56,932 matches
-
și ale originilor (casa, plaiul natal și "singurătatea Ierbii"), pentru a înlătura lașitatea unei sinucideri: "Mâna nu m-ascultă, răzvrătită/ Să-mi reteze gâtul cu tăișul coasei;/ Nu voiesc sub lună să mă spânzur/ Ca păianjenii de grinda casei...// Haide, soare cald, râzi dimineții!/ Haide, suflete, ia cârja vieții!" ( Vlagă). Acest conflict interior dintre tentația simbolistă ca semn nefast al unei devitalizări și căutarea energică a unui echilibru tonic prin apelul la resursele tradiției e mai cu seamă interesant în poezia
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
străzile capitalei. De unde atât praf și ce componentă are el ? te intrebi nedumerit, obișnuit cu aerul curat și curățenia din alte părți ale planetei. În Chină din timpul Olimpiadei, am simțit poluarea care făcea să nu se poată vedea bine soarele, dar nu simțeam praf în aer. Ce se întâmplă la București ? Cred că de vină sunt tot felul de gropi și denivelări ale străzilor, terenuri murdare, construcții neprotejate, tencuiala care cade de pe clădirile vechi totul parcă făcut cu intenția de
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
ne împiedică să fantasmăm, fie și numai uneori, în ceasuri de blegeală și cu luciditatea coborîndu-ne vertiginos către zero, că a noastră îi cea mai falnică și cea mai aproape de Dumnezeu. De broasca fabulistului ce să mai grăim! Pentru ea, soarele răsare și apune la extremitățile bălții în care orăcăie dînsa de dimineața pînă seara, cam cît visează Emil Brumaru la șoldurile astrologiței Tamara". Nu putem a nu ne aminti de Creangă. Cu atît mai vîrtos cu cît genialoidul humuleșan a
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
puterii politice înseamnă să creezi României enorme probleme în exterior. Probabil că pesedeilor puțin le pasă ce se va alege de România. Sumele și le-au cam făcut, copiii și i-au plasat prin străinătăți, vilele îi așteaptă strălucind în soare. Ei vor, acum, liniște. Ei vor onorabilitate. Vor să li se uite trecutul, pentru a putea poza în patriarhi ai democrației și-n campioni ai cinstei. Lucruri imposibil de obținut atâta vreme cât niște oameni, precum Dinescu-Pleșu-Patapievici nu sunt dispuși să cedeze
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
gura nimeni, fiecare să facă cât mai puțin zgomot cu putință. Dacă iese vreun troian și-aude că-n cal sunt oameni care vorbesc, tot șiretlicul se duce de râpă. La prima oră a amiezii li se termină apa. Sub soarele nemilos, burta calului e un cuptor. Noaptea dorm fără să simtă frigul. Sunt atâția și-așa de înghesuiți, că n-au nevoie de pătură. Problema-i cu micțiunile. Au stat înăuntru toată ziua și noaptea dinainte și, pe ascuns și
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
calul și-l vor duce-năuntru. E logic, ieri n-au făcut-o că nu aveau încă încredere. Azi o să le fie clar că aheii într-adevăr au plecat. Le-o confirmă faptul că, mai târziu, când se mai ridică soarele, aud muzică venind din cetate, niște cânturi stranii, dar de netăgăduit vesele. Pesemne sărbătoresc victoria. După-amiază, troienii deschid în sfârșit porțile cetății. Războinicii ahei se bucură și văd (înfrigurați, dar nemișcați, să nu facă zgomot) cum un grup de troieni
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
sufletul copilului - următoarea întrebare: “Cine are dreptul să mă compătimească?”. Nu mă trădați prin mila voastră. Voi fi bărbat pînă la sfîrșit. “ Cel care lucrează noaptea ajunge să se simtă creatorul lumii. Dacă el nu și-ar îndeplini sarcina nocturnă, soarele nu ar mai apărea a doua zi. Cînd eu mă duceam la culcare, Carlos trecea să-mi spună noapte bună, înfășurat într-un vechi halat de baie. Odată însă, crezînd că dorm, s-a îndepărtat murmurînd “I am damned” - “Sînt
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
ființei trupești sau sufletești, obiecte ale cadrului domestic sau ale celui cosmic, are ca fundal noaptea absolută a începuturilor și răpăitul de tobe solemne ale eternității; „Cuțite, săpunuri, lame de ras, venele noastre ca pîrîiașe subțiri/ tăind izlazuri arse de soare,/ alături vasul în care ne vom aduna într-un desen antic, procesiune/ a disperării sub semnele minuscule ale unei epoci de ocazie./ Baia în care scriu acum aceste versuri susură a mucegaiuri,/ a viață comună,/ a dragoste pierdută pe nimic
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
versuri susură a mucegaiuri,/ a viață comună,/ a dragoste pierdută pe nimic, a privată Vespasianus a zilelor/ noastre -/ pînă una alta, aici ne bărbierim, aici/ ne spălăm pielea sub care ni se văd venele, pîrîiașe/ subțiri tăind izlazuri arse de soare la malurile cărora noaptea/ se aud tobele departelui timp” (Doamne, ce să mai cînți cînd de cîntec îți arde?). Se percepe sub înlănțuirea nervoasă a imaginilor ce nu izbutește a anula dispersia, mișcarea centrifugă a puzderiei de lucruri, tendința centripetă
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
pe lîngă noi, gata să ne risipim/ peste cei ce ieșeau din metrou osteniți după o zi de lucru,/ n-a simțit privirile noastre, nici/ nu ne-a băgat în seamă, urca, ieșea la lumină/ și-n apusul acela de soare a dispărut,/ n-am scos nici un cuvînt, doctorul și cu mine,/ tăcuți am urcat în R și-am ajuns la Lexington,/ de acolo spre 5 Av, în Central Park am privit patinoarul, o mașină netezea gheața, cîteva veverițe/ căutau prin
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
Dacă ar trebui găsit undeva un spațiu potrivit pentru Sultana Maitec, acela este fie curtea bizantină în plină mistică a vidului, în plină transă iconoclastă, fie un alt spațiu cu vegetația pîrjolită și redus la coordonatele lui esențiale de către un soare necruțător. Într-un mod paradoxal și imprevizibil, Sultana Maitec folosește materia cromatică, dar una puternic impregnată de energii spirituale, valorile fundamentale - alb/negru - și culorile sacre - aurul și roșul (purpura), pentru a reprezenta imaterialul, esența intangibilă a unor forme recognoscibile
Un simplu accident al luminii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13012_a_14337]
-
cu propria mea umbră proiectată asupra paginilor. Am citit în pat (în copilărie, uneori, noaptea, la lumina lanternei, sub plapumă, pentru că trebuia să dau impresia că dorm demult). Am citit întins pe spate, în iarbă, ignorând chemarea imperativă a vieții - soarele strălucitor, trilurile păsărilor, zborul grațios-stângaci al fluturilor - și lăsându-mă absorbit de lumea imaginară a literaturii. Am citit în tren, în avion, în mașină (când nu eram eu la volan). Am citit în săli de așteptare, în camere de hotel
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
o mare finețe arhitecturală. Abandonat zeci de ani, acum se află în renovare. Un oraș de provincie, cîndva prosper și echilibrat, cu o elită adevărată, acum trist și insipid. Sau poate mi se pare asta într-o duminică scăldată în soare. În căutarea monumentelor de altădată, poposim în cimitir. Semnătura lui Storck pare incredibilă aici. Lucrarea în marmură roșie mă obligă să o admir. Spre ieșire, ochii îmi cad pe cîteva rînduri săpate pe o piatră veche, cu aer nobil, aristocrat
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
pregătit a sări pragul între boss-i și baronese, la braț cu strănepotul lui Bai Ganciu și după ce vom fi sorbit dintr-o înghițitură Dunărea... Și câte vechi, sacre amintiri mă leagă de acele resturi menajere cărora, prin depozitare la soare, li se mai acordă o șansă. Cu exact șaizeci de ani în urmă - nu tocmai, pentru că lucrurile se petreceau într-adevăr în anul 1944, dar spre sfârșitul lunii iulie, poate începutul lui august - mă aflam dispersat într-o comună din preajma
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
a unei rostiri fruste, pozitive, rustice, directe, la polul opus poeziei pure așa cum o concepea abatele Brémond, dualitatea unei conștiințe artistice. Fascinată de peisajul și de mirajul Helladei, de reflexele cerului acesteia într-o mare de azur, de scânteierile unui soare statornic de muchii de marmure, lirica i se îndrepta, în cei din urmă ani de creație spre un clasicism de după toate experimentele. Prin care, de altfel, ne-a și rămas.
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
scurgea lent prin aerul dens, călduț și somnolent. Profesorul s-a apropiat de fereastră și a zărit spațiul demarcat de siluetele egale ale clădirilor. Toate aveau aceeași culoare - culoarea cenușie, albicioasă a cerului. Chiar și zăpada părea a fi cenușie. Soarele strălucea neconvingător. Pe stradă stătea un tanc. Profesorul Andrews deschise fereastra, atât de insolită era priveliștea. Aerul geros l-a izbit în față. Pe lângă tanc se învârteau siluete minuscule, fără îndoială soldați. Deodată îl cuprinse o neliniște, poate cafeaua fusese
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
e teamă pentru capul, pieptul meu. Ce greu se-ajunge la mijloace, Prin care la izvoare sui! Și moare bietul om, vai lui, Cînd drumul doar pe jumătate-l face. Corul Îngerilor Christos a-nviat! Bucurie lui, carele, Muritor cu tot soarele, Atins fu de marele, Moștenitul păcat! Corul femeilor Cu-alese miroase L-am uns pe Cel sfînt Și-apoi, credincioase, L-am pus în mormînt; În giulgiuri modeste L-am înfășurat, Aici, ah, noi peste Christos n-am mai dat
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
că pe deplin eu am dreptate. Savantul drumul spre izbîndă-l știe, Drum ce pe drac nu-l mai îmbie. Baccalaureus E-aici al tinereții nobil rost! Cît n-am creat-o, lumea nici n-a fost; Am scos din mare soarele căzut; Cu mine faza lunii a-nceput; Pe drumuri ziua mi-așternea odoare; Pămîntu-mi înverzea și da în floare. În noaptea cea dintîi, la al meu semn, Toți aștrii-au răspîndit un fast solemn. Îngusta minte filistină cine Desferecat-a
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
meu semn, Toți aștrii-au răspîndit un fast solemn. Îngusta minte filistină cine Desferecat-a, în afar^ de mine? Dar, liber, cum cuvînt în duh m-alină, Voios urmez lăuntrica-mi lumină. Și iute umblu,-n propriul meu desfăt, Cu soarele în față și bezna îndărăt. Corul Cîntec funebru Singur, nu! De-ai fi oriunde! Căci noi te cunoaștem, parcă; Orice inimă-ți răspunde, Ziua-ți cînd nu-i să se-ntoarcă. N-am prea vrea noi tînguire, Pizmuim destinul tău
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
în confuzie” și nu avangardele, postmodernismul, tardo-modernismul și toate celelalte vor avea forța de a fixa “Limitele interpretării”. Jocul text-metatext, poet-teoretician se construiește admirabil pe această idee, aflată permanent într-o aparentă contradictorialitate. Poetul știe multe despre rotirea necontenită a sorilor, a vieții și a gesturilor, despre repetabil și imuabil (“De sub morene, de sub cochilii/ s-au evaporat ghețarii, au plecat melcii,/ umbra abia de-și mai aduce aminte/ de creanga sub care a stat” - “Profesorul îmi mai spune”), dar ochiul teoreticianului
Elegiile materiei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13061_a_14386]
-
știe cum merg lucrurile: situația e sub control, tot ce vedem noi sunt țesăturile unui complot planetar (cu nuanțe penețecediste, vai de capul lor!) împotriva infailibilelor sale metode de-a trasforma România într-o țară ca — nu-i așa? — „sfântul soare de pe cer”. Despre demisie nici nu poate fi vorba. Să demisioneze poporul, dacă vrea! El, Năstase, e etern și neclintit ca o stâncă, de veghe la prăvălirea în prăpastie a țării. Pentru premier, votul unanim al Comisiei pentru afaceri externe
Ce caută bulgarul în Germania?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13078_a_14403]
-
Iată acest paradox: răsturnarea sensului într-un enunț simplu, procedeu cu care Aglaja jongla total destinsă în capcana unui număr periculos. De ce acolo, la Timișoara, unde opt zile în șir chipul ei ne-a luminat de pe toți pereții ca un soare de interior, de-ți venea să spui într-una “Hier Himmel” (Aici cerul) - o stranie parolă dintr-un vis; cu care credea că poate deschide orice poartă - gîndurile noastre nu încetau să întrebe: de ce s-a sinucis Aglaja... de ce s-
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
Sergiu Nicolaescu). Ba, mai mult, În completitudinea ființei lui de stăpân al scenei de teatru și al platoului de filmat, Alecu Croitoru a interpretat roluri secundare, unde s-ar fi putu altfel?, decât...În filme artistice de lung metraj: Aproape de Soare, Păcală, Secretul lui Bachus, Secretul lui Nemesis, Sosesc păsările călătoare, Găoacea. Cu o activitate cinematografică prodigioasă, copleșitoare chiar și pentru confrații de breaslă, Alecu Croitoru a poposit În grădinile Semiramidei ca un avizat, ca un baron, nu numai al imaginii
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
ungherele casei, / tic-tac-ul sunând / ca potcoava./ Acum sângele / coboară și urcă / În artere / rotindu-se singur...” (Singur). Dispariția ființei carnale este trecută În mitologia popoarelor care au sacralizat apa sau focul. Întoarcerea În natură, prin contopirea organică, este supravegheată de Soare, chemat mioritic să-i vegheze somnul. Mai mult, păstrarea sub giulgiul luminii va rămâne continuă sub „nesfârșitele liniști” ale timpului. Metaforizând Într-un mod unic racla, care plutește pe apă, poetul scrie genial, ca un cititor pătruns de lecturile fidele
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
ale timpului. Metaforizând Într-un mod unic racla, care plutește pe apă, poetul scrie genial, ca un cititor pătruns de lecturile fidele din religiile lui Mircea Eliade: „Sfintele gratii de aur /.../ Voi curge de-a pururi Întins pe un plaur”. (Soarele, noaptea) . Un impersonal Îndemn de (auto) Încurajare descoperim În poemul În voie... Ca și când n-ar fi propriul eu, rostește apăsat, dar strângând din dinți, cu ochi oțeliți: „Pământului În voie să i intri / când vei pleca...// Și teamă nu-ți
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]