2,175 matches
-
interesante“ sau „foarte interesante“ și, într-o declarație tacită plată și prost articulată, și cu atât mai denigratoare, vor considera că ar fi niște poeme mici, subacustice, care n-au reușit să pătrundă pe scena contemporană occidentală cu propriul lor soclu transatlantic, echipat cu pupitru de lectură, pahar și carafă cu apă de mare de la gheață. Și totuși, remarc eu, un artist adevărat va supraviețui. (Și, bănuiesc, va supraviețui chiar și elogiilor.) Și îmi amintesc că odată, în copilărie, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fond Dada se caracteriza prin cinism și respingerea legilor frumuseții, a organizării sociale, negarea oricărui raport între gândire și expresia artistică, prin ridicarea hazardului la rangul de principiu de creație. Întâmplarea și irațiunea, manifestate în mod deliberat, erau puse pe soclul cel mai înalt, pentru a servi oricui ca inspirație. În domeniul literar, reprezentative în acest sens rămân poemele dada alcătuite din silabe sau sunete alese la întâmplare, asemenea colajelor artiștilor alcătuite din nimicuri, resturi. În 1913 poetul Guillaume Apollinaire scria
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
și Elfrida au murmurat imediat o aprobare ce aducea cu un răspuns reflex. Exista o curioasă dihotomie între cuvintele respectuoase și gesturile condescendente ale lui Cerkasov, ca și când Gribb ar fi fost o personalitate și ar fi trebuit ținut pe un soclu - dar, totodată, la distanță. Uită de gândul lui atunci când Irina se aplecă înspre el, cu ochii ei gri mai luminoși ca niciodată. Ceva de băut, domnule Vultur, i se adresă ea și îi înmână un pahar cu vin, dar abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
își zise Vultur-în-Zbor, concentrându-se asupra direcției. A patra încăpere era cufundată în întuneric, cu doar câteva forme albe întrezărindu-se printre umbre. Pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina slabă, văzu că prin încăpere erau împrăștiate o mulțime de socluri pe care se aflauă ce anume?ă obiecte, ascunse de cearșafuri albe ca giulgiurile. Aceste fantome tăcute - nici una suficient de mare pentru a fi Trandafirul - erau întrucâtva îngrijorătoare. Iar scârțâitul continua să se audă și aici, ca și în încăperile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
plin de întrebări profunde în acele clipe, simțeam cum urcă în mine, de undeva dinspre splină, chiar întrebarea fundamentală a existenței mele, dar nu am mai continuat. În fața mea, chiar sub coada armăsarului, ferit oarecum de ochii mulțimii, ascuns după soclul înalt al voievodului, profesorul Bumbu urina concentrat. Cu o mână se ținea de soclu și, mult aplecat înainte, studia concentrat întâmplarea. Bumbu, unul dintre marii noștri specialiști în bizantismul literar, profesor renumit într-o vreme pentru liberalismul lui, care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dinspre splină, chiar întrebarea fundamentală a existenței mele, dar nu am mai continuat. În fața mea, chiar sub coada armăsarului, ferit oarecum de ochii mulțimii, ascuns după soclul înalt al voievodului, profesorul Bumbu urina concentrat. Cu o mână se ținea de soclu și, mult aplecat înainte, studia concentrat întâmplarea. Bumbu, unul dintre marii noștri specialiști în bizantismul literar, profesor renumit într-o vreme pentru liberalismul lui, care ne vorbea la cursuri până și despre literatura homosexualilor și ne aducea să frunzărim ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
jur. Era parcă pe puntea unei corăbii în plin tangaj și scruta, în plin balans, orizontul înspre care avea să îndrepte nava spre a o salva de iminenta scufundare. Când s-a decis s-o ia, bărbătește, direct prin inima soclului, dând să se apere cu servieta diplomat de un val năprasnic, de un aisberg poate, am intervenit salvator, strigând cu tot entuziasmul studentului de demult care își revede profesorul iubit mai beat decât el: „Dom’ profesor! Ce mai faceți?“. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
veci pe jos. „Puțină mișcare nu strică niciodată”, filozofa el... Când ajungea În dreptul monumentelor, se Înclina cu mult respect În fața lor, oferindu-și câte un păhărel de coniac sau o țigară, nu Înainte Însă de-a depune pe propriul său soclu o jerbă mortuară... Își dichisise cavourile, Înghesuind În ele tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin utile, Încât, atunci când se afla acolo, avea totul la Îndemână. O parte din garderoba lui se afla În dulapurile placate În marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dădeau celor trei divinități stohastice o stranie fizionomie antropomorfică. Păreau trei monștri simpatici și grotești. Homer îi privea însă cu spaima superstițioasă a unui animal căzut în cursă. - Reazimă-te de bara de lângă tine, îl invită binevoitor paralelipipedul central, al cărui soclu purta pe o placă înscrise fosforescent cuvintele: ZEUL NEANTULUI. - Spune-ne tot ce ți s-a întâmplat, ceru paralelipipedul din dreapta: ZEUL CONCENTRĂRII. Homer scoase câteva sunete guturale, ca un plâns, ca un strigăt strangulat. - Destul! spuse zeul. Din firimiturile memoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
de trist, Durerea ta a fost atât de grea, Sacrificată astăzi ca un Crist, Tu, visul meu pribeag, tu, Ana mea. Eu vin la tine ca un nou Manole Să te zidesc de vie în cuvânt, Să te înalț pe soclu în rigole, Să-ți dau o nouă viață, să te cânt. eu te-am iubit, femeie eu te-am iubit, femeie, perlă de diamant, mi ai fost mereu iubită iar eu ți-am fost amant. te-am ocrotit o viață
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și ploaia în marea-mpăcare Adastă venirea Cu nou început Și suflul, și mâna, Și buze-mpreună Visează unirea Cristal și tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș. Prea mult arid Dă-mi, Doamne, Calmul pietrei Și pacea prelinsă Din stâncă De gheara de vultur Mă-ngheară Și vântul de toamnă Mă-mbrâncă. Asmute la stână Doar luna, Din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
care vor sfâșia această mască. Și aceștia nu vor fi cei mai răi, fiindcă nu-l vor nega, ci îi vor stabili doar (e drept, adăugând și hohotele lor de rîs) statuia lui vie și plină de interes pe un soclu verosimil. Cei mai răi vor fi inșii duioși, care vor vărsa lacrimi cu venerație pe fabulele lui și vor produce, ștergîndu-se cu mâna la ochi, emisiuni pentru ilustrarea ideilor și necesităților curente ale timpului, la radio, televiziune și în manualele
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de o haită de câini sălbăticiți care vâna În Împrejurimile Satului cu Sfinți și sălășluia Într-un afund de pădure. Nicu Fieraru, ultimul prieten În viață al Însinguratului Nae, Îi făcuse o cruce zdravănă din fier, o Înfipsese Într-un soclu de beton și sub ea Îngropase o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de pantofi, una de nădragi, o cămașă, o pălărie și niște șosete desperecheate, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bizantin a fost combinat în Moldova cu cel romanic la început, apoi gotic. Acestea au dat stilului moldovenesc trăsături speciale: contraforții care sprijină zidurile, nervurile de piatră ale bolților, tendința de înălțare a bisericilor, elementele decorative ale sculpturilor în piatră (soclurile, elementele la uși și ferestre), pietrele de mormânt și chivotele sau baldachinele, forma acoperișurilor turlelor și clopotnițelor. La bisericile din Moldova s-a constatat și o influență armenească, cum ar fi sistemul arcurilor piezișe și în elemente de decor extern
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nivelul terenului, a doua subterană. Clădirea este ceva mai mică în comparație cu palatul domnesc de pe cealaltă parte a incintei. La mijlocul fațadei o scară exterioară de piatră dă într-un pridvor de zid cu coloane. Scara este lipită de una din laturile soclului de la pridvor. Sub pridvor se află ușa de intrare în pivniță. Al doilea pridvor mai mic, din zid, este așezat în fața aripei stângi a monumentului, în capătul unei scărițe, care dă în apartamentul palatului. Arhitectul Ghe. Lupu care a restaurat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ele nu pot, nici unul nici altul, să constituie o mărturie a modului după care se lucrau pridvoarele moldovenești. Presupunerea ar fi că inițial pridvoarele ar fi fost făcute cu stâlpi de lemn sculptat, pridvorul cel mare înălțându-se pe un soclu de zidărie”<footnote Ghe. Lupu, Cetățuia din Iași. Note arhitectonice, în: „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, anul VI, 1913, p. 181 184 footnote>. La intrarea laterală nu s-au găsit urme de fundație. A existat un pridvor numai din lemn cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în anul 1816 aprilie 23”. Acest clopot este în stare bună de funcționare și se află în clopotniță. Clopotul mijlociu, 1669 Clopotul: buciumul lui Duca, 1669 Clopotul mijlociu, rămas de la Duca Vodă este spart și se află expus pe un soclu, în curtea mănăstirii. Are următoarele inscripții: sus: ,,Da pacem Homine în diebus nostris. Anno Domini 1669”; la mijloc în chenar: ,,Divino auxilis fudime Gehardus Benningk Gedani”; pe altă parte: ,,Stema cu inscripțiile I. D. V. G. Z. M” și la același
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ajunsesem așa? în cameră își făcuse simțită prezența acea atmosferă care precede căderea de la putere a unui dictator. Chiar și atunci când rebelii au ajuns la porțile cetății, nimeni nu crede cu-adevărat că tiranul cel invulnerabil se va prăbuși de pe soclu. Sfârșitul e aproape, mi-am spus. Dar imediat o altă voce s-a ridicat întrebând - Cum? Vrei să spui foarte aproape? —Uită-te pe asta, mi-a spus Josephine ca și cum ar fi fost o simplă discuție și mi-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stricat pantoful cu talpa dezlipită. treisprezece Discuția despre satul românesc s-a relansat într-un weekend când mama a reușit sa ne mobilizeze pe toți pentru un transport de prune brumării de magiun din Obor, unde asistaserăm la doborârea de pe soclu a țăranului monstruos revoltat. Sunt ani de zile de când în piața asta mă pierd de mama, vrăjit de muzica tare din stație. Mă trezesc în furnicarul care bântuia „cea mai mare piață din sud-estul Europei“ (așa spune unchiu’ Tony) înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
al cerbului Încolțit de câini. Cerbul Îngenuncheat, Încolțit de câinii care i se urcă, lătrând, pe coapse, pe spinare, pe gât, colții lor de piatră Înfipți, pentru totdeauna, În carnea lui de piatră, coroana grea atingând cu rămurișul ei Încâlcit soclul Înecat În roșul lalelelor, jetul limpede de apă țâșnindu-i din răni. Ce oroare! Dar nu, nu așa se privește arta! — Și o constatare banală te face să te rățoiești la o pasăre nevinovată? Vezi că bătrânețea nu este nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru doisprezece pasageri. Dacă Peugeot-ul era un apartament, asta era un imobil. Cât de greu e să te ascunzi când ascunzătorile sunt tablourile dintr-o expoziție. Am traversat din nou sala: statuia Libertății se Înălța, „éclairant le monde”, pe un soclu de aproape doi metri conceput ca o proră, cu un rostru ascuțit. Ascundea Înlăuntru un fel de gheretă din care puteai privi drept Înainte, printr-un hublou de la proră, o dioramă a golfulețului de la New York. Bun punct de observație pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bilă ovoidală, și un al treilea turn central, ce se termina În formă de fântână... În bazamentul micului castelul se puteau vedea trupurile decapitaților. Una dintre femei aduse o casetă din care scoase un obiect rotund și-l puse pe soclu, Într-o boltă arcuită a turnului central, și imediat din fântâna din vârf Începu să țâșnească apă. Avui timp să recunosc acel obiect, era capul Maurului, care acum ardea ca un buștean, făcând să fiarbă apa din fântână. Aburi, suflări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din ochii înghețați. Pumnul suspendat în aer izbea o țintă nevăzută. Omul revoltat încremenise în timpul unei explozii de viață; se găsea suspendat între victorie și înfrângere. O clipă, m-am gândit că ar trebui expus într-un parc, pe un soclu. Îngropat în cimitir ar fi putut reveni în chip de strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aici? Certificatul e gata, v-am trecut în registru, nu mai are rost să amânăm. Ne-a împins în sala de ceremonii, unde era doar o țigăncușă responsabilă cu aruncatul orezului în capul tinerilor însurăței. Omul s-a urcat pe soclu, și-a trecut peste cap fâșia tricoloră și s-a umflat de zâmbet. A rămas un timp așa, cu ochii-n bagdadie. Începeam să sper că o să scap de însurătoare, că o să mă pot întoarce liber la iubita mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
frumos dispuse aperitivele. Aveam și lumânări și două feluri de șampanie. Ciorba, purceii de lapte, sarmalele și tortul supraetajat se aflau în frigidere, urmând a fi puse în valoare după sosirea invitaților. La cinci metri de masa nupțială, pe un soclu, se găsea orchestra compusă din șase țigani: acordeon, țambal, tobe, flașnetă și orgă. La ora șapte seara am ajuns noi. Ne-am pus în capul mesei și ne-am tras sufletul. Ni l-am tras o jumătate de oră, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]