1,822 matches
-
progresivă în cursul unei perioade de urmărire de un an. Asociarea HVS-HTA este mult mai strânsă pentru TA sistolică și pentru presiunea pulsului decât pentru HTA diastolică sau TA medie [Greaves et al., 1994; London et al., 1992]. Rolul HTA sistolice în geneza HVS a fost confirmat și într-un studiu efectuat pe pacienți vârstnici (peste 65 de ani) aflați în program de hemodializă cronică: asocierea HTA sistolică-HVS a fost cea mai înalt semnificativă (p = 0,0011), fiind urmată de mărimea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
HTA sistolică-HVS a fost cea mai înalt semnificativă (p = 0,0011), fiind urmată de mărimea sporului interdialitic în greutate (un marker surogat al stării de hiperhidratare) și de valorile reduse ale hemoglobinei serice [Neves et al., 1997]. Asocierea HVS-TA sistolică (și absența ei pentru TA diastolică) are o explicație fiziopatologică simplă: majoritatea pacienților dializați prezintă o rezistență periferică (determinant major al TA diastolice) normală/redusă, precum și o reducere importantă a distensibilității arterelor mari (determinant major al TA sistolice crescute). La
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
HVS-TA sistolică (și absența ei pentru TA diastolică) are o explicație fiziopatologică simplă: majoritatea pacienților dializați prezintă o rezistență periferică (determinant major al TA diastolice) normală/redusă, precum și o reducere importantă a distensibilității arterelor mari (determinant major al TA sistolice crescute). La pacienții tratați prin dializă peritoneală continuă ambulatorie (DPCA), într-un studiu recent [Enia et al., 2001], controlul tensional a fost mai dificil în comparație cu pacienții hemodializați cronic, proporția pacienților necesitând medicație antihipertensivă în grupul DPCA fiind semnificativ mai mare
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hemodializă și postdialitic, timp de 12 ședințe, realizându-se o medie a acestor măsurători clinice. Limita superioară a TA măsurate clinic a fost considerată, conform definițiilor date de Joint National Committee VI [1997], de 140/90 mm Hg pentru TA sistolică/diastolică, respectiv de 106,6 mm Hg pentru TA medie. Similar, limitele superioare pentru normotensiune în cazul monitorizării automate ambulatorii (Holter), conform normelor propuse de Staessen et al. [1996], au fost de 133/81 mm Hg, respectiv de 98,3
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de Sullivan et al. [1987]. Valorile medii ale TA clinice predializă au fost de 142/80 mm Hg, iar postdialitic de 135/77 mm Hg, diferențele dintre aceste valori fiind semnificative statistic. Având în vedere limitele de definiție ale HTA sistolice pentru monitorizarea ambulatorie, 82% dintre pacienți erau hipertensivi, față de numai 65% conform definițiilor JNC VI pentru TA măsurată clinic, discordanța fiind și mai mare pentru TA diastolică (60% hipertensivi la monitorizarea ambulatorie, față de numai 13% la măsurarea clinică). S-au
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ambulatorie; ca urmare, pacienții dializați clasificați de regulă ca normotensivi în cursul măsurătorilor de rutină efectuate de către asistentele medicale sunt, în multe cazuri, hipertensivi patenți; doar 9 din 55 de pacienți prezentau o masă a VS normală sau cvasinormală; TA sistolică medie predialitică a acestor pacienți a fost de 131 mm Hg (cu extremele 102 și 148 mm Hg); ca urmare, recomandă autorii, TA sistolică medie predialitică la pacienții hemodializați ar trebui să fie, în scopul reversibilizării HVS, mai mică de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
patenți; doar 9 din 55 de pacienți prezentau o masă a VS normală sau cvasinormală; TA sistolică medie predialitică a acestor pacienți a fost de 131 mm Hg (cu extremele 102 și 148 mm Hg); ca urmare, recomandă autorii, TA sistolică medie predialitică la pacienții hemodializați ar trebui să fie, în scopul reversibilizării HVS, mai mică de 148 mm Hg; toți pacienții cu masa VS în limitele normalului aparțineau grupului A, cu TA în limite normale predializă și în cursul monitorizării
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
clinice (office), calculată ca media măsurătorilor TA de rutină efectuate la începutul fiecărei ședinte de hemodializă, pe parcursul lunii anterioare momentului 0 al studiului. TA clinică definită astfel a fost un predictor independent al geometriei cardiace (prezenței HVS), atât prin componenta sistolică, cât și prin cea diastolică, respectiv presiunea pulsului. Deci TA clinică predializă definită ca media măsurătorilor la mai multe ședințe consecutive! pare să fie un predictor al masei VS comparabil cu TA medie obținută prin monitorizare automată ambulatorie vezi tabelul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
IRC în stadiile predialitice, dar mai ales la pacientul dializat. Corelația HVS-tensiune arterială este prezentă chiar la valori ale tensiunii arteriale considerate în limita (superioară a) normalului în populația generală. Există o asociere evidentă între masa ventriculului stâng și TA sistolică. Cu fiecare creștere cu 10 mm Hg a TA sistolice, masa VS crește cu 5,4 g/m2. Valorile TA obținute prin monitorizarea automată ambulatorie sunt superioare măsurătorilor clinice obișnuite în predicția HVS, fiind ca urmare de preferat în aprecierea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
Corelația HVS-tensiune arterială este prezentă chiar la valori ale tensiunii arteriale considerate în limita (superioară a) normalului în populația generală. Există o asociere evidentă între masa ventriculului stâng și TA sistolică. Cu fiecare creștere cu 10 mm Hg a TA sistolice, masa VS crește cu 5,4 g/m2. Valorile TA obținute prin monitorizarea automată ambulatorie sunt superioare măsurătorilor clinice obișnuite în predicția HVS, fiind ca urmare de preferat în aprecierea controlului real al TA prin medicație hipotensoare. Totuși, în absența
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
monitorizării Holter, media măsurătorilor clinice (pe parcursul ultimelor 12 ședințe de hemodializă), corecte, efectuate imediat predialitic, poate reprezenta un substitut valoros al monitorizării automate ambulatorii. Pentru a realiza un control tensional eficient din punctul de vedere al prevenției/ regresiei HVS, TA sistolică imediat anterior ședintei de hemodializă trebuie să fie sub 148 mm Hg. În prezent, diagnosticul și terapia hipertensiunii arteriale la pacienții renali sunt nesatisfăcătoare, explicând în mare parte prevalența ridicată a HVS la acești pacienți. Determinanți ai hipertrofiei ventriculare stângi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
doar la 25% dintre pacienți (definită printr-o creștere peste 20 g/m2 sau peste 20% față de start a masei ventriculului stâng). Prevalența HVS a fost invers proporțională cu funcția renală, corelându-se strâns cu prezența unor factori modificabili: hipertensiunea arterială sistolică și gradul anemiei renale. Autorii au demonstrat că o scădere cu 0,5 g/dl a Hb reprezintă un factor independent de predicție a HVS progresive, anemia fiind asociată cu un risc relativ de 1,32 (ceea ce se traduce printr-
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
al., 1998]. în fapt, Parfrey et al. [1996], evaluând ecocardiografic, prospectiv, 245 de pacienți, constată la cei 41% dintre subiecții cu HVS inițial concentrică o evoluție în 21% dintre cazuri spre dilatație și în alte 8% dintre cazuri spre disfuncție sistolică. Anemia renală a fost și în acest caz un predictor major al HVS și al dilatării consecutive. Rolul major al anemiei în progresia anomaliilor structurale cardiace din uremie este ilustrat de studiul lui Huting et al., care demonstrează într-o
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
anomaliilor morfologice cardiace discutate mai sus (acestea sunt prezente și la pacienții normotensivi!). în studiul lui Huting [1988], manifestarea marcantă a cardiomiopatiei uremice a fost dezvoltarea în timp a HVS în special pe seama îngroșării septului interventricular, diametrele ventriculare și funcția sistolică fiind puțin modificate în evoluție. Impactul major, independent al anemiei în geneza anomaliilor ecocardiografice progresive are un corespondent firesc în plan clinic și în cel al supraviețuirii: scăderea cu 1 g/dl a Hb reprezintă un factor independent de risc
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a Hb reprezintă un factor independent de risc pentru apariția insuficienței cardiace de novo (RR = 1,49), a celei recurente (RR = 1,20) și a decesului (RR = 1,14). Prin comparație, doar prezența diabetului (RR = 1,63) și a disfuncției sistolice din start (RR = 2,09) determină un risc mai crescut. Hemoglobina mai mică de 8,8 g/dl este asociată cu un risc de apariție a insuficienței cardiace în mai puțin de 24 de luni la 50% dintre bolnavi și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
identificat 50 de comunicări cu un total de 1.715 subiecți cu privire la reversibilitatea HVS la pacienții cu HTA esențială. Analiza acestor studii a arătat că: reducerea indicelui de masă ventriculară a fost cu atât mai pronun]ată cu cât: TA sistolică s-a redus mai mult sub tratamentul hipotensor; tratamentul antihipertensiv a fost mai îndelungat; indexul masei VS pretratament a fost mai ridicat; indicele masei ventriculului stâng a fost redus cu: 12% de către inhibitorii enzimei de conversie (IECA); 11% de către blocanții
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
timp de 8 luni, cu lisinopril la șobolanii spontan hipertensivi cu hipertrofie VS severă și fibroză miocardică importantă a dus la reversibilitatea completă a HVS, a fibrozei cardiace (cu îmbunătățirea semnificativă a complianței ventriculare), precum și la ameliorarea netă a funcției sistolice [Brilla et al., 1996]. Un efect cel puțin comparabil cu cel al IECA asupra masei VS a fost evidențiat la modele animale experimentale șobolani spontan hipertensivi și pentru o altă clasă de medicamente care interferează cu sistemul renină-angiotensină: blocanții receptorului
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
de control. Inhibitorul enzimei de conversie a redus masa VS la 8 dintre cei 10 subiecți, la trei dintre aceștia masa miocardică determinată ecocardiografic chiar normalizându-se. în același timp, masa VS a rămas neschimbată la grupul de control. TA sistolică și diastolică în grupul tratat nu a fost semnificativ diferită față de grupul de control pe tot parcursul studiului (138/78 versus 133/75 mm Hg, p = NS). Care este importanța tipului de hipertrofie ventriculară stângă (concentrică sau excentrică) pentru succesul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ecocardiografic și prin monitorizare Holter a TA, 13 uremici hemodializați cu genotipul DD și 17 pacienți cu genotipul ID sau II. în acest din urmă grup s-a înregistrat o reducere semnificativă a indexului masei VS, dar și a TA sistolice și diastolice. Aceste modificări au fost mai puțin pronunțate la grupul homozigot DD, fără ca diferențele față de celălalt grup să atingă o semnificație statistică. Analiza de amănunt a elementelor posibil determinante pentru regresia HVS a arătat că singurul factor asociat cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mai puțin pronunțate la grupul homozigot DD, fără ca diferențele față de celălalt grup să atingă o semnificație statistică. Analiza de amănunt a elementelor posibil determinante pentru regresia HVS a arătat că singurul factor asociat cu regresia masei ventriculare este reducerea TA sistolice, independent de genotipul pentru enzima de conversie a angiotensinei. În concluzie, hipertensiunea arterială (HTA), un determinant major al hipertrofiei ventriculare stângi (HVS) la pacientul uremic, este inadecvat diagnosticată și controlată terapeutic la o proporție importantă a pacienților uremici. Aceasta explică
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
și la același nivel al hemoglobinei serice. Indexul MVS a fost semnificativ mai redus în grupul cu HD zilnică față de cel cu HD convențională (120,1 față de 148,7 g/m2), reducere corelată cu statusul de hidratare și cu TA sistolică/24h [Fagugli et al., 2001]. Într-un studiu observațional recent [Chan et al., 2002], trecerea de la hemodializă în regim convențional la HD nocturnă la domiciliu (8-10 ore/noapte, timp de 7 nopți pe săptămână), deci la un regim hemodialitic extrem de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
la HD nocturnă la domiciliu (8-10 ore/noapte, timp de 7 nopți pe săptămână), deci la un regim hemodialitic extrem de intensiv, a avut rezultate spectaculoase: după 3,4 ani de HD nocturnă a existat o reducere înalt semnificativă a TA sistolice, a TA diastolice, a presiunii pulsului și a necesarului de clase de antihipertensive (de la o medie de 1,3 la una de 0,3/pacient). De asemenea, s-a înregistrat o îmbunătățire notabilă a valorilor hemoglobinei serice în comparație cu situația dinaintea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
parametrii funcționali ecografici. Aceste date au fost însă contrazise de către o investigație mai complexă [Franklin et al., 1988], la care s-au utilizat cantități progresiv crescute (de la 1 la 4 litri de lichid de dializă peritoneală). Modificări semnificative ale funcției sistolice a ventriculului stâng, ca urmare a creșterii presiunii intraabdominale, s-au înregistrat doar la pacienții cu hipertrofie miocardică și acestea au devenit semnificative statistic doar începând cu schimburile de 3 litri, neuzuale în practica obișnuită. Reducerea funcției sistolice (cuantificată în
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ale funcției sistolice a ventriculului stâng, ca urmare a creșterii presiunii intraabdominale, s-au înregistrat doar la pacienții cu hipertrofie miocardică și acestea au devenit semnificative statistic doar începând cu schimburile de 3 litri, neuzuale în practica obișnuită. Reducerea funcției sistolice (cuantificată în principal prin viteza de scurtare a fibrelor circumferențiale) a fost paralelă cu cantitatea de lichid instilată, fiind prezentă atât în orto-, cât și în clinostatism. Creșterea presiunii intraabdominale a determinat reducerea dimensiunilor cavității VS în diastolă, nu și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
principal ca urmare a îngroșării septului interventricular (13,3 mm în medie, cu perete posterior al VS normal o HVS excentrică!), și respectiv în dilatația atriului stâng. Diametrele interne ale cavității VS s-au situat în limite normale. Parametrii funcției sistolice au fost la limita superioară a normalului, în condițiile unui status circulator hiperdinamic (indice cardiac de 4,67 l/min/m2). La acești pacienți cu DPCA normotensivi (vezi mai sus), HVS a fost corelată doar cu statusul hemodinamic. Ulterior, același
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]