2,469 matches
-
când mâhniri posomorâte. Unii din curteni credeau că duhul lui Mustafa șahzadè tulbura somnul părintelui său. Robii de la iatac l-ar fi auzit pe sultan, noaptea, grăind cu cineva și tânguindu-se: —Împăratul slăbește... ziceau unii. De aceea împăratul, mai slăbit fiind, se îndemna mai ales să scurteze de căpățână pe unii dintre sfetnicii săi care se aflau încă în putere. „Se apropie plinirea hotărârilor mele...“ gândea doamna Roxelana. Va fi fost Baiazid prea crud la minte, vor fi fost iscoadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu bani și cu arme, în lupta împotriva năvălitorilor portughezi, dar vreau să știu că pot sta liniștit din direcția asta în caz că trebuie să mă arunc la rându-mi în luptă pentru a-mi apăra regatul, care este astăzi foarte slăbit. Tanger se află în mâinile portughezilor, ca și Arzilla și Sebta; Larache, Rabat, Chella și Salé sunt și ele amenințate, Anfa e distrusă, iar locuitorii ei fug care-ncotro. La nord, spaniolii ocupă unul după altul orașele de pe coastă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fricii și a furiei înăbușite, declarând că n-ar fi trebuit niciodată să se lanseze într-o încercare atât de riscantă, să târască populația pe urmele lui și să atragă asupra ei mânia lui Selim. Deși era încă foarte slăbită, Nur s-a ridicat dintr-un salt, de parcă s-ar fi trezit dintr-un vis urât. Pe chipul ei livid nu se vedeau decât ochii, care priveau în gol. — Amintește-ți de piramide! Câți oameni au murit pentru a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ. Soldații romani, fără coifuri și scuturi, înarmați doar cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii lor, în care se citeau teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius. Pentru el m-ai...? — Da, pentru el. Am aflat că ești medic. Grăbește-te. Rănitul se mișcă și gemu. — Moare? — Luminează aici. Valerius îndepărtă cu grijă veșmintele rănitului. Celălalt bărbat aprinse un opaiț și-i lumină chipul chinuit și slăbit, acoperit de o barbă neîngrijită. Valerius se aplecă deasupra tânărului și îl pipăi din cap până-n picioare. Observă repede rănile. Văzu cicatricele de pe piept, de pe șolduri și de pe coapse. Se aplecă din nou deasupra lui și îi ascultă bătăile inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
are de urmat un drum, și are de gând să-l străbată până la capăt. — Ca medic, m-am luptat de multe ori cu moartea și am încercat s-o înving. Iar acum trebuie s-o dăruiesc cuiva? Proculus privi chipul slăbit al lui Valerius și zâmbi ușor. — Acum nu-ți mai este teamă să lupți, nu-ți mai este teamă de durere, pentru că teama ta izvora din faptul că nu simțiseși niciodată durerea. Lipsa mâncării, a somnului și antrenamentele sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-ți vină să crezi. E cea mai a dracului chestie. Mi se pare mie, așa pe nepusă masă, că jumătate din fetele din New York vor să-mi intre în chiloți - da, în chiloții mei cu șliț, lăbărțați și cu elasticul slăbit. Să fie vorba de succes? Să fie vorba de bani? Să fie progresul, lumina pe care Martina a revărsat-o asupra mea? În timp ce-mi pierd vremea pe la Blithedale, sunt acostat de mici țâcnite în cantină sau în sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în care stătea era un pic mai arătoasă decât interiorul unei cocioabe. Două rogojini de papură plasate la o oarecare distanță, dintre care una purta în prezent povara trupului său slăbit, erau așezate pe o podea de pământ - dar o podea măturată meticulos. Mătura, un mănunchi de crengi, era rezemată leneș de un perete. Pereții erau făcuți din bușteni acoperiți cu noroi uscat, iar acoperișul la fel. Un șemineu și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cea pătată, Vultur cel obosit. Se țesea o vrajă pe care nici unul din ei nu o înțelegea, pe care urmau s-o înțeleagă prea târziu, iar palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. — Mă tem că mă simt puțin slăbită, îi spuse Elfrida lui Gribb. Cred că va trebui să ne luăm rămas-bun. îi aruncă Irinei o privire nu tocmai plină de afecțiune. Dar Irina a fost toată numai amabilitate cât i-a condus pe cei trei spre ieșire. Elfrida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
formând grămăjoare mici de noroi roșu. Ce trebuie să faci ca să oprești o venă din sângerare? Deggle privi neputincios în jurul lui. — Bandaje, spuse el cu voce tare. — Lasă-mă-n pace, spuse ea, și începu să cânte cu o voce slăbită: Barbă albă e toată bucuria mea Și barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta ea. Nicholas Deggle își trase cămașa peste cap. Când putu să vadă iar, Dolores zăcea întinsă pe pământ, cu o altă gură roșie rânjind însângerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
comparație. De cealaltă parte, Belinda arăta de parcă încăpuse pe mâna unui liposucționist plin de zel. —Bells suferă de anemie. Asta e lipsă de fier, explică Suki plină de importanță, ca și când era vorba despre o informație medicală sofisticată. Adesea se simte slăbită și leșină. Bells, ea e Sam Jones, cea care a făcut sculptura. Veți face cunoștință cum se cuvine după ce se va simți mai bine. Îmi cer scuze, spuse către mine pe un ton șoptit. Am clipit nedumerită; nu înțelegeam de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
m-a Înșfăcat de braț și m-a izbit de perete. — Ce i-ai făcut? — Tomás, eu... Pleoapele i-au căzut de nerăbdare. Prima lovitură mi-a tăiat respirația. Am alunecat pe pardoseală, cu spatele rezemat de perete, cu genunchii slăbiți. O strînsoare teribilă m-a Înșfăcat de gît și m-a ridicat În picioare, țintuit de zid. — Ce i-ai făcut, nemernicule? Am Încercat să scap din strînsoare, dar Tomás m-a doborît cu un pumn În față. Am căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o pedeapsă pentru nesupunerea sa față de acea putere înaintea căreia toate ființele se pleacă; și că nu există decât unsingur leac pentru rănile ce i se făcuseră, iar acesta era să bea din apele Dragostei. Apoi l-au părăsit. Rinaldo, slăbit, cu trupul îndurerat, s-a târât către un izvor ce curgea în apropiere, și, simțindu-și cura uscată de sete, a băut cu lăcomie, aproape fără să-și dea seama, din apa dulce la gust, dar amară pentru inimă. După
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
asemenea înfrângere înaintea Angelicăi. Prințesei i s-a făcut milă de elși l-a mângâiat cum a putut. -Nu te mai căina degeaba, Domnul meu, i-a spus ea, nenorocirea aceasta s-a întâmplat numai din pricina calului tău, care eraq slăbit și care avea mai degrabă nevoie de odihnă și de hrană, decât de o astfel deciocnire. Și nici adversarul tău nu are vreun merit din moment ce s-a grăbit să-și vadă de drum, neîncumetându-se la o a doua încercare
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a trupelor beglerbegului Soliman fusese marșul forțat până la ciocnirea decisivă cu oastea Moldovei. Dar marșul forțat istovise pedestrimea. Ienicerii, flămânzi și Însetați, se târau cu greu prin zăpezi și prin noroaiele Înghețate. Caii erau și ei flămânzi, iar unii căzuseră, slăbiți, neputând să se mai ridice. Călăreții trebuiseră să se alăture pedestrimii, mergând pe jos și trăgându-și caii de dârlogi. Micile unități de spahii trimise În recunoaștere nu se mai Întorseseră. Exasperat, Soliman trimisese În față un corp de cavalerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Pe o parte, zgomotul faptelor, de-acolo de la Prundeni, îi asurzise fina ascultare a ininiei, acel ceasornic regulat, neobosit, care lucra în detaliu timpul perpetuu; pe de altă parte, subt apele atmosferice, auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu mai ajung. Totuși se deștepta treptat, și cu toate că orașul era numai un pâlc obscur cu mucuri gălbuie care afumau orizontul, el creștea mereu și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un pat de grădină sta instalată Lenora între perine și pleduri. Contrariu obiceiului, era acoperită până la gât cu un văl mare înfășurat pe trup. Avea pe frunte o compresă udă, care părea o bandeletă lividă, și figura îi era mult slăbită, cu două cearcăne negrui subt ochi, datorite febrei, nu kholului. Trăsăturile feței erau subțiate și tenul limpede, deși palid subt puținul roz al pudrei. Nu mai era în carnea ei acea revărsare de otrăvuri turburate. Se filtraseră și se așezaseră
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
carcasei. Înaintea lui se deschise priveliștea exaltantă a unei estacade brăzdate de mii de aeroglisoare, dar totul îl lăsa acum rece, ba chiar îi provoca un fel de greață. De altminteri, regulamentul circulației pe benzile ultrarapide recomanda celor cu nervii slăbiți să nu privească traiectoriile bolizilor. În stânga, se distingeau zecile de culoare cu diferite viteze - pete policrome rămase în urmă pe măsură ce gravitau spre exterior. În dreapta, se întindea o faleză, sub care curgeau apele tumultoase ale lui Tombigbee River. Înaintea lui Homer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
decât o umbră, un vis, o hologramă Și mă dezintegrez de dragoste și teamă. O clipă simt că zbor cu brațele spre cer, Apoi mă prăbușesc și cerurile pier. îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. îmi împietrește seva ce adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ferestre - sănătatea mă lăsa și am înțeles că zilele îmi erau numărate. În ultima vreme mă forțez să mă trezesc în zori și să particip la audiență înainte de micul dejun. Am ținut secretă starea mea, însă azi am fost prea slăbită ca să mă ridic. Eunucul meu a venit să mă zorească. Mandarinii și autocrații mă așteaptă în sala de audiențe, stând în genunchii amorțiți. Nu se află aici să discute probleme de stat ce vor apărea după moartea mea, ci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochii și respir adânc. Cineva mă apucă de mâna stângă și încearcă să-mi desfacă degetele rigide. Deschid ochii și le văd pe dansatoare, care îmi oferă un castron din aur. — Ține-l! îmi ordonă călugărul în vârstă. Sunt prea slăbită ca să mai protestez. În fața mea e adus un cocoș. Mi se dă din nou un cuțit, care îmi tot alunecă printre degete. Călugărul ia castronul în propriile-i mâini și îmi spune să apuc cocoșul: — Taie-i gâtul și toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Chih pentru prima oară: — Acum pot să-l întâlnesc împăcată pe tatăl tău, îmi zice. După ce ne așezăm, Rong și Kuei Hsiang îmi povestesc că au dus-o pe mama la cei mai buni doctori din Peking. Mie îmi pare slăbită, și îi iau mâinile într-ale mele. Potrivit obiceiului, familia mea nu va putea rămâne peste noapte în Orașul Interzis, așa că va trebui să ne despărțim când ceremonia va lua sfârșit. Gândul că s-ar putea să nu o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Muntele Hirai, dar, pe măsură ce se apropia de primele linii, drumul devenise tot mai dificil. În cele din urmă, ajunsese prea târziu. Pentru Hideyoshi, femeia care se pleca acum în fața lui se schimbase complet. Îi privi ținuta de călătorie și fața slăbită, iar apoi, când începu să vorbească, pajii și Kanbei ieșiră intenționat, pentru a-i lăsa singuri. La început, Oyu nu putu decât să verse lacrimi și, mult timp, nu reuși să ridice privirea spre Hideyoshi. Pe tot parcursul absenței lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Privind în jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup semăna cu găinațul de păsări. Cum putea avea acel om o înfățișare atât de demnă pe câmpul de luptă? Trupul său gol părea foarte nevolnic și slăbit. Era adevărat că se consumase peste măsură în cei cinci ani ai campaniei din apus, dar corpul său, în vârstă de patruzeci și șase de ani era mult prea slab. Se păstraseră și acum urme ale băiatului de țăran, sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poftă bună! --Sărut dreapta, sfințite... Abia am sfârșit de mâncat, și pe poteca din fața chiliei mele bocănea deja toiagul “Sfântului” coborât din frescă... --Ei? Putem porni? Uite aici niște alune pentru frumoasele din poiană. Mergeam cu pas potolit, respectând puterile slăbite ale bătrânului. “Ce gânduri o avea călugărul în ceea ce o privește pe fata din umbră?” - mi-a trecut prin minte. “Părintele a pus ochii pe tine de multă vreme” - îmi sunau în urechi cuvintele ei... Doar în vis! --La ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]