1,118 matches
-
și momentul interacțiunii etc. După 1990, în uniformitatea exprimării încorsetate de limba de lemn s-au observat nuanțări stilistice, o relaxare a limbii textelor scrise (a se vedea situația presei actuale, dar nu numai; Zafiu 2001), precum și nuanțări ale uzului situațional al limbii vorbite 13. Una dintre mutații o reprezintă reorientarea preocupărilor de "conformitate" ale vorbitorilor (conform cu norma academică/neconform normei academice, conformitate ideologică/neconformitate ideologică) spre adecvarea situațională a discursului, adaptarea la interlocutor și eficiența comunicativă. O opoziție care tinde
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
situația presei actuale, dar nu numai; Zafiu 2001), precum și nuanțări ale uzului situațional al limbii vorbite 13. Una dintre mutații o reprezintă reorientarea preocupărilor de "conformitate" ale vorbitorilor (conform cu norma academică/neconform normei academice, conformitate ideologică/neconformitate ideologică) spre adecvarea situațională a discursului, adaptarea la interlocutor și eficiența comunicativă. O opoziție care tinde să se consolideze în limba actuală este formal/informal, interferând cu opoziția sociologică ingroup/outgroup, precum și cu raporturile ierarhice dintre interlocutori. Astfel, comportamentele sociale și discursive ale interactanților
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
o modalitate de simplificare a operației de numire a obiectelor, atunci când acestea sunt direct accesibile din universul de discurs. Ca deictice/anaforice, pronumele joacă un rol important în negocierea cantității de informație partajate de interlocutori și în ancorarea discursivă și situațională a semnificației. În situațiile de comunicare dintre cunoscuți, cu grad scăzut de formalism, interlocutorii tind să asume un univers comun de discurs larg, sprijinindu-se în comunicare pe cunoștințe pe care le consideră în mod tacit partajate. În mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
vechi, conflictul a fost generat, probabil, de trecerea de la endogamie, la exogamie; manifestarea lui cea mai frecventă era atunci căsătoria prin rapt (răpirea miresei). Alegoria vânătorii fabuloase nu-și leagă semnificațiile doar de momentul pețitului, ci și de un context situațional larg, modelat, la nivel ideal, de căutarea soției (vânătoarea); de cererea soției și de unirea popriu-zisă. Vânătorii dau de o urmă de fiară și încearcă s-o descifreze; descifrarea implică un șir de ipostaze metaforice: "urmă de zână", "urmă de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
cel mai ușor de aplicat din punct de vedere tehnic și nu necesită o aparatură sofisticată. Ca metodă de cercetare, observația constă în urmărirea atentă intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări ale comportamentului individului, ca și a contextului situațional unde acesta se produce, în scopul sesizării unor aspecte esențiale ale vieții psihice. Cuvântul observație semnifică tocmai constatarea exactă a unui fenomen, fapt, cu ajutorul unor mijloace de investigație și apoi studierea aprofundată a acestei constatări. Observatorul este doar un fotograf
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Durativ]. (35) Bunicul privește [ore în șir] pe fereastră. (36) Copiii ascultă muzică [două ore] în fiecare seară. * Trăsătura determinat distinge între evenimente individuale și evenimente generice. În contextele (37)-(38) se exprimă evenimente determinate, dependente de un alt context situațional, față de contextul (39), în care se exprimă proprietăți echivalente evenimentelor generice: (37) Vedem casa roșie din curtea școlii. (38) Îl aud că strigă la mine. (39) Liliecii aud, dar nu văd. ("au și își pot exercita simțul văzului, sunt văzători
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
care indivizii îl posedă cu privire la abilitatea lor de a avea succes în sport" (1986). Pe parcursul pregătirii sportive se manifestă o trăsătură de personalitate denumită încredere sportivă și o anumită orientare spre competiție. Acești doi factori sunt predictivi pentru încrederea sportivă situațională concretă pe care sportivul o manifestă în timpul competiției. I.8.6. Experiențele încununate de succes Sportivul trebuie să aibă succese pentru ca sentimentul său de autoeficacitate să se dezvolte. Antrenorul sau profesorul este cel care poate să asigure succesul sportivului pentru
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
psihoorganizațională, ne interesează în primul rând efectele care apar în plan comportamental și la nivelul personalității. Structurile formale birocratice generează comportamente conformiste, standardizate, numite, într-un cuvânt, birocratice. Merită reținut faptul că dacă acestea sunt practicate pe termen scurt și situațional, pot fi benefice pentru organizație. Dar dacă sunt practicate pe termen lung, permanentizându-se, atunci se convertesc în formalism și ritualism, ceea ce însemnă că regula nu este considerată drept mijloc de atingere a scopului, ci devine scop în sine. Apare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este creația unei atmosfere inovative într-un climat disciplinat. Ea este managementul obiectivelor prin administrarea omului (Duncan, 1973, p. 76). # Autorul precizează că modelul propus nu este o soluție universală la problemele organizaționale - dimpotrivă, aplicabilitatea lui este restricționată de particularitățile situaționale ale organizațiilor. De pildă, el este mai propriu pentru firmele ai căror angajați sunt pregătiți tehnic și profesional, maturi din punct de vedere psihologic și social, aceștia fiind mai grav afectați și dezavantajați de birocrația tradițională. Cu toate aceste precauții
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
specializării etc., iar printre celelalte: diversitatea regională și de piață, multitudinea și varietatea scopurilor și produselor, nevoia de expresivitate etc. Este greu de apreciat cantitatea optimă de uniformitate sau de diversitate a unei structuri. Probabil că o abordare și evaluare situațională a lor (în funcție de cerințe, nevoi, grad de prioritate etc.) ar putea fi mult mai nimerită. Uniformitatea structurilor asigură previzibilitate și eficiență în situațiile comune, obișnuite, de calm și echilibru organizațional; diversitatea acestora oferă, mai ales în situațiile de crize și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
preferarea uneia sau alteia dintre ele); 2) nu există structuri-tip, valabile în orice situație - dimpotrivă, structuri foarte diferite în branșe de activități asemănătoare funcționează perfect, la fel cum structuri asemănătoare în branșe diferite pot genera dificultăți (de unde ideea evaluării situaționale a eficienței structurilor); 3) valoarea unei structuri nu este niciodată egală cu suma celor care o constituie - din contră, valoarea structurii rezultă mai puțin din valoarea individuală a celor grupați și mai mult din maniera în care aceștia au fost
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
personalitate, capabilă a conduce la idei noi. În al patrulea rând, teoria trăsăturilor prin limitele ei a produs efecte colaterale extrem de importante, și anume reorientarea cercetărilor spre alți factori, în afara trăsăturilor de personalitate, care ar putea explica succesul conducerii (factori situaționali, comportamentali etc.). Am putea afirma că ea a constituit un fel de „rău necesar” care a contribuit la propulsarea cunoașterii organizaționale. Teoria trăsăturilor, deși lansată în primele trei‑patru decenii ale secolului trecut, este departe de a fi epuizată. Multă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
clasificarea Ohio. În ambele clasificări apare, în subtext, ideea necesității de a echilibra cele două dimensiuni comportamentale, neexistând, se pare, o singură categorie superioară de comportament de conducere. Găsim aici, în germene, o idee care va fi dezvoltată de teoriile situaționale, și anume aceea a existenței mai multor tipuri de comportamente de conducere a căror eficiență depinde de numeroase variabile specifice situației în care se acționează. Și totuși, între cele două abordări există și diferențieri. Astfel, în timp ce la Școala de la Ohio
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de lider subordonaților de a‑și exprima și satisface trebuințele individuale și de a contribui la îndeplinirea obiectivelor grupului, el își dezvăluie, la o analiză mai atentă, propriile slăbiciuni. Leadership‑ul participativ depinde de o multitudine de variabile contextuale și situaționale (motivația subordonaților, complexitatea sarcinii, divergențele existente între membrii grupului cu privire la obiective și mijloacele de atingere a lor, presiuni temporare, mărimea grupului și a organizației, stabilitatea/instabilitatea mediului etc.) pe care, din păcate, Likert nu le‑a luat în seamă. 2
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
din cadrul îngust al persoanei (al trăsăturilor sau al comportamentelor ei). Trecerea de la persoană la situație, mai întâi, și apoi la relația dintre persoană și situație s‑a dovedit a fi soluția cea mai productivă, ceea ce a și generat apariția teoriilor situaționale și ale contingenței. 2.4. Teoriile situaționale primaretc "4. Teoriile situaționale primare" 2.4.1. Specifictc "4.1. Specific" Sunt specifice perioadei anilor ’40. Ele au apărut ca o reacție împotriva teoriilor personologice care se centrau exclusiv pe trăsăturile de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
al comportamentelor ei). Trecerea de la persoană la situație, mai întâi, și apoi la relația dintre persoană și situație s‑a dovedit a fi soluția cea mai productivă, ceea ce a și generat apariția teoriilor situaționale și ale contingenței. 2.4. Teoriile situaționale primaretc "4. Teoriile situaționale primare" 2.4.1. Specifictc "4.1. Specific" Sunt specifice perioadei anilor ’40. Ele au apărut ca o reacție împotriva teoriilor personologice care se centrau exclusiv pe trăsăturile de personalitate ale liderului. De data aceasta, în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de la persoană la situație, mai întâi, și apoi la relația dintre persoană și situație s‑a dovedit a fi soluția cea mai productivă, ceea ce a și generat apariția teoriilor situaționale și ale contingenței. 2.4. Teoriile situaționale primaretc "4. Teoriile situaționale primare" 2.4.1. Specifictc "4.1. Specific" Sunt specifice perioadei anilor ’40. Ele au apărut ca o reacție împotriva teoriilor personologice care se centrau exclusiv pe trăsăturile de personalitate ale liderului. De data aceasta, în centrul preocupărilor se află
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acesta se află. Pornindu‑se de la aceste idei generale, au fost formulate o serie de teorii axate pe rolul situației în activitatea de conducere. Unele dintre acestea, relativ simpliste și exclusiviste, pot fi încadrate în grupa celor numite de noi „situaționale primare”, altele, mai elaborate și sofisticate, vor fi încadrate într‑o altă categorie. 2.4.2. Teoria supunerii față de legea situațieitc "4.2. Teoria supunerii față de legea situației" A fost formulată de Mary Parker Follet. Într‑o culegere de lucrări
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ordine nu se mai pune. Ambele părți acceptă ordinele date de situație (Follet, apud Mullins, 1993, p. 247). # După cum se poate observa, teoria formulată de Mary Parker Follet este expresia primară - chiar primitivă, aș putea spune - a punctului de vedere situațional în abordarea conducerii. Ea absolutizează rolul situației în generarea conducerii eficiente, ignorând total persoana liderului, trăsăturile personale ale acestuia. În atare condiții, de ce mai este necesar conducătorul, dacă și el, și subordonații ascultă de legea situației? Ignorarea persoanei atrage după
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
5. Teoriile contingențeitc "5. Teoriile contingenței" 2.5.1. Caracterizare generalătc "5.1. Caracterizare generală" Au fost formulate în decursul anilor ’60. Intenția lor generală este aceea a corelării teoriilor opuse până atunci, adică a teoriilor personologice și a celor situaționale. Dacă primele teorii postulau universalitatea trăsăturilor de personalitate (indiferent de particularitățile situației) în determinarea eficienței conducerii, celelalte decretau, dimpotrivă, primordialitatea situației (independent de trăsăturile sau de comportamentele liderului). Noile teorii încearcă să realizeze dezideratul empiric al potrivirii dintre persoană și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mai bine exprimate, la Cecil A. Gibb, care, într‑un studiu publicat încă din 1947, formula chiar și o serie de principii referitoare la conducere. În esență, concepția sa presupune interpretarea conducerii ca un raport dinamic între personalitate și variabilele situaționale. „Conducerea este o funcție atât a situației, cât și a personalității, dar mai mult ea este o funcție a interacțiunii lor; nici un alt concept nu poate explica fenomenul.” Gibb crede că o serie de aptitudini necesare conducerii nu există latent
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unul de ordin teoretic, altul, metodologic. În plan teoretic, Fiedler pornește de la ideea că eficiența conducerii este contingentă (contingent înseamnă „dependent de...”, „în funcție de...”) cu combinația a doi factori: pe de o parte, personalitatea conducătorului, iar pe de altă parte, variabilele situaționale. Cât privește personalitatea conducătorului, Fiedler consideră că există două categorii de lideri, unii centrați pe relații, alții pe sarcina de muncă. Primii sunt cei care au relații interpersonale bune cu membrii grupului, sunt mai amabili, obțin satisfacții majore din relațiile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
prețul afectării relațiilor interpersonale, câștigă autostimă prin îndeplinirea sarcinii și obțin performanța muncii. Cei centrați pe relații ar fi cei care practică stilul permisiv, pasiv, amabil, pe când cei centrați pe sarcină practică stilul de conducere activ, constructiv. Cât privește variabilele situaționale, acestea sunt împărțite în favorabile și nefavorabile în raport cu conducătorul. O situație este favorabilă sau nefavorabilă în funcție de trei factori: - relațiile dintre șefi și subordonați (împărțite de Fiedler în relații bune și relații rele); - structura sarcinii (înalt structurată sau nestructurată); - puterea poziției
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este favorabilă sau nefavorabilă în funcție de trei factori: - relațiile dintre șefi și subordonați (împărțite de Fiedler în relații bune și relații rele); - structura sarcinii (înalt structurată sau nestructurată); - puterea poziției conducătorului (care poate fi mare sau mică). Combinând toate aceste variabile situaționale, Fiedler obține opt situații tipice de conducere pe care le prezentăm în figura 6. Figura 6 - Situații tipice de conducere Pe de altă parte, el surprinde trei tipuri de situații în raport cu liderul: # - situații favorabile (când liderul este simpatizat, sarcina este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
el este centrat pe sarcină. Dimpotrivă, dacă liderul descrie colaboratorul cel mai puțin preferat în termeni pozitivi, scorul la LPC fiind mare, înseamnă că el este centrat pe relații. Corelarea variabilelor de personalitate (deci a stilurilor de conducere) cu variabilele situaționale îl conduce pe Fiedler spre următoarea concluzie: nu există conducători buni sau slabi. Dimpotrivă, un conducător eficient într‑o situație poate fi ineficient în alta. # N‑are nici un sens să vorbim de lider eficace și ineficace; putem vorbi pur și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]