1,853 matches
-
Maeterlinck, Gabriele D’Annunzio, Paul Valéry, Paul Claudel, Henri Bergson, Roger Martin du Gard, Colette, Jean Cocteau. Etalând semeț o stirpe princiara multiseculara, N. apară însă, vehement hugolian, opțiuni democratice republicane și, strălucită oratoare, reprezintă decenii de-a rândul, la solemnități, regimul, cineva numind-o malițios „muză oficială a celei de-a treia Republici”. Sfidându-și mediul social, se recunoaște atee și voltairiana, îl agreează pe plebeianul Émile Zola, agită adeziuni radicale de stânga - în 1894 combate și ea de partea
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
revelează structura acestei personalități de tip estet, creator de stil în integralitatea manifestărilor sale. Aici contează înainte de toate modul rostirii, iar acesta este singular în epocă: o scriitură dezinhibată, unde se trece cu eleganță de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități profesorale, sunt preferate tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
acestei provocări prin autenticitatea pasiunii montane, ca și prin preluarea, în cunoștință de cauză, a scriiturii postmoderne. De aici provine și factura personală a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
în prelungirea lirismului gândirist. Ortodoxie păgână e cartea unui poet trecut prin școala lui Blaga, Barbu și Arghezi. Un prim strat al poemelor este furnizat de o arhaitate frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat suind
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
ar putea fi, în cazul fericit, decât simpli grefieri. Se va petrece însă această revizuire? Dacă ratăm dialogul competitiv cu școlile de teologie, filozofie sau istoriografie care impun agenda internațională, la capitolul gastronomic ne întrec foarte puțini. Ecumenismul în domeniul solemnităților și al bucatelor n-are opreliște la noi. De câte ori - la marile praznice - clericii mici și laicii norocoși ai sfioasei noastre Biserici naționale n-au fraternizat într-un pantagruelic delir culinar cu obosiții senatori ai melcilor? „O, lacome, care cauți să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eroare: Chandler a pus degetul pe câteva puncte esențiale, care demonstrează, implicit, de ce invazia romanului polițist american a scos în evidență precaritatea stilistică, uscăciunea lingvistică și infantilismul cultural al literaturii detectivistice britanice: din cauza absenței legăturii organice dintre limbaj și conținut. Solemnitatea, eleganța, conotația socială a englezei împiedică desăvârșita conectare a temei la uneltele lingvistice. Prima - și esențiala - constatare a lui Raymond Chandler privește o subtilitate neobservată decât de un practician al scrisului: fluiditatea. Engleza americană e o limbă la fel de maleabilă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pe Merle Davis, în îndepărtatul oraș Wichita din Kansas. Romanul începe, cât se poate de chandlerian, cu descrierea casei unde Marlowe este invitat de doamna Elizabeth Bright Murdock pentru a prelua un caz. De data aceasta, atmosfera nu mai evocă solemnitatea stilului medieval, ci unul sarcastic, desprins din imaginarul unei umanități inconsistente: Casa se găsea pe bulevardul Dresden în cartierul Oak Knoll din Pasadena. O casă mare, solidă și frumoasă, cu pereți de cărămidă roșcat-închis, acoperiș din țiglă de teracotă și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Carta Femeii, adoptată la cel de-al XII-lea Congres al Alianței Internaționale pentru Sufragiu și Acțiunea Civică și Politică a Femeilor, reprodusă din Ziarul nostru, nr. 4 din aprilie 1935. 39. Deschiderea Expoziției de scoarțe românești a Soc. „Țesătoarea”. Solemnitatea de la „Casa Femeii”, articol în Universul din 18 mai 1935. 40. Darea de seamă asupra activității Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române, prezentată de Alexandrina Cantacuzino la Congresul Societății, București, 26 mai 1935. 41. Protecția muncii femeilor și a copiilor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
din localitate. Ajută 9 femei bătrâne cu câte 50 lei lunar, dând diferite serbări pentru strângerea fondurilor de ajutorare. Membrele Filialei Sebeș îngrijesc de buna rânduială a Bisericilor. Ziua Mamei, Pomul de Crăciun, Duminica Ortodoxiei, au fost sărbătorite cu toată solemnitatea, într-o atmosferă de caldă solidaritate. Filialele au luat parte la toate manifestațiile culturale și naționale. La Brăila s-a deschis o școală Primară foarte mult frecventată, răspunzând unei nevoi simțite și acoperindu-și cheltuielile. Organizarea Comitetelor Parohiale la această
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
o eleganță a alcătuirii care o apropie de cea a lui A. I. Odobescu. Este savantă, plină de paranteze, explicații, incidente, aglutinând vorbirea directă, dialogul posibil al personajelor și rezumând evenimentele ori metamorfozele sufletești. Refrenul, altă particularitate, dă enunțului melodicitate și solemnitate. Podoabele aproape că lipsesc, metaforele apar rar și sunt obișnuite. O artă aparte, neegalată, demonstrează B.-V. în trecerea de la discursul povestitorului la acela al personajelor, de regulă prin saltul din prezentul povestirii în trecutul evenimentelor. Povestitorul alunecă domol în
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
cultura greco-latină a fost de bun augur. În această „oază de har și repaos”, care este Grecia lui Pericle, plăsmuire a unei fantezii nostalgice, dar și ficțiune „din flori de carte”, și-a cultivat scriitorul visul de frumos. Voluptatea calofilă, solemnitatea gesturilor, dicțiunea ceremonioasă a ideilor sunt constante care îi diferențiază manifestarea în interiorul grupului Criterion, solidar în năzuința de a determina în cultura românească o revoluție, prin reconsiderarea ei dintr-o perspectivă europeană. În scurte glose, propune un jurnal de lecturi
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească a ideilor, cadența muzicală a frazelor, poza oraculară exercită o subtilă persuasiune asupra cititorului. Pentru Dan Botta, lumea devenea reală când începea să-și reveleze structurile ei profunde; adică, atunci când ochiul minții începea să desprindă, înapoia aparențelor
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Șerban, Ispita, 120-127; Zaciu, Lancea, 9-24; Doinaș, Lectura, 154-159; Cristea, Faptul, 42-49; Lit. rom. cont., I, 207-210; Sângeorzan, Conversații, 158-162; Paleologu, Ipoteze, 267-273; Tomuș, Mișcarea, 79-82, 180-182; Martin, Paranteze, 53-55; N. Steinhardt, Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, București, 1982; Cândroveanu, Printre poeți, 13-20; Doru Scărlătescu, Geo Bogza, București, 1983; Ștefănescu, Dialog, 146-153; Leonte, Prozatori, I, 93-101, II, 23-31; Titel, Cehov, 139-142; Flămând, Intimitatea, 88-96; Ungureanu, Proza rom., I, 154-177; Iorgulescu, Prezent, 170-173; Scarlat, Ist.
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
scurtă istorie a poporului român, scrisă cu patetism romantic (cu figuri stilistice convenționale, uneori, de poem în proză), dar și cu luciditatea și profunzimea omului politic. Tot aici, ca și în Introducere la Românii supt Mihai-Voievod Viteazul, este expusă, cu solemnitate sacerdotală, concepția determinist-providențială despre istoria omenirii. B. crede într-o lege a progresului universal, în „triumful binelui asupra răului, al spiritului asupra materiei, al dreptului asupra silei”. Odată cu apariția creștinismului, omenirea a intrat într-o fază de dezvoltare progresivă, sub
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
devenind aici cicluri. Omul de lut, legenda Golemului, este piesa de rezistență a poetului și a lecturilor sale de actor în fața publicului. Un alt poem important, Șlefuitorul de lentile, evocă silueta lui Spinoza, urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați. Ca un etern romantic, îi blestemă pe
CAROLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
Arhanghelii), îl prevestesc pe Ion al lui Rebreanu, prin vitalitatea amoralismului. Tematica, mediul și personajele povestirilor lui A. sunt variate, dificil de clasificat, întrucât scriitorul abordează, după preceptele realismului, domeniile cele mai diverse și folosește în mod curent împrejurările autobiografice. Solemnitatea povestirii este rece la prima vedere, neprietenoasă, privirea pătrunzătoare și iscoditoare păstrând o urmă de neîncredere generată de timiditate. Cele mai multe dintre povestiri sunt de valoare medie, fiind construite cu acuratețe și meșteșug, însă fără subtilități. Registrul tonalității e cel tragicomic
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
de sînge distribuite În diferite eprubete. — Relaxați-vă. Strîngeți un moment pumnul. Un ac Îi Înțeapă vena brațului. — Desfaceți pumnul. Nu era prima dată cînd i se lua sînge, dar i se părea că acum totul avea un fel de solemnitate. — Mulțumesc. Puteți să vă Îmbrăcați. Puțin mai tîrziu, se afla din nou În biroul cu pereții plini de cărți și reviste medicale, legate pe ani. Nu cred că În cazul dumneavoastră ar fi necesar un tratament sever. Ne revedem poimîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ridică vasul el însuși. Velleius Paterculus surâde și el împreună cu mulți membri ai asistenței. Își înalță apoi privirea către zidul dinspre nord. Printre trunchiurile de arbori, zărește fragmentele unei alte procesiuni împietrite în marmură. Numai că nota s-a schimbat. Solemnitățile religioase au făcut loc unor cupluri animate. Membri ai familiei divine? se întreabă, încercând să numere din ochi puzderia de prichindei reprezentați alături de părinți. Probabil nepoții și străne poții pe care și-i dorea Augustus ca succesori. Spera sărmanul să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mort să se odihnească în liniște. Meditează nostalgic la sacrificiul grecilor, care se îngemănează cu artele muzicale și poezia. Acolo, lirica s-a născut tocmai din cul tul religios, pe când la ei pițigăiala asta e menită să confere mai multă solemnitate evenimentului. Ca să se forțeze să rămână treaz, își concentrează atenția pe gesturile principelui. Un micuț camillus îi ține la îndemână farfurioara cu tămâie. Plictisit, își maschează un nou căscat cu un rânjet larg. Se schimbă apoi de pe un picior pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tac și ei, respectuoși, așteptând ca vestalele să ia loc în car. Puțini sunt cei care au dreptul să circule în car la Roma. Magistrații și slujitoarele Vestei pot să o facă numai cu ocazia ceremoniilor de cult și a solemnităților oficiale. Altminteri, când apare în public în interiorul Cetății, ce tățeanul este nevoit fie să meargă pe jos, fie să stea în picioare. Rex Sacrorum și vestalele se suie pe rând. Acoperișul boltit îi protejează în parte de privirile indiscrete. Fără
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un Te-Deum. Ulterior, Domnitorul Carol, aflat în fruntea trupelor se îndreaptă spre centrul orașului unde are loc defilarea în onoarea sa. Odată încheiată defilarea, trupele se îndreaptă spre portul orașului Brăila, unde fusese ridicat un arc de triumf în cinstea solemnității unirii Dobrogei cu România. La orele 12, Domnitorul s-a îmbarcat pe iahtul princiar Ștefan cel Mare însoțit de către Ion C. Brătianu, primul ministru al României, de episcopul Melchisedec al Dunării de Jos și de către reprezentanți ai autorităților civile 406
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
orașul Constanța în memoria soldaților francezi morți în urma unei epidemii de holeră în timpul războiului Crimeii. Articolul menționa faptul că "monumentul ridicat în memoria soldaților francezi care au pierit de flagelul holerei în timpul războiului de la 1854-1855 a fost inaugurat cu deosebită solemnitate duminica trecută"1819. La ceremonia de inaugurare a monumentului a participat "ambasadorul Franței, domnul de Coutlouy cu întrega legațiune franceză din București"1820. În discursul rostit la cimitirul catolic din Constanța, ambasadorul Franței în România "a arătat bucuria ce simte
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de inaugurare a monumentului a participat "ambasadorul Franței, domnul de Coutlouy cu întrega legațiune franceză din București"1820. În discursul rostit la cimitirul catolic din Constanța, ambasadorul Franței în România "a arătat bucuria ce simte de a fi la această solemnitate în care se dă cochetei Constanța, acest monument care va perpetua amintirea celor ce au murit pentru patrie și datorie"1821. După discursul ambasadorului Franței a luat cuvântul domnul general Băicoianu care "venise la Constanța spre a reprezenta la această
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în care se dă cochetei Constanța, acest monument care va perpetua amintirea celor ce au murit pentru patrie și datorie"1821. După discursul ambasadorului Franței a luat cuvântul domnul general Băicoianu care "venise la Constanța spre a reprezenta la această solemnitate armata română"1822. Acesta a exprimat "mândria ce simte armata română și, în special, garnizoana Constanța de a avea monumentul acesta"1823. Cel din urmă a luat cuvântul prefectul județului Constanța, domnul colonel Nicolae Kirițescu 1824. De altfel, domnul prefect
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]