1,199 matches
-
să cred... De-ar fi fost numai steaua... Slujitorul intră cu câteva opaițe aprinse și le așeză în odaie. Auta luă două și porni după preot, pe o scăriță care ducea spre acoperiș. Scărița era din lemn greu, fiert în smoală, și lucrată cu meșteșug, fiind răsucită și îngustîndu-se din ce în ce mai mult, ca unele scoici. Lui Auta îi bătea inima cu putere. Iarăși se apropia de foișorul descoperit de pe care mii de nopți privise alături de acest bătrân stelele lumii. Se opriră pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el le răspundea că țara scufundată s-a numit Ațtlan. Toți au fost bucuroși să afle în sfârșit dezlegarea tainei uriașelor valuri și cumplitelor vânturi care bântuiseră nu de mult și pe țărmurile lor. - A pornit o ploaie neagră de smoală deasă - istorisea Mahukutah - și oamenii deznădăjduiți voiau să se urce pe acoperișurile caselor, dar casele se prăbușeau și îi aruncau la pământ; voiau să se urce în vârfurile copacilor, dar copacii îi scuturau de pe crengi; voiau să se ascundă în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
își pierde orice contact senzorial cu lumea fizică și se scufundă într-o ceață lăptoasă care-i adoarme complet conștiința. Apoi, apare o roșeață strălucitoare care copleșește și ea conștiința muribundului. În a treia etapă, totul se face negru ca smoala, mai întunecat decât noaptea, atât de negru, încât până și cel mai avansat adept își pierde cunoștința temporar. În acest moment, sufletul de rând se pierde complet și crede că s-a terminat totul. Dar, după aceea, urmează un al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
memoria fiecăruia. În discuțiile privind viața cuvintelor, câmpurile semantice au importanță deosebită. Organizarea lexicului Inventarul de cuvinte moștenite în română nu reflectă exact situația din latină. Unele cuvinte uzuale din latină au fost înlocuite cu derivate ale lor: lat. pix „smoală“ a fost înlocuit de lat. picula, care a dat păcură în română, iar diminutivul petiolus „picioruș“ a devenit în română picior, luând locul lui pes „picior“, păstrat în celelalte limbi romanice. Foarte importante sunt și schimbările de înțeles suferite de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la latină la limbile romanice, și alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate ale lor: lat. pix „smoală“ a fost înlocuit prin lat. picula > rom. păcură, iar lat. pes „picior“ a dispărut în favoarea lui petiolus > rom. picior; lat. lavare „a spăla“, transmis tuturor limbilor romanice, a dat și în română (a) la, păstrat regional cu sensul „a se
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
dintre acești termeni aparțineau unui strat mai vechi și, de aceea, putem presupune că lipseau din latina dunăreană. Alte cuvinte uzuale latine au fost înlocuite în latina dunăreană prin propriile lor derivate (lat. picula > rom. păcură a înlocuit lat. pix „smoală“, păstrat în toate limbile romanice; la fel, lat. retella > rom. rețea a luat locul lat. rete), tendință specifică ansamblului Romaniei (ansamblul teritoriilor unde se vorbesc limbile romanice); de asemenea, în cazul perechilor sinonimice, a putut dispărea unul dintre termeni (lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lacrimi. ...Doar, era lângă mini, o înfruntat moartea în față, de multe ori, apărându-mă pi mini. El o cerut să fie trimis în misiune, să aducă informații despre inamic, chiar din bârlogul lui... ...Era într-o noapte neagră ca smoala... când, s-o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Înțeles? Ea Încuviință din cap. Pentru o clipă, m-am prefăcut că o urmez, și apoi am cotit brusc, mergând repede prin bucătării, afară pe ușa de incendiu. Trei etaje mai jos am auzit pași În spatele meu În Întunericul ca smoala al casei scării. În timp ce mă chioram fără să văd În jos, m-am Întrebat dacă pot să-l dau gata. Numai că eu nu eram Înarmat, iar el era. Mai mult de atât, el era profesionist. M-am Împiedicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
câte o jumătate de oră în locurile acelea vuitoare și înspăimîntător de singure. Scriam ceva, cu o bucățică de cretă sau de cărămidă, pe un zid albăstrui. Mă întorceam acasă seara, privind cum se conturează vreun balcon minuscul, negru ca smoala, pe un cer de flacără roșu-ntunecată. Era toată viața mea: versuri scrise în caiete, versuri recitate pe străzi galbene și prin ruine mucegăite. Nopțile nu puteam dormi, mă ridicam din pat și priveam luna, care arunca valuri de lumină
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
negri, o tricicletă căzută pe-o parte și cu o roată din spate lipsă, un ceas deșteptător pietrificat, un schelet de pisică, alb și curat, o baterie mare, cu hârtia mucedă și cu unul dintre elementi scos din stratul de smoală, bețișor de grafit uns cu vaselină și puțind a țipirig... Am înaintat de-a lungul peretelui curb mai mult de un sfert de oră, până într-un loc unde pânza de păianjen nu mai era atât de compactă. Un mare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori din stalactitele tavanului. 109 Aceleași conducte-mpăienjenite, cu mari robinete mâncate de rugină, cu smoala și cartonul pleznite în jurul lor. Aceiași șobolani semitransparenți furișîndu-se în cotloane... Ațipisem aproape azi-noapte și începusem deja să schițez, din petele fosforescente de sub pleoape, un scenariu hidos. Mi se părea că sânt încuiat pentru totdeauna în cabina unui closet de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și transmuta, lent, în asfalt. Am trecut de nimfa 123 de tuci fără s-o privesc, luîndu-mă după zgomotele pe care le auzeam undeva în față, în întunericul catifelat cu grena al serii. Am văzut de departe umbra ca de smoală a rugului înălțat pe terenul de sport. Deasupra vârfurilor de brazi ardeau stelele, cu o lumină albastră. Dintotdeauna îmi plăcuse să-mi dau capul mult pe spate și să privesc harta cerului, cu țări, continente, insule și dominioane de stele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care zvâcneau pe o muzică mai isterică decât oricând, am ieșit până la urmă din colcăială. M-am îndreptat către noapte. M-am îndepărtat rapid de terenul de handbal, cu toată nebunia lui, pe o cărare catifelată, printre siluetele negre ca smoala ale cetinelor, care ștergeau ușor, din când în când, bolta, acoperind și descoperind stelele scânteietoare. încetul cu încetul, m-am trezit în inima nopții. Noaptea atât de dragă 142 mie, noaptea cu mandale de stele, șotroa-ne de stele, labirinturi de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
La etaj geamurile erau sparte, obloanele albastre atârnau putrede într-o singură balama, prin ferestrele goale se vedeau pereții zugrăviți vulgar, cu spații palide unde fuseseră tablouri. în fund, o altă dărăpănătură cu un grilaj de fier forjat negru ca smoala și, ridicîndu-se deasupra grilajului, la fel de negru în seara galbenă, un plop zvelt și delicat, urcând în cer o coamă de flacără. Un câine galben levita lângă zidul ruinat. Privind imaginea asta, negrul intens pe galbenul serii, imaginea asta pe care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mute din vechea ei casă cu pământ pe jos, Știu descântece de răul copiilor, nu-s prea multe, se-aseamănă-ntre ele și veneau femeile cu copilașii făcuți ghem și cu picioarele la gură, așa-i frământa pe dinlăuntru răul, înnegriți ca smoala, eu recunosc tulburat simptomele pe care mi le atribuia și mie mama înainte de a mă duce la, Mai făceau și spume la gură ori li se strâmbau mâinile, picioarele li se încrucișeau și se schimonoseau la față, dacă nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se ridică. Apoi ea s-a oprit și a început să se învârtă și să se agite. —De ce...? De ce mă lipesc de scaun? spuse ea, punând o mână să investigheze. Am o pată de ceva negru și lipicios pe fund. Smoală, poate. Drace, pe noua mea rochie. Cum am reușit asta? Din instinct, și-a dus degetele la nas pentru a mirosi, apoi izbucni în râs. —E gem de afine. Pariez că Molly a făcut-o, răsfățata mică. E de comă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Orice drum cade alături de sensul știut. Din jos, din sus, din părți, fulgii vorbelor se scorojesc Într-o funingine albă așezându-se În golul astral Fierb formele neîncleiate În cuptoarele-nghețate ale timpului Orice respirație miroase a catran și a smoală. Ninsori negre se prăvălesc dinspre jgheaburi metafizice Albind interiorul vid al lucrului și dându-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai privească afară. Cerul este Întunecat, iar către prânz maică-sa Îi spune că totuși o să ningă. Dacă seara cerul o să fie roșu, o să ningă. Negreșit. Dar multe seri așteaptă și cerul nu este roșu și cerul este negru ca smoala și stelele sclipesc și este curat cerul lumii. Doamne! Și iată dimineața! Afară ninge, totul este alb. În Ungaria este contrarevoluție! Au În casă o broșură cu coperta grena, pe care scrie: „În legătură cu evenimentele din Republica Populară Ungară”. În poze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
porturilor. Pe lângă burțile vapoarelor pline. Cu bunătăți. Sudează fisuri. Înăuntru, În costum, mirosul trupului amestecat cu mirosul de cauciuc și de rugină și peste ele răsuflarea de ceapă a scafandrului. Ninge și peste ape. Afară este o noapte grea de smoală. Albul se stinge În negru. Dimineața În pomul tău de iarnă strălucesc sărace globurile. Au cumpărat până la urmă un brad pricăjit pe care l-au ascuns În pod până ai adormit. Mama zâmbește. Tatăl este aproape beat. Îți strângi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cumpărat bilet la circ, s-a ținut În fața unui domn ca să pară copilul lui, și sub cupolă a apărut acrobatul zburător. Sus, cu mantia roșie, așteptând fără teamă saltul spre trapez, fără plasă. Vata de zahăr, broasca de tablă cu smoală, mingiuța cu rumeguș atârnată de elastic, femeia șarpe, nevasta faraonului, bărci, lanțuri, zidul morții și Încercarea puterii la ciocan erau acum afară. Dacă ar descrie din amintire țigările de atunci, fumate de spectatorii care Înghițeau mirosul de balegă, spectatorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ei nesățioasă de oameni, reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum dacă te-ar vedea cineva, pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ales când se transmite la radio cântecul „Când Încetișor seara s-a lăsat / Iar orașul s-a luminat”. Caști ce caști și o tulești. De fapt ți-e frică de milițieni. Tu ai preocupări științifice. După ce o să-ți lipești cu smoală un stoper din trei nasturi de palton și unul de cămașă, ai de pus o râmă În spirt. În această vară mai vrei să prinzi pentru colecția ta, un pește, o broască și un melc. Ai vrea să Împăiezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sângele care-ți curgea de pe frunte. Ți-a privit pupilele, erau fixe și asimetrice. Respirația era bradipneică. Au încercat, cu o canulă Guedel, să-ți repoziționeze limba, care alunecase spre interior, apoi au introdus sonda de aspirație. Au scos sânge, smoală, mucus și un dinte. Ți-au fixat pe deget pulsoximetrul pentru a determina oxigenarea sângelui, procentul de oxihemoglobină era prea scăzut: 85 la sută. Atunci te-au intubat. Lama laringoscopului ți-a alunecat în gură cu lumina ei rece. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bricheta. Nici măcar nu știam ce fac, până când am inhalat. Mirosul tatei mă învălui. Abia puteam să mai respir. Am deschis în grabă portiera ca să iau puțin aer. Cartea îmi căzu din poală pe asfalt. Anne se uita la mine de pe smoala neagră a parcării. Am luat-o de jos, am șters-o și am închis portiera. Ochii ei ficși mă priveau de pe chipul ei veșnic de copil. Oamenii mari sunt doar invidioși pe noi pentru că suntem tineri, șoptesc eu, pe când urcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de flăcări, și de smoală, într-o noapte cu tristețe fără leac. „Să-i ardem o țuică”, îmi propuse Ferdinand Sinidis, pălmuindu-mă cu surâsul său ironic. Țuica era o șliboviță poloneză de esență concentrată. El înghiți, totuși, dintr-odată conținutul unui pahar plin. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]