866 matches
-
cea ucraineană a edifi- cării bisericii, comentate de noi mai sus ; - neputința lui Solomon de a termina construcția fără să încastreze în ea un „lemn sfânt”, „un lemn ce era însămnat”, un lemn care „foarte făcea ciudesă [= minuni] mari și slăvite” (mss. BAR nr. 469, jumătatea secolului al XVII-lea ; cf. 49). În fond, acest ultim motiv este analog cu cel al năruirii periodice a edificiului. În ambele cazuri, creația nu poate fi săvârșită fără efectuarea unor rituri magice de construcție
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
participarea unui personaj feminin la inițierea și ajutarea eroului. A doua zi, Tezeu găsește taurul, se luptă cu acesta fără arme („corp la corp”), îl învinge și îl leagă. Astfel legat, taurul este mânat la Atena, eroul fiind, pe drum, slăvit și felicitat de oameni. (Asemănarea cu colindele românești de „vânare” a leului este izbitoare.) Abia aici, în cetate, Tezeu sacrifică Taurul zeului Apollo (sau lui Poseidon, după alte versiuni) : „Punând mâna pe el, l-a arătat viu locuitorilor, mânându-l
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
grup de aleși vreme de cinci sute patruzeci și cinci de zile, adică optsprezece luni. După care mulți drepți vor urca în al șaptelea cer împreună cu el, unde vor primi tronurile, veșmintele îngerești și cununile. Un alt înger, mult mai slăvit decât însoțitorul său de până atunci, îi arată o carte cu totul diferită de cele pământești. Aici sunt scrise faptele fiilor lui Israel. Apogeul viziunii îl constituie contemplarea Sfintei Treimi (Cristos la dreapta, îngerul Duhului Sfânt la stânga Stăpânului). Îngerii celor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
veci, întrucât sunt carne. Zilele lor vor fi de o sută douăzeci de ani. Atunci, și după aceea, erau pe pământ uriașii: când fiii lui Dumnezeu intrau la fiicele omului și-și nășteau șprunciț; erau uriașii de pe vremuri, oamenii cei slăviți 142. Până în momentul acela, avva Serenus stătuse îndelung de vorbă cu oaspeții săi despre câteva probleme referitoare la demonologie 143. El și-a început discursul cu o scurtă și destul de discretă prezentare a teoriei cosmogonice a lui Origen (Conl. 8
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un luptător mongol pe care, din câte Își dădu seama pictorul, toți Cuceritorii Îl cunoșteau. Acesta rosti primele cuvinte, așteptate cu nerăbdare de toți cei adunați În piață. - Mărturia mea este aceasta: azi, prin voia Eternului Cer Albastru și a slăvitului Alah, puterea Cuceritorilor a trecut În mâinile unui singur om! Putere și credință celui care s-a dovedit mai puternic decât Cei Patru! - Putere și credință! repetară Cuceritorii. Alexandru coloră repede chipul, găsi un albastru intens pentru ochi, arcui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înțeles. Era dovada că Ali se afla nu doar În solda sultanului, ci și În cea a Cuceritorilor. - La Dunăre? Întrebă sultanul, Încruntat. Unde la Dunăre? - Nu știu mai multe, luminăția ta. Totul e secret. - E cineva care știe?! - Nimeni, slăvite... Trebuie să așteptăm Întoarcerea. Sultanul Îi făcu semn comandantului gărzii să se retragă. Prea multe lucruri Îi scăpau În toată această poveste. În cele din urmă, era posibil chiar ca Cei Patru să fi plănuit uciderea lui. Era meseria Cuceritorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi ajunsu cu bine la Iași! Că răzașu aista de Constantin, neștiutor de carte, care își zice vodă, mult hâtru este și meșter la năvală neprevăzută în locuri iscusit de el alese, că nici nu știi de unde vine prăpădul, slăvite Rex. Trufașul Rex, deși i-a pus palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Că și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace! că te repeți în van... Oricum, primim de astă dată ruga ta de iertăciune... Și nu te mai smiorcăi ca o muiere! Fii oștean, omule! Fii bărbat! * * * Curierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ocroti pre noi de necazuri și urgii, ci nu pre pravoslavnicii moldoveni aflați în slujba păgânilor. Dar faptele, poate și nelegiuite, le-am săvârșit în numele bisericii noastre catolice, care-i mai aproape de Isus Mântuitorul decât cea răsăriteană... încerca să motiveze slăvitul rege, măcar pentru sine, jafurile făptuite la comanda sa din tezaurul spiritual al moldovenilor. Și pentru prima dată a admis măcar și ideea unei posibile nelegiuiri. Un sâmbure de căință i-a încolțit în subconștient. Pe moment, a apelat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice pentru hrana oștenilor, că și așa nu mai sunt apți pentru tracțiune. Ieșit cu bine din încercuirea apelor ce au început să se retragă odată cu întețirea ninsorilor, slăvitul rege a schițat un scurt bilanț al dezastrului: 40.000 de cai, 20.000 de luptători devotați coroanei, zeci de mii de harnașamente, care de transport și echipamente de luptă, tunuri fără de număr, iată costurile provizorii ale acestei campanii rușinoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a bătut... Să pricep și eu cine m-a umilit pe mine și mi-a dezonorat armia cea mai vitează din Europa și mi-a răpus-o ca și cum nici n-ar fi fost!.. Numai Dumnezeu din ceruri și Maica Domnului, slăvite! Că mișelul de Constantin nu prea se face vinovat de jalea noastră. Dar și așa ar trebui să vorbim cu el de la egal la egal și împreună să-i prăvălim în Dunăre pe vrăjmașii creștinătății. Nu cumva o fi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
satele învecinate Siretelui! Că și așa am întâlnit destui moldoveni cu nume poloneze care-și cunosc obârșia leșască și că ei sunt urmașii celor care i-au jurat credință lui Ștefan Vodă după catastrofa de la Cosmin a rigăi Olbrecht. Da, slăvite rege! Nu numai numele, ci și înfățișarea lor este leșască: oameni bălai cu ochi albaștri, în timp ce moldovenii sunt negricioși cu ochi căprui sau negri ca mura câmpului. Mai mult, eu i-am auzit rostind și câteva cuvinte poloneze, când râdeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spun minciuni și ne despoaie de bunuri, de pensii dobândite și salarii!! Întornă-te cu fața către noi, că prea suntem împovărați de biruri, de necazuri, de nevoi! s-a plâns la înaltul suveran cunoscutul Papagal. Care-i nemernicul? stropșitu-sa slăvitul împărat la dregătorii adunați la sfat. E Știuca, preamărite Împărate! Ea e pricina necazurilor toate. Ea fură-n văzul lumii, Maiestate! Chiar că așa ceva nu se mai poate! Să i se dea pedeapsa capitală! Să terminăm odată cu relele din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfîrșit. Și întru Duhul Sfînt, Domnul de viață făcătorul, Carele de la Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Carele a grăit prin prooroci. Întru una, sfînta, soborniceasca și apostoliceasca Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.” Sfîrșit Noiembrie 1993-Februarie 1994
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vor să plece musafirii! Dar ce-i pe mâinile tale? Iova: Ce bucurie, Ce veselie Pe noi, Crăciune, C-a venit pe lume, La noi s-a născut, Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului, Hristos, Domnul cel slăvit, Cum de mult s-a proorocit! Crăciun (o împinge pe Iova): Ce-ai făcut?! Ai lăsat musafirii ca să ajuți o sărăntoacă? Netrebnico! Cum poți să crezi așa ceva? (Îi taie mâinile cu toporișca.) Iova: Vai, de ce mi-ai tăiat mâinile? Crăciun
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lăcomia, neputința și de toate rătăcirile și greșalele știute și neștiute și alungă cu lumina Ta cea sfântă demonul de amiază și pe cel de noapte, ce se oploșesc la casa mea, slăvit fie numele Tău, În vecii vecilor. Amin!“, șopti În Încheiere Mașa, tot În gând. Și rugăciunea aceasta o făcu să transpire. Apoi o luă și un fior de frig. - Amin! rosti și Extraterestrul... - Ce ați spus? - Ce fel de demoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te înalți mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ți umbrească înalta frumusețe Și astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-ncumetarea ta șovăie și seara Descinde friguroasă în inimă și gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara Atunci, slăvită Soră, zorește mai curând. Spre malurile unde demult îmbrățișarea Așteaptă să te-adoarmă așa cum tu desmierzi, Așteaptă infinită și limpede ca marea Să te cununi cu somnul și-n unde să te pierzi. UMBRA Ai biruit! O dungă-n miezul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi sfânt când iară Biruitoarea Brimo va naște pe Brimos... Și-l veți vedea, slăvitul sub verdea lui tiară De iederă brumată și smilax înflorit; Fântâni adânci de viață în steiuri El va deschide Și veți cunoaște-ntr-însul extazul infinit. Iar cetele, stufoase de tirse și nebride, Vă vor purta pe-ntinse nisipuri și dumbrăvi Veți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și bolta nopții sale vaste Va-ncovoia și peste noi. FULGII Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
această cealaltă operă, atât de temătoare, că Dumnezeu nu e niciodată pomenit, ci implicat în lucrarea uneltei lui căzute, cu cât oglindește dreapta credință de la răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
asemena om simplu și blând a fost în stare ca o viață să stea în slujba lui vodă”? - mă întreb, iar el, cu lumina din ochi, răspunde întrebării mele nerostite: „Da, boierule. Eu, om simplu, am stat neclintit în slujba slăviților voievozi, fiind gata de drum în orice clipă, fie ploaie, fie ger, fie căldură...Mereu am fost la datorie, boierule!” În timp ce eu nu-mi pot lua ochii de la el, îi aud glasul: Da’ poftiți în casă, să vă hodiniți oleacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și cumnat ? Nicanor n-a încercat să atragă pe nimeni de partea propunerii sale, părerea sa zvâcnită în univers rămânând la jumătatea drumului între idee și faptă, până ce începură să se subțieze nămeții apoși. Atunci președintele colectivei coborâtor dintr-un slăvit neam, de bețivi ce erau după o ședință stătută, unde Nicanor picotea într-un nor rânced de nicotină, pe la al treilea cântat al cocoșilor, rostise sonor: Înainte!.. Sub burniță-pulbere rece, care făcea pufoaicele noi ale goldăneștenilor să miroase a efecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așteptarea înfrigurată a sosirii domnului... Preamăritul Ștefan vodă! a răsunat vocea ușierului. Iată-l! Părul i s-a înspicat...Căutătura, însă - vie și neastâmpărată - a rămas aceeași. Felul cum privește te face să crezi că mereu caută ceva...Ce caută slăvitul Ștefan vodă de fapt? Poate caută buna rânduială ce trebuie să fie în toate. Atât în cele lumești cât și în cele sfinte. Mi-am rânduit în față lucrurile trebincioase scrisului și aștept cu sufletul la gură cuvântul lui vodă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]