1,987 matches
-
statutului său social. Chiar dacă nu va fi „respins” de societate, suspiciunea față de acesta nu va dispare ușor sau chiar deloc. Rezultă, din cele de mai sus, faptul că semnificația pe care statul o atribuie bolii psihice are un pronunțat caracter social-politic. Statul vede în boala psihică un act de împotrivire, o abatere de la ordinea și normele sociale, culturale, morale, religioase și juridice. Din acest motiv, statul va atribui bolnavului psihic un anumit statut care sub intenția formală a „protecției terapeutice” nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin propaganda publică și acțiunile lor, se opun ordinii statului. Acest sistem de reprimare mascat sub eticheta „bolii psihice” este, incontestabil un grav atentat la drepturile fundamentale și libertățile omului, la libertatea de opinie, de exprimare, de întrunire, de acțiune social-politică etc. Semnificativ este faptul că aceste instituții apar, proliferează și funcționează în interiorul statelor totalitare, sub regimurile dictatoriale din deceniile VII și VIII ale secolul XX, iar prezența lor a stârnit numeroase acțiuni de protest, polemici și dispute politice, sociale și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
exprimă „ruptura” dintre statul totalitar și masele populare în plan psihologic, încercând să deculpabilizeze statul prin culpabilizarea psihiatriei. Antipsihiatria devine o falsă problemă care face grava confuzie între boala psihică și statutul social al bolnavului psihic, între medicină și structurile social-politice. Condiția de „bolnav mintal” face ca individului să i se impună interdicții. Dar aceste interdicții nu trebuie privite sau utilizate în scop represiv, ci terapeutic și restaurator. Și, mai ales, este absolut interzis să fie utilizată autoritatea social-juridică a psihiatriei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o răsturnare catastrofică a civilizației și culturii euroatlantice în ultimele decenii ale secolului XX. „Catastrofa” poate fi interpretată, desigur, și ca o „revoluție” de amploare. Ea a afectat toate domeniile vieții - de la cele practice până la cele imaginare, de la cele social-politice până la cele ale intimității individuale. După toate aparențele, realitatea însăși s-a modificat. La începutul secolului XXI nu mai trăim în realitatea bine știută a istoriei moderne, ci în ceea ce unii au numit hiperrealitatea istoriei postmoderne. Acest cataclism nu putea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
repudiază acea cumplită eroare. În urmă cu numai câteva decenii, un brav purtător de cuvânt al Bisericii Evanghelice scria că „în anul 525 împăratul Iustinian a mai dat o lovitură păgânismului ordonând închiderea Școlii de filosofie din Atena”1. Împrejurările social-politice și religioase i-au impus basileului această hotărâre 2; dar ele nu scuză o crimă paideutică, ale cărei consecințe nefaste s-au resimțit vreme de cel puțin un mileniu în Europa. Dezinteresați mai întâi și, apoi, toleranți, barbarii nu au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
școală autentică? Existența unor „școli mănăstirești” începând din veacul al VI-lea nu dovedește, oare, diferențe radicale între cele două instituții? Nu cumva simbioza numită „școală mănăstirească” se baza pe un compromis funciar menit să le asigure supraviețuirea în condiții social-politice și economice neprielnice? Istoricii Bisericii au tendința de a aprecia doar dimensiunea moral-religioasă a curriculumului monastic; în schimb, istoricii educației și ai învățământului atribuie mănăstirilor rolul de matrice ale învățământului european. Dar nu poate fi așa. Existase, anterior, în Europa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ei fiind luat de o știință pe care a numit-o materialism dialectic și istoric. Viziunea pansofică a lui Comenius despre viitorul Europei și al lumii, chiar dacă a fost inspirată de această alegorie partizană, pare superioară tuturor reformelor și experimentelor social-politice și educative practicate în ultimele trei secole. Invităm cititorul să-și imagineze ce urmări ar fi avut educația și școala europeană dacă s-ar fi condus după un curriculum universal fundamentat pe Consultatio catholica. Cele șapte cărți ale Consultatio catholica
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vieții. Era lucrarea trudei din Sâmbăta Mare; Rosenkreutz creează „viață nouă” căznind la cuptoarele și retortele alchimice. Odată creată, „Pasărea alchimică” își ia zborul vioi în lume. Panorthosia devenea, în 1662, volatus mundae (zborul lumii). Ea dezvolta teoria generală a reformei social-politice și pedagogice europene. În cele 25 de capitole ale lucrării, autorul argumenta riguros cum este posibilă orthosia (îndreptarea) generală a lucrurilor omenești „dacă oamenii se vor pune de acord în legătură cu o filosofie adevărată și adevărata religie” și le vor pune
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Build a New Social Order? (Poate școala să construiască o nouă ordine socială?). Răspunsul era un categoric „Nu!”. După rostirea acestui „Nu!”, Counts s-a despărțit de progresivismul clasic, propunând un progresivism nou, care însă era articulat cu o viziune social-politică de sorginte socialistă (marxist-leninistă chiar)13. 11.4. Resurecția eficientistă postbelicătc "11.4. Resurecția eficientistă postbelică" Imediat după al doilea război mondial, mișcarea curriculară eficientistă, redusă la tăcere câteva decenii, a reclamat un nou drept în cetatea dezbaterilor educaționale. Impulsionată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
parțial - valorile societății respective. Curriculumul, ca „proces”, „produs” și „demers”, satisface prin componentele sale aceste exigențe structural-funcționale. Dar cum pot fi dezvoltate curricula cât mai satisfăcător? Curriculumul Academiei lui Platon era derivat de marele filosof al Antichității din viziunea sa social-politică și paideutică. Curriculumul școlilor ecleziastice medievale era impus arbitrar de necesitățile formării preoților și monahilor. Cele „șapte arte liberale” nu erau însușite datorită valorii intrinsece a acestor discipline, ci pentru a sluji misiunii de educare religioasă a credincioșilor de către preoți
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
critică a lăsat însă la locul lor structura de dominație și autoritarismul. Ea nu mai revendică nici o identificare socială ori poziție politică, instituționalizată sau de grup. Și-a asumat, în schimb, câteva scopuri utopice, imposibil de atins în actualele condiții social-politice și economice, ceea ce dovedește o „feminizare deconcertantă” a tonului critic de altădată. Giroux s-a simțit atacat și a replicat cu iritare. În 1991 el a calificat critica lui Ellsworth drept „o modalitate deformantă de dezangajare politică” (a crippling form
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
discutat și aspecte din perioada anterioară anului 1944, pentru a putea aprecia mai bine transformările. Desigur, am consultat și lucrări publicate care aveau tangență cu subiectul de față. Trebuie să precizez că în 1947 încă nu se făcea o selecție social-politică a candidaților, situație care s-a schimbat mult în anii următori. Astfel încât, deși n-am avut nici o problemă la admitere, ulterior am avut parte de multă suspiciune, fiind fiu de inginer și având rude apropiate printre moșierii din județul Iași
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acesta fiind orașul unde a înflorit antisemitismul lui A.C. Cuza și totodată leagănul mișcării legionare. Concedierile au continuat de-a lungul anilor, fără să se mai înființeze comisii speciale. Uneori le efectuau senatele universitare (înnoite cu cadre recrutate pe criterii social-politice), alteori erau dictate prin simple decizii ale serviciului de cadre și ale rectoratului. Dar totdeauna hotărârea decisivă o luau comisiile regionale (apoi comitetele județene) de partid, sesizate de organele Securității sau direct de informatori. Dacă la început motivul principal l-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de față, deoarece ar fi obligat să-l pârască (altfel riscând să fie el însuși demascat că ascunde fapte reprobabile). Într-adevăr, în vremea aceea apăruse „omisiunea de denunț” ca fiind fapt penal, pedepsit cu închisoarea (Neculau, 1999)! Organizarea activității social-politice a studenților se realiza (sub conducerea partidului) nu atât de către UTM (apoi UTC), care cuprindea numai o parte din tineri, ci de către asociațiile studențești (reunite la început sub numele de UNSR, iar în deceniile din urmă - UASCR). În fapt, orice
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu acest gen de supliciu intelectual. Dar memorarea ad litteram are o slabă însemnătate profesională în era resurselor uriașe ale calculatoarelor. În al doilea rând, ei nu mai întâlneau în facultate numeroase personalități de valoare. Au apărut nou-veniți pe criterii social-politice care aveau un nivel mai degrabă mediu, iar în domeniile social-umane se găseau unii sub orice critică. Astfel, nu mai era acea atmosferă de înaltă spiritualitate, de exigență europeană, care să electrizeze masa studențească, să trezească năzuința aprofundării problemelor, aflării
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al MI, și nici Academia Română, în subordinea căreia am trecut, nu s-au implicat în reabilitarea noastră morală, materială și mai ales juridică, prin modificarea necesară în cartea de muncă. Abuzurile și nedreptățile dinainte de Revoluție sunt oarecum explicabile în contextul social-politic de atunci. Înțelegem că justiția a fost împiedicată să funcționeze în anii aceia. Dar astăzi? În două rânduri, adresându-ne Procuraturii Generale a României (1990, 1991), un coleg din Institut (dr. Grigore Nicola) a primit răspunsul că hotărârile judecătorești din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Emil Hațieganu, Iustin Ilieșiu (redactor responsabil) ș.a. Ziarul își propune să contribuie la instituirea unui cadru adecvat contribuției transilvănenilor la viața social-economică, politică și culturală a noului stat român unitar. În acest scop, se susține promovarea unui cod al valorilor social-politice și spirituale, mobilizarea forțelor în vederea creării unei atmosfere stimulative și a integrării minorităților în fluxul noilor realități, necesitatea unei critici a oligarhiei și a inechității sociale, sprijinirea muncitorimii și intelectualilor pentru afirmarea democrației naționale. V. abordează și problemele tradiției liberale
VOINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290635_a_291964]
-
IX.1930, Vărai, j. Maramureș), publicist și prozator. Este fiul Rozaliei (n. Ciocean) și al lui Teodor Pop, țărani. Învață la Satu Mare, terminând liceul în 1949. Va absolvi la București Școala de Literatură „M. Eminescu” (1952) și Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”, secția ziaristică (1968). Lucrează ca gazetar la săptămânale din Satu Mare și din Baia Mare (1949-1951) și ca reporter la Radiodifuziunea Română (1952-1958). Deține funcțiile de secretar și apoi de vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor (1958-1968). Este redactor-șef al revistelor
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
fiind doctor în științe juridice. Urmează și un curs postuniversitar de jurnalism, între 1967 și 1972 lucrând ca redactor la „Scânteia”, iar între 1987 și 1990 ca șef al Catedrei de presă la Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Ulterior este redactor-șef la „Românul” (1990) și „Românul magazin” (1991-1993). Intră în lumea politică, fiind numit secretar de stat, membru al Guvernului (1993-1994), director general al Televiziunii Române (1994- 1996), membru în Consiliul de Administrație al Radiodifuziunii Române
POPA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288907_a_290236]
-
bihorene, Oradea, 2003. Ediții: Octavian Goga, Poezii, pref. edit., București, 1972; Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip, pref. edit., Cluj-Napoca, 1973, Vederi și istorie, pref. edit., Galați, 1992; George Bariț și contemporanii săi, II-III, București, 1975-1977 (în colaborare); Vasile Goldiș, Scrieri social-politice și literare, introd. edit., pref. Ștefan Pascu, Timișoara, 1976; Nicolae Oțelea, Alese fabule, pref. edit., Cluj-Napoca, 1985; Emil Isac, Teatru. Proză, pref. edit., București, 1986; Victor Papilian, Lacrima. Amintiri din teatru, pref. edit., București, 1988 (în colaborare cu Cornelia Papilian
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
va fi membru al Comitetului Politic Executiv și secretar al Comitetul Central al PCR cu probleme de presă (1976-1981) și președinte al Consiliului Național al Radioteleviziunii Române (1969-1971, 1976-1981). Din 1981 până în 1989 funcționează ca rector al Academiei de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Ideolog oficial al regimului ceaușist, poreclit și Popescu-Dumnezeu, P. a instituit un control dur în cultură, vizând obediența față de comandamentele politice ale momentului. Debutează în 1949 la „Teleormanul liber”, iar prima carte, Impresii de călător, îi apare în
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
Generația mea (1955), Lirice (1957), Diminețile simple (1961), Poezii (1962), Memoria cuvintelor (1963), Întoarcerea din Cythera (1966), Histriana (1968), Mineralia (1970), Ferestre deschise (1971), Cerc (retrospectivă de autor, 1971) Voce (1974). Ca prozatoare, practică mai ales, în linia momentului, reportajul social-politic și de călătorie - Note din R.P. Ungară (1952), Pagini din Coreea (1960), Bilet în circuit (1965), Drumuri și zile (1969), mai târziu abordând și romanul, de fapt evocarea memorialistică străveziu deghizată, în Porțile (1968) și Voce și val (1976). Realizează
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
o carte doar de investigații interioare, ci întocmește în jurul problematicii dezbătute o frescă socială de proporții. Sunt supuse unei minuțioase analize familia, liceul, prietenii lui Sabin, personajele politice locale ale momentului, presa locală, apoi orașul și satul bihorean, frontul, evenimentele social-politice. Drept rezultat, scrierea restituie atmosfera epocii și în spațiul ei circulă o diversitate de tipuri. Suslănescu, Potra, Craioc, Vâslan, Robber, Salvator Varga, Emil Motzeanu, baronul Romulus Papp de Zerind compun o galerie de portrete caricaturale, în care abjecția, atribuită fără
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
dintre ele - făpturi teratologice grotești, incarnări ale nebuniei diabolice. În afara unor texte ca acestea, al căror centru dramatic e plasat într-un spațiu de regulă închis, antologiile de teatru ale lui P. conțin și piese cu subiecte desprinse din actualitatea social-politică, precum Balconul sau Clătite cu urdă și mărar, Hoțul de vulturi și, mai cu seamă, Studiu osteologic asupra unui schelet de cal dintr-un mormânt avar din Transilvania. Prima „expune” o aniversare în timpul căreia se mănâncă niște „clătite cu urdă
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
Victor Crăciun, Radu Sorescu și, evident, Marin Sorescu (cu Vărul Shakespeare). Este de remarcat prezența în sumar a unor texte dramatice de Eugen Ionescu. Unul dintre capitolele cele mai interesante ale sumarului îl constituie reportajul literar, pe teme de interes social-politic. Reporterii cu o frecvență constantă sunt Ilie Purcaru, Paul Anghel, Mihai Caranfil, Adrian Păunescu, Mihai Pelin, Ștefan Tunsoiu, Constantin Dumitrache, Mihai Duțescu. R. acordă un spațiu și o importanță deosebită criticii literare. Faptul că primul ei cronicar literar este Șerban
RAMURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289128_a_290457]