densă. Parcă și sunetul sirenei s-a îndepărtat de barcă. După lungimea voltelor aruncate în apă, eram cam la șapte metri adâncime. Speram să dau de pește, însă nu era așa, astfel că dădeam mereu drumul la parâma ancorei, pentru a-mi schimba locul de
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
ancorei, pentru a-mi schimba locul de pescuit. Peștele era rar și mărunt. Nu se prefigura o zi norocoasă. La un moment dat, soarele și-a făcut apariția timid, pe cerul înnorat. După cum eram orientat față de soare și după zgomotul sirenei de ceață, ar fi trebuit să fiu la mai mult de un kilometru și jumătate de mal. Când s-a ridicat un pic pâlcul dens de ceață, a apărut umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau spre locurile știute, cu pește mai mult. Sirena țipa, invariabil, în ceață, făcându-și meseria de îndrumător al navelor aflate în marș. Acum se putea zări destul de bine pe o rază de o sută de metri, pe întindera mării. Aveam agățate de ceva toate voltele de pe un bord
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
corect poziția acesteia față de unde văzusem malul ultima dată. Speram că mă îndrept în direcția bună și suflam în fluier să audă ceilalți colegi în ce zonă sunt, dar nici eu nu-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
pe sub pod la ocean unde curenții ar pune serioase probleme de navigație și stabilitate, chiar și pe un timp aparent liniștit ca acesta. Cele mai multe sunt cu pânze, iole și catamarane dar și cu motor, câteva iahturi de lux ale căror sirene asurzitoare spintecă văzduhul de deasupra și ne țiuie prelung în urechi, se dau de ceasul morții pentru a înainta printre ceilalți “liliputani” nautici, două-trei viteziste sunt ale pazei de coastă cu sirenele flamboaiante căutând cine știe ce nelegiuiți ai apelor, toate sunt
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
cu motor, câteva iahturi de lux ale căror sirene asurzitoare spintecă văzduhul de deasupra și ne țiuie prelung în urechi, se dau de ceasul morții pentru a înainta printre ceilalți “liliputani” nautici, două-trei viteziste sunt ale pazei de coastă cu sirenele flamboaiante căutând cine știe ce nelegiuiți ai apelor, toate sunt albe de parcă zici că sunt stoluri de cocori și albatroși care străpung apa printre “bucăți” desprinse din închipuite aisberguri, rătăcite tocmai aici... Facem din loc în loc poze și nu ne dezlipim de
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
de sistemul mafiot, le-a deturnat pur și simplu de la normalitatea europeană. În pur stil dâmbovițean. Doar noi suntem români! Alți lideri caută să-l atragă pe Cioloș în mocirla politicii românești. E normal ca tehnocrații să nu dea curs sirenelor din Vocea partidelor României, atâta timp cât acestea nu s-au reformat. Măcar de ochii lumii. Deloc. A venit toamna și vedem aceleași figuri compromise, aceeași „vectori de imagine” care se scălămbăie la televizor, aceeași penali și viitori pușcăriași se înghesuie să
TABLETA DE WEEKEND (165): CIOLOŞ – SINGUR ÎNTRE DUŞMANI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368582_a_369911]
-
de opera celor mai desăvârșiți artiști. Ochii hipnotici de un verde intens ai fetei, se fixaseră în lumina privirilor sale și nu se mai desprindeau o clipă de ele. Dansul ei cu mișcări desăvârșite, amețitoare îl hipnotizase. Dansul acelei frumoase sirene părea ai fi dedicat doar lui, în ciuda sălii pline de oameni și se mișca cu o senzualitate și o măiestrie absolute, anume ca să-i ia lui mințile. Fața ei era în formă de inimă, cu oase delicate, gâtul și umerii
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
morții ies afară din morminte să hăuie cu lupii iar la lună hrănindu-se în noapte cu cuvinte, abia acum ies apele din matcă, și tot pământul este ca o mare, și oamenii întind câte o năpatcă să prindă vreo sirenă și câteva fecioare, abia acum mi-e viața ca un crin, abia acum respir neguri de ceață cobor în beci, să mă îmbăt cu vin să adorm apoi în hăurile de gheață. Referință Bibliografică: abia acum / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare
ABIA ACUM de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368728_a_370057]
-
de plagiat prin barbă, dar cu un tupeu nemăsurat. Celălalt anunță intenția creării unei fundații! Schemă știută, încă din 1990, fundație care se va transforma în partiduleț. PAC, MAC, RAC... Asta după ce ratat un moment extrem de favorabil, oscilând între glasul sirenei și propria promisiune, pe care nu a apreciat-o nimeni. În România. Unde ești adulat numai în cazul în care nu-ți ți-i promisiunea și trădezi la prima mișcare! Igen? Nu-i pot bănui că ar fi ageamii în
TABLETA DE WEEKEND (188): VRĂBIILE MALAI VISEAZA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368778_a_370107]
-
Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Potpuriu Autor Urfet Șachir Ți-am căutat privirea la stele, iubirea mea profundă ție ți-am trimis-o, din mintea mea fecundă am născocit idei... sirenă, unduindu-te în ape, fantomă a ochilor mei, tu de ce nu-mi vii, în vis, așa cum veneai în chip de îngeraș și viața-mi luminai? Nu-ți cer nimic în plus din ce nu poți să-mi dai, iubirea ta
POTPURIU de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363601_a_364930]
-
se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364654_a_365983]
-
Vrăjitoarea pasiunii în straie roșii, ține aprinsă lumânarea de aceeași culoare a patimei, a sângelui ce vibrează. Zâna iubirii învăluită în falduri roz, aprinde candela iubirii veșnice din cele două sfere.Romantismul din inima vieții, feminitatea florilor și tăria masculinității. Sirena albă cu glas de pasăre măiastră, aprinde ceara albă a purității și face o reverență în fața sacrificiului celor doi îndrăgostiți. Magiciana fertilității cu verdele dragostei, îi ocrotește ca o mamă înțelegătoare, cu abundența din luminiscența verde, elixirul amorului. Bărbatul pe
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1301 din 24 iulie 2014 Toate Articolele Autorului (Omagiu aniversar, regelui naiului din Basarabia cea încă înstrăinată) Vuiet de codru-aduce suflul său de nai, Adâncul mării-n cântec de sirenă, Sfințite armonii ce urcă pân’ la Rai Irump din lemnul ce îi crește-n venă. Lui nu i se mai zvântă lacrima din cântec E naiul său suspin și fătului din pântec. Imn românesc revarsă-nspre Carpați, Oricât i-ar sta
URZIND ÎN CÂNTEC ROMÂNIA MARE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/349482_a_350811]
-
11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Reproș Cu mine așteptarea stă la masă Iar doru-i agățat la stâlpul porții, Când stele plâng speranțe peste casă, Visări se-aprind în candelabrul nopții. Mușcate ard în flăcări la fereastră, Un cântec de sirenă a-nceput, Chemări dezbracă rochia de mireasă Iubirii ce se-ascunde-n așternut. Cu mine cântă flautul plăceri, Arpegiile fac noaptea să-ntârzie, Când ne-ntâlnim să ascultăm tăceri Și gânduri ce vorbesc în poezie. Deschisă e portița către stradă, Vioara vieții
REPROȘ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349581_a_350910]
-
el. Orășenii își vedeau de munca lor, soții mergeau la serviciu, iar soțiile stăteau acasă, se ocupau de gospodărie, de creșterea și educația copiilor, pentru că soții câștigau destul ca să-și poată susține familia. Era orașul unde dimineața eram treziți de sirena Fabricii LETEA. După care râuri de oameni începeau să se reverse spre locurile lor de muncă, iar străzile se umpleau de copii care se îndreptau spre școlile primare sau spre cele două licee, de fete și de băieți, ori spre
VIZITA MS REGELE CAROL II LA BACAU de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350358_a_351687]
-
Sentimente te-mpletești, Cupa științei se-nclină, Poți s-o bei, dar nu voiești. Mă cotrobăi prin adâncuri Și când cred că te zăresc Fugi nălucă și mă tulburi, Cheia tot nu ți-o găsesc. Decadent, surâzi mistere, Cântec de sirene surd, Mai presus de a mea vrere, Te evapori în amurg. Mintea-mi nu te deslușește Când te-nsinguri într-un gând. Creatorul ne numește: Tu -esență, eu -pământ. Referință Bibliografică: Eului meu / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EULUI MEU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349132_a_350461]