58,223 matches
-
probleme și toți cer ajutor. În plus, boala de care va muri E. Lovinescu la 15 iulie 1943 începe să se manifeste, cunoscuții îi spun, cînd îl întîlnesc, că a slăbit și că e palid, iar sufletește, după divorțul de soție, e implicat în amoruri chinuitoare. Trăiește ciclotimic, așadar epuizant. Viața lui zilnică se consumă între telefoane, scris, citit, discuții literare (de la critică serioasă la cancan), probleme administrative, ascultatul știrilor la radioul care trebuie dus mereu la reparat, plimbări prin Cișmigiu
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
Emil Brumaru Î n fiecare dimineață soția croitorului, brunetă, trupeșă, cu fața buzată, ochioasă, își duce vaca (superbă!) de lanț, la păscut, pe un cîmp aflat în spatele casei unde locuiesc. Împreună par invincibile, scăpate pe șest din mit. Nici un bărbat, nici un taur nu le-ar putea stăpîni
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
unde locuiesc. Împreună par invincibile, scăpate pe șest din mit. Nici un bărbat, nici un taur nu le-ar putea stăpîni. Doar un Zeu, doar un Minotaur! Separate devin terestre: vaca se balegă în mijlocul drumului prăfos, cu ochii lipiți de muște umflate, soția croitorului își scarpină subsuoara flocoasă și scuipă împrăștiat! Mă retrag în camera enormă și mă consolez băgînd un pai în spuma de săpun, lansînd în aerul încăperii baloane mirifice ce-și sparg iluzia în pete informe pe covorul oltenesc, țesut
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
puzderia de lume i-am ținut minte, pentru că m-au tulburat cu gesturile lor, pe Țepi, care a purtat peste mări și țări, ca pe o comoară de preț, într-un fel de eprubetă cu apă, o floare firavă pentru soția lui, și pe Madi, care, istovită de boală, mi-a dăruit tot ce se putea dărui într-o călătorie ca a noastră: o gură de apă și de mâncare în autocar, la Odessa, un loc mai bun în cabină, la
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
punctual ori sub formă de trasee, alteori însoțită de succinte prezentări sau descrieri. Este această geografie urbană întîmplătoare sau e vorba de un demers conștient? Nu neapărat fortuit, Caragiale a numărat printre apropiații săi cîțiva arhitecți. Unul a fost tatăl soției, pe-atunci cunoscutul Gaetano Burelli, angajat al administrației locale și autor a diverse lucrări azi uitate. (Caragiale, care se remarcase deja prin teatru și articole de presă, fusese numit director al Teatrului Național când ca primar funcționa Pache Protopopescu.) Inainte
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
și prințese, atât de drăguțe, de moderne, de democrate. - Ați văzut cum s-au cumințit fetele prințului Rénier, Caroline și Stephanie? După ce și-au făcut mendrele, ținând cu anii capul de afiș în rubricile ziarelor de scandal au devenit niște soții și mame model, zise Sofica, scuturându-și bărbia dublă care tremura acum la ambele etaje. Uitaseră complet de Mirel. Lăsat în voia lui, căsca plictisit în colțul în care se retrăsese, deschizând din când în când gura ca pentru a
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
Gh. Duca și Neagu Djuvara sînt „rechemați": amîndoi diplomații români au rămas în Occident. Dl Djuvara, fiu de boier cu moșii în Bărăganul Brăilei (p. 442), cel care-și făcuse studiile secundare la un liceu din Paris și avea o soție „franțuzoaică", s-a îndreptat spre Franța, la Paris. Unde, „din prima clipă", s-a gîndit „ce se putea face pentru țară"1) - dar unde putea găsi un rost, cunoștințe și, bineînțeles, familia matrimonială. în plus, Neagu Djuvara nu era un
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
angajament de muncă, un emploi (un job, cum se spune astăzi), dl Djuvara, diplomat român care participase, în felul său, la ieșirea din alianța cu Germania, nu-și găsea! Mai întîi și-a vîndut unele bijuterii de familie, mai tîrziu, soția sa a colaborat la Radio Paris (ajutată de un mare filo-român, profesorul Marcel Fontaine), iar dl Djuvara a început să primească o mică „subvenție" lunară din partea generalului Rădescu... Ceea ce era însă insuficient pentru a-și duce împreună cu soția și fetița
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
mai tîrziu, soția sa a colaborat la Radio Paris (ajutată de un mare filo-român, profesorul Marcel Fontaine), iar dl Djuvara a început să primească o mică „subvenție" lunară din partea generalului Rădescu... Ceea ce era însă insuficient pentru a-și duce împreună cu soția și fetița traiul zilnic. Gînduri de emigrare în alte țări, în Argentina, în Brazilia, în Canada - „încercări" nerealizate (și din motive familiale). Tot „munca la CAROMAN" era mai sigură și mai atrăgătoare - mai ales pentru că îi dădea posibilitatea să exercite
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
într-o anumită elită - „intellighentsia" pariziană - deși ducea viața foarte modestă a unui refugiat politic. A avut ocazia să cunoască, astfel, și pe generosul („fost bancher") Gheorghe Răuț, la care îl întîlnește pe filosoful Ștefan Lupașcu, boier moldovean (și pe soția acestuia, Yvonne). Cu Eugène Ionesco se găsea - prin doctorul Burileanu - în îndepărtate relații de familie, ca și cu alți Români „de neam mare" (se vede bine că autorul este deosebit de atent la ascendența nobiliară a personajelor sale - poate și pentru că
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
un fel de slăbiciune, ca înaintea unui examen (copil de țăran, rămăsese cu frica examenelor). Umerii îi tremurau cînd păși în tindă. Lampa de petrol ardea aruncînd umbre pe pereți și el își văzuse deodată uniforma, curățată și periată de soție, agățată într-un umeraș. Din cauza pîlpîirii fitilului aceasta părea că se clatină ca și cum ar fi conținut deja un trup, poate trupul de aer al unui strigoi. Piei!... Scuipase într-o parte și intrase în dormitor. Soția îl aștepta. Plînsese. Se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
curățată și periată de soție, agățată într-un umeraș. Din cauza pîlpîirii fitilului aceasta părea că se clatină ca și cum ar fi conținut deja un trup, poate trupul de aer al unui strigoi. Piei!... Scuipase într-o parte și intrase în dormitor. Soția îl aștepta. Plînsese. Se dezbrăcă și se lipi de ea sub cearșaf. Săraca, rămînea singură, ea singură cu toate clasele pe cap, preluînd și funcția lui de director. Aveau să-i spună cine știe cît timp "doamna director" și asta
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
și cu ceilalți? Învățătorul adormise dintr-odată. Somnul îl înghițise etanș, ca pe un sinucigaș care, hotărît să moară, își leagă de gît piatra grea și sare în apă. Dar nu apucase să se odihnească mai mult de două ore. Soția îl scuturase miloasă de umăr. Între timp ea și pusese totul la cale: ranița, valiza. Zorii o găseau parcă schimbată, își și descoperise forța, forța aceea născută din instinctul matern, care o va ajuta să îndure orice în lipsa lui. Ocrotitoare
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
și primărie. Mahmur, transpirînd de zor sub gulerul aspru de postav strîns încopciat, Șuiu bătea întruna cu tocurile podeaua unsă cu motorină. Se uita cînd afară, la mobilizații care ședeau pe lăzile lor de lemn, ținîndu-și de gît mamele și soțiile, cînd la ceas. Aveau ordin să pornească la orele șapte fix. Oare se strînseseră toți! Ar fi fost o rușine să fie nevoit să anunțe dezertori. Cu treizeci de secunde înainte de momentul stabilit, ieși din școală. La vederea lui se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
coada companiei, siluete disperate, spre jena celor pe care îi petreceau. Rămîneau treptat, în urmă, fie dînd buzna pe cîte o poartă, bufnind de plîns, fie lăsîndu-se, moi, să șadă pe marginea șanțului. Dreaptă, lipită de poartă, o văzu pe soția lui gătită cu ie și maramă. Dar parcă nu mai era ea ci imaginea ei, o poză, un tablou, ceva care doar îi amintea de ea. Păși înainte, cu pas milităresc, prin praful drumului pe care-l mestecă în dinți
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Emil Brumaru Dragă Mugur, îmi plac cercurile de cafea lăsate de cana de teracotă pe cărțile de pe masă. "Jurnalul" lui Samuel Pepys (citat: "M-am întors acasă și mi-am găsit soția pieptănată ca o fată și era tare drăgălașă".) are pe el o multitudine de rotocoale întretăiate ce-mi apropie volumul, mi-l unge pe inimă. Bănuiai că viețuiește "fresia Mozart". Florile-i sînt de o culoare albastru-deschis. Dar "dalia Ravel
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
patinoare// frunză verde-aurolac/ prețurile nu mă-ncap/ doctorii nu-mi dau de leac/ stau în mine și tot zac/ //pe columnă plînge-un dac// Unanimitate cangurii votau din picioare/ cu alte rînduri de picioare/ Soare de toamnă după ce și-a înjunnghiat soția cu foarfe-ca/ de 3,14 ori/ și i-a băut sîngele/ cu degetarul// domnul bibliotecar/ s-a urcat într-un măr/ vîntul risipea file de carte/ prin curtea instituției/ și toată comisia/ în frunte cu procurorul și medicul legist/ s-
Poezie by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/14796_a_16121]
-
Ed. Publicom, 1946). Pentru îndeplinirea inițiativei, Marie Pillat îi chema adesea la un dejun modest, dar aranjat și servit artistic, sau după-amiază la ceai. Ascultam replicile scânteietoare de inteligență și de culoare ale lui Ionel Teodoreanu, în continuu dialog cu soția sa, Lily, care-l completa arzătoare. Eram surprinsă de evocările Bucureștilor de altădată făcute de Ion Marin Sadoveanu, căruia tocmai îi apăruse romanul Sfârșit de veac în București. Cu nasul său ca un clonț de pasăre și ochii albaștri sticloși
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Vianu recitându-ne traducerea sa din Antoniu și Cleopatra de Shakespeare. Vocea hârșâită a lui Alexandru Philippide da drumul versurilor sale cu o anumită emfază. Chipul său exprima o liniște sufletească impasibilă, aburită de o ușoară tristețe. Ion Zamfirescu și soția sa, Mariana Rarincescu, aduceau cu ei pietatea lor pentru cultură și intrau ca într-un paraclis în bibliotecă. Ștefan Nenițescu se afla ghemuit într-o latură a canapelei din piele verde, decolorată. Era înalt, slab, adus de spate și avea
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
duminica, sau adunându-ne în casa-muzeu a lui Barbu Slătineanu. Unii dintre noi, ca Dinu și cu mine, Părintele Bartolomeu Anania și Andrei Scrima, Sandu Lăzărescu și Dr. Radian trecuserăm de treizeci de ani, dar ceilalți, ca Barbu Slătineanu și soția sa, Pici, Mioara Minulescu și Miza Cretzeanu, Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu împreună cu soțiile lor pășiseră demult în miezul vieții. Dar și pentru noi și pentru ei patima sonetelor, prefăcută în incandescența rece a diamantului, avea un tulburător efect. Drama
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Dinu și cu mine, Părintele Bartolomeu Anania și Andrei Scrima, Sandu Lăzărescu și Dr. Radian trecuserăm de treizeci de ani, dar ceilalți, ca Barbu Slătineanu și soția sa, Pici, Mioara Minulescu și Miza Cretzeanu, Vladimir Streinu și Șerban Cioculescu împreună cu soțiile lor pășiseră demult în miezul vieții. Dar și pentru noi și pentru ei patima sonetelor, prefăcută în incandescența rece a diamantului, avea un tulburător efect. Drama sonetelor era căutarea disperată și nestinsul dor de Dumnezeu, închipuite ca o dragoste deznădăjduită
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
care poate că își trăgea viața din sufletele noastre și se încălzea la vara ochilor noștri. După ce Marie Pillat a fost trimisă - ca moșieriță - în domiciliu forțat la Miercurea-Ciuc, mă obișnuisem cu prezența lui alături de Dinu. Rămăsese singur după moartea soției sale, deși era îngrijit de fiica lui, Gabi Defour, și de bătrânele sale surori. Locuia într-o casă veche cu intrare umbroasă, pe o scară strâmtă, într-o cameră mare, plină de praf și de foteluri desfundate, cu rafturi de
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
pe biroul plin de farfurioare, înflorea un pepene mare cu miezul dulce, zemos, alteori cești cu ceai și felioare de prăjituri pregătite de Gabi Defour dădeau de lucru mâinilor noastre. Eram cu Dinu, Dr. Nini Radian și Sandu Lăzărescu cu soțiile lor. Dr. Voiculescu ne citise sonetele scrise în săptămâna ce tocmai trecuse. Dinu asculta tulburat, cu sufletul plutind în cuprinsul lor enigmatic. Seara coboram amețiți scările și ne întorceam să-l mai privim o dată pe bătrânul mag, care ne privea
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Ranetti, care a căzut ca musca în lapte participând la una din lecturile de duminică din casa doctorului. Era o înserare de vară a anului 1958 când Dinu și cu mine împreună cu V. Voiculescu am fost invitați la masă la soții Radian. L-am însoțit apoi pe Doctor până acasă. Am traversat Calea Victoriei, înflorită de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
știu de ce să mă las mai contrariată: de faptul că habar n-aveau să folosească aparatul de bani sau de faptul c-au scos doar 20 de RON. Cre’ că mă las bulversată de amândouă și trag concluzia că erau soții de fotbaliști care n-au văzut în viața lor un bancomat, fiindcă lucrează numai cu cardul, și n-au știut să scoată mai mult de 20 de RON fiindcă nu-și tastează niciodată personal sumele cu multe zerouri pe cititoarele
Două doamne faţă-n faţă cu un bancomat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21137_a_22462]