727 matches
-
sanguin nu poate să denege focul ce stârnește în el însuși coprinsul narațiunei sale, totuși el trebuie să evite toată forțarea or escentricitatea. Tonul fundamental al narațiunei lui va respira dar un fel de solemnitate, precum o și cere neapărat situațiunea. Narațiunea lui are să prezinte înainte de toate în trăsuri mari o icoană a acelei vergine mântuitoare. Tot micul colorit de detaliu trebuie să se eviteze cu îngrijire, și întregul nu trebuie să se reciteze deloc într-un stil declamatoric, cum se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a demnității sale proprii) de demnitate personală. Una din temele cele mai grele dar și mai interesante pentru cel ce reprezintă e narațiunea lui Theramene, în Phaedra lui Racine. Și aicea lucrul de căpetenie e nimerirea tonului fundamental condiționat de situațiune și de caracter. Vrem să vedem dinaintea noastră un om în anii cei mai maturi, aproape de bătrăneță, care-i transmite lui Theseu teribila știre despre trista soarte a lui Hyppolit. Firește că trebuie să simțim din acest Theramene că el
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
simți întotdeuna străin și chiar inchietat în acest costum. La mânuirea costumului antic un actor cu o fantazie bogată cade însă într-un pericol spețial, acela adică de-a ridica pitorescul drapărei, frumusețea în încrețirea și aruncarea hainelor, asupra adevărului situațiunei și de a jertfi situațiunea dorinței de-a arăta o imagine frumoasă. Însă daca în cursul reprezentărei ne aducem aminte de artistul plastic și dacă ochiul nostru se captivează prin pozițiunea și draparea hainei ca atare mai mult de cum o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inchietat în acest costum. La mânuirea costumului antic un actor cu o fantazie bogată cade însă într-un pericol spețial, acela adică de-a ridica pitorescul drapărei, frumusețea în încrețirea și aruncarea hainelor, asupra adevărului situațiunei și de a jertfi situațiunea dorinței de-a arăta o imagine frumoasă. Însă daca în cursul reprezentărei ne aducem aminte de artistul plastic și dacă ochiul nostru se captivează prin pozițiunea și draparea hainei ca atare mai mult de cum o cere adevărul, atuncea artea îmbrăcămintei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
hainei ca atare mai mult de cum o cere adevărul, atuncea artea îmbrăcămintei nu mai e la actor mijloc, ci scop. O dirigență circumspectă va trebui să îndrepteze critica ei asupra unui pericol atât de apropiat și să cerceteze raportul dintre situațiunea caracterului și dintre draparea hainei și să măsoare durata persistenței în ea după persistarea în dispozițiunea sufletească din dramă. Căci pozițiunea, pentru frumusețea ei numai, nu poate să dureze mai mult decât mișcarea sufletească, ci din contra trebuie să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un ton fundamental fals însă, chiar daca arta întru urmărirea dezvoltărei ar fi cât de mare, contrazice credinței în adevărul espresiunii și oprește astfel o mulțămire artistică deplină și curată. Numai prin mijlocul tonului fundamental se susține evidentă unitatea caracterului, fie situațiunile și schimbările simțămintelor cât de varii. Tonul fundamental e terenul anumit din care cresc și se ridică diferitele modulațiuni ale tonului ca espresiuni pentru diferitele simțăminte și afecte. De-aceea aceste modulațiuni nu sânt niciodată numai niște copii fără coloare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individualitatea aceasta trebuie înțeleasă și trebuie înțeles totodată ca toate combinările sale cu întîmplările timpului sânt organice și conforme cu individualitatea însăși. O recepțiune fără ca partea caracterizatoare a faptelor să fie individualitatea națională nici nu se poate cugeta măcar. Fiecare situațiune a caracterului trebuie să se prezinte așadar ca rezultatul unei mișcări precese, și în înțelesul acesta ea trebuie să fie și întrupată prin ton și ținută. Aceasta mijlocire e acuma de-o speție duplă. Întîi: mijlocirea diferitelor dispozițiuni sufletești în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în fiece clipă să se reflecte viața individuală a tuturor figurelor celorlalte, cari formează cu el întregul unei scene, și să se reflecte astfel încît din asta să ni se facă vădită partea specială, condiționată prin natura caracterului și a situațiunii și mișcarea sufletească individuală. Aceasta o împlinește jocul mut al reprezentatorului. Condițiunea absolută a jocului mut e așadar: ca caracterul ce e a se reprezenta să fie totdeauna conceput în raportul său adevărat cu celelalte persoane și din asta să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sânt decât singuratecile vorbiri cari se întrerup și se reîncep (reiau). Jocul mut le mijlocește {EminescuOpXIV 357} între ele și le face să fie espresiunea conexă a vieții individuale, căci el arată oarecum firul roșu care trece prin împleticirea tuturor situațiunilor unui caracter. În jocul mut se împreună așadar toate elementele elocuțiunii trupești, spre a reflecta impresiunea care e produsă într-un caracter prin fapta și vorbele celor ce (coagează) colud. Mai întîi jocul mut mijlocește patosul vorbirei întrerupte cu cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai intimă prin spiritul caracteristic pe care artistul știe a-l insufla tonului. [... ] Abia prin accentul etic înviază înainte-ne o esistență individuală, o stare sufletească în determinarea sa caracteristică, pe care o produce și care-i o rezultantă a situațiunei ca un component și a personalității deosebite ca alt component. Spre a întrebuința o comparațiune: nu fiecare organism sau element reagează sub aceleași împrejurări în unul și același fel, ci fiecare după natura sa specifică. Reacția fierului, a pucioasei ș. a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
proprie. După natura ei se împarte în două: tehnica sceneriei și reprezentarea dramatică prop[r]ie. Tehnica sceneriei pune, cum am zice, opul în cadru și-i dă fiecărei scene (mărginirea) îngrădirea ei sensibilă. Ea orânduiește toate grupele născute din situațiuni, nașterea și schimbarea acestor grupe, și-i înseamnă fiecărui membru locul său în întregul tabloului. Această activitate e nutrită de simțul plastic și pitoresc și din cunoștința celor ce se poate reprezenta și poate face efect pe scenă. Tema mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sale, a etății, a naționalității, a dispoziției sufletești, a patosului, consunetul fiecărei figuri speciale cu sensul întregului op, nivelarea posibilă a tuturor inegalităților născute din puterile neegale ale actorilor, apăsarea puterii prea mari, învioșarea lîngezirei, subordonarea fiecărui tip și fiecărei situațiuni sub legea supremă a unității estetice, toate aceste are să le considere o directură adevărată la repetiții și are să le lase să vie la îndreptățirea lor. Numai sub aceste condiții ea este o activitate ce folosește artei și onoră pe artist
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a altora... «E unul pe care-l cheamă Celovek - un Latin». Îți dai seama? Devenisem o curiozitate, acolo unde nimeni nu se mai miră de nimic, nici de sine... La un moment dat, un Neamț a Încercat să profite de situațiune - zice: «Și numele meu, Mann, Înseamnă celovek». «În ce limbă?», l-a Întrebat Rusul. «În germană». «Eah!», a făcut Rusul cu dispreț, «ân germană, poate - dar nu În latină!» E-he, din câte m-a scăpat numele „latinesc”. Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o grea lovitură pentru el, face mari sforțări ca să biruiască. Pentru întâia oară de când au venit liberalii la putere întreaga opoziție se coalizează și retrage lui Ion Brătianu încrederea. Până aci aproape toată lumea politică erea de acord cum că omul situațiunii este Ion Brătianu, acum însă, se dă lupta de răsturnare. Ion Brătianu începe să fie numit „dictatorul“, „viceregele“ și „Vizirul“. Toate ziarele opoziției iau tonul violent și chiar injurios, însăși l’Indépendance Roumaine, cum am mai spus, trece de la tonul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
1/13 iuliu 1866, p. 637-638. protocoalele congresului de la berlin (fragmente) protocolul nr. 5 Ședința din 24 (12) iunie 1878 [...] Președintele începe citirea Articolului VIII. La al 2-lea aliniat relativ la ocupațiunea rusă, primul plenipotențiar al Austro-Ungariei citește amendamentul următor: „[...] Situațiunea României formează și ea obiectul serioaselor noastre preocupări. În articolul ce este în cestie se stipulează pentru trupele imperiale ruse, cu scopul de a le asigura comunicațiunile, dreptul de trecere prin acel principat pe cât va dura ocupațiunea. ă durata ocupațiunii
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
siguranță mai mare pentru libera navigațiune pe Dunăre. Era dar un angagiament luat către Europa. Azi însă guvernul rus își propune reținerea părmânturilor restituate fără să îndeplinească condițiunile sub care au fost restituate. Primul plenipotențiar al Engliterei cere pentru o situațiune așa de gravă toată solicitudinea înaltei Adunări. Lordul Beaconsfield deplânge ingerența aceasta în Tratatul de la Paris și protestează contra ei, fără să se preocupe dacă schimbul este sancționat sau nu de posesorul actual. Ceilalți semnatari ai Tratatului de la Paris, declinând
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
rămâie despărțite. Mai la urmă, Valahia și Moldova s-au unit împotriva Tratatului de la Paris și, fără nici o grije de împotrivire a cabinetelor europene, Principatele-Unite au ales un Domnitor strein căruia, altmintrelea, Alteța-Sa-i poartă cel mai profund respect; situațiunea deci nu mai este azi tot aceeași ca mai nainte. Principele Gorceakoff declară, în fine, că guvernul său n-ar putea nici într un chip să părăsească această cestiune și speră că lordul Beaconsfield nu va persista asupra obiecțiunilor sale
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
D. Brătianu citește apoi considerațiunile următoare: Domnilor plenipotențiari, Expunerea ce v-a făcut colegul meu, în numele său și al meu, despre drepturile și interesele României nu are nevoie de dezvoltări mai lungi. înalta Adunare, ce are misiunea de a regula situațiunea Orientului, posedă pe deplin toate noțiunile trebuitoare pentru îndeplinirea lucrării sale. Suntem încredințați că simțimentele de dreptate și de bunăvoință, cari ne deschid intrarea până d înaintea d-niilor voastre vor determina asemenea și primirea deciziunilor atingătoare de România. Tot ce-
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
al Art. V al Tratatului de la San Stefano. Principele de Bismarck observă că este vorba de a se ști dacă puterile înțeleg a recunoaște îndependința României. Alteța-Sa reamintește că în 1856 unirea principatelor nu fusese admisă; de atunci încoace situațiunea s-a modificat deoarece Valahia și Moldova s-au întrunit într-un singur stat; mai multe puteri au recunoscut această stare de lucruri încheind cu România convențiuni comerciale. Cu toate acestea Europa singură are dreptul de a-i sancționa independența
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
altfel ca guvernul român să respingă de pe teritoriul său principiul admis în Turcia pentru propriii săi supuși. Excelența-Sa crede că este de neîndoit că România, încercând a intra în marea familie europeană, trebuie să primească sarcinele și chiar neajunsurile situațiunii, ale cărei beneficii ea le reclamă, și nu se va mai găsi încă multă vreme o ocaziune atât de so lemnă și decisivă de a afirma din nou principiile ce fac onoarea și siguranța națiunilor civilizate. Cât despre dificultățile locale
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că poate menține la ordinea zilei discuțiunea Art. XII și XIII și comitele Andrássy este de părere că în adevăr nu este contradicțiune între propunerea austro-ungară și aceste articole. Excelența-Sa o consideră ca un amendament făcut necesar prin noua situațiune ce rezultă din atribuirea Dobrogei românilor, a Basarabiei rușilor etc. Președintele emite ideea că mai multe principie ar putea fi extrase din propunere și prezentate votului Congresului. Principele Gorceakoff reamintește că Tratatul de la Paris a confirmat actele Tratatului din Viena
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
urma prin tacită reconducțiune. „Art. III. Conformitatea reglementelor de navigatiune și poliției fluviale pe tot percursul, în josul Porților-de-Fier.“ Prima frază a articolului este rezervată pentru deliberările comitetului susmenționat; finitul articolului este adoptat. D. d’Oubril consideră că această dispozițiune prejudiciază situațiunea țărmurenilor. Comitele Andrássy insistă așupra utilității practice de a pune în principiu unitatea reglementelor de navigațiune. Art. III. Este și dânsul rezervat pentru acordul ulterior între plenipotențiari. „Art. IV. Substituțiunea Austro-Ungariei la puterile țărmurene în privința dispo zițiunilor ale Art. VI
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
superarbitru la caz de divergență.“ Primul plenipotențiar al Turciei declară că dânsul nu a formulat o propunere propriu-zisă, dar că este gata a-și apropria concluziunile memoriului adresat înaltei Adunări de Sântele Locuri. Excelența-Sa atrage atențiunea Congresului asupra deplorabilei situațiuni a Sântelor Locuri ortodoxe, care reclamă punerea în executare a aranjamentelor luate de conferința ținută la Paris în 1858, arbitragiul și numirea unui superarbitru prevăzute de protocolul din 30 iulie 1858. Dânsul dară se referă Congresului pentru numirea unui superarbitru
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Articolului al 5[-lea], al căruia obiect este egalitatea drepturilor și libertatea cultelor, s-au ivit dificultăți de redacțiune; acest articol într adevăr este comun pentru Bulgaria, Muntenegrul, Serbia, România și comisiunea trebuia să găsească o singură formulă pentru atâtea situațiuni diferite: era greu, mai ales de a coprinde într însa israeliții din România, a cărora situațiune este nedeterminată în ceea ce privește naționalitatea. Comitele de Launay, în scopul de a preveni o neînțelegere, a propus în cursul discuțiunii inserarea următoarei fraze: „israiliții din
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
dificultăți de redacțiune; acest articol într adevăr este comun pentru Bulgaria, Muntenegrul, Serbia, România și comisiunea trebuia să găsească o singură formulă pentru atâtea situațiuni diferite: era greu, mai ales de a coprinde într însa israeliții din România, a cărora situațiune este nedeterminată în ceea ce privește naționalitatea. Comitele de Launay, în scopul de a preveni o neînțelegere, a propus în cursul discuțiunii inserarea următoarei fraze: „israiliții din România, pe cât nu sunt de o naționalitate streină, dobândesc, fără împotrivire, naționalitatea română“. Principele de Bismarck
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]