722 matches
-
urmând cursuri complementare de Armonie - clasa Prof. M. Eisikovits, Compoziție - clasa Prof. S. Toduța, Dirijat - clasa Prof. A. Ciolan. În cele peste 1500 de recitaluri susținute în țară și peste hotare (Europa, America, Japonia), pianistul clujean a avut ca parteneri soliști renumiți că violoniștii: Andrei Agoston, Mihaela Martin, Ștefan Ruha, Ion Voicu etc. și cântăreții Alexandru Agache, Liliana Bizineche, Ion Buzea, Elenă Cernei, Ileana Cotrubaș, Dan Iordăchescu, Marta Kessler, Ionel Pântea, Emilia Petrescu, Ion Piso, Edita Simon, Julia Tözser-Varadi, etc. a
Ferdinand Weiss () [Corola-website/Science/328428_a_329757]
-
care 5028 de staniu și 470 de lemn de brad și paltin), 1214 tuburi linguale , 92 de registre și 5 manuale; este comandat de la o claviatură electronică. Concertul inaugural al sălii a avut loc în 22 mai 2006 cu concursul soliștilor István Baróti, Elekes Zsuzsa și László Fassang, acompaniați de Orchestră Simfonica Danubius sub baghetă dirijorului Ervin Lukács. Cu ocazia acestui spectacol a fost prezentat în primă audiție " Concertul pentru Orgă" compus, pentru acest eveniment, de Frigyes Hidas și interpretat de
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
compus la Viena între 1809 și 1811 și a fost dedicat Arhiducelui Rudolf von Habsburg-Lothringen, patronul și elevul lui Beethoven. Premiera concertului a avut loc pe 28 noiembrie 1811 la Gewendhaus în Leipzig sub bagheta lui Johann Philipp Christian Schulz, solist fiind Friedrich Schneider. Premiera vieneză a concertului a avut loc pe 12 februarie 1812 în interpretarea lui Carl Czerny, un alt elev al lui Beethoven. Numele de "Imperialul" nu îi aparține lui Beethoven, ci lui Johann Baptist Cramer, editorul publicării
Concertul pentru pian nr. 5 (Beethoven) () [Corola-website/Science/334318_a_335647]
-
virtuozității sale interpretative. Se mai cântă și astăzi compoziția sa - "Sârba lui Purcel", care a intrat în repertoriul multor instrumentiști gorjeni. În formația sa au cântat soția, solista și chitarista Maria Trohonel, cei trei copii, vioriștii Constantin și Vasile și solista și acordeonista Maria, precum și basistul Mihai Bălășoiu. Actualmente mai activează în Bălești tarafurile lăutarilor Cită Purcel și Ion Burlan. Taraful lui Constantin Trohonel-Purcel zis Cită (n. 1933) este cel mai cunoscut din Ceauru. În formația sa actuală cântă soția Dorina
Lăutarii de pe Valea Rasovei () [Corola-website/Science/335343_a_336672]
-
cu lăutăreasa Maria. Și el a avut tot patru copii: pe solista și chitarista Maria, căsătorită cu Lae, fiul lui N. Zlătaru din Runcu, pe solista Elisabeta zisă Chiva, pe vioristul Ionel zis Nelu (n. 1926 - d. 1972), căsătorit cu solista și acordeonista Lia (n. 1926 - d. 1965), ambii membri în Taraful Gorjului. Frate cu Constantin și Ion Bobirci a fost vioristul Noană (n. 1896 - d. 1951), căsătorit cu solista și chitarista Floarea. Ei au avut patru copii, toți lăutari: pe
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
român Costache al lui Bălă. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, la Peșteana-Jiu a fost cunoscută banda vioristului Alexandru Prună în care mai cântau fratele său, chitaristul Ioniță, zis Mataloi. Amândoi erau și apreciați soliști vocali. Începând cu secolul al XX-lea, mișcarea muzicală din Peșteana a luat amploare. Lăutarii cântau la hora satului, la nunți, botezuri, bâlciuri, hramuri, clăci și la cele trei cârciumi din localitate. Prima bandă vestită din localitate a fost cea
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
mai cântat: vioriștii Costică și Nicolae Pobirci și solista Cătălina Pobirci (soția lui Costică). În prezent, mai activează banda vioristului Nicolae Bobirci (n. 1944), fiul lui Lae Zlătaru și continuatorul bandei Zlătarilor. Din formația sa mai fac parte: soția sa, solista și acordeonista Maria Bobirci, fiica sa, Mariana Lălău și ginerele, vioristul Aristică Lălău. În formație mai sunt angajați instrumentiști ocazionali. În satul Bâlta, actualmente mai activează vioristul Nicolae N. Pobirci zis Bâlteanu (n. 1939), fiul lăutarului Dumitru Pobirci din Bâltișoara
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
la vioară de la unchiul său, Costică Bobirci, cu formația căruia a participat la nunți, botezuri și alte petreceri ocazionale de la cârciumile din Târgu Jiu. După ce s-a căsătorit în anul 1958, Aristică Bobirci a cântat împreună cu soția sa, Maria Piper, solistă vocală și chitaristă (n. 1929).
Lăutarii de pe Valea Sohodolului () [Corola-website/Science/335342_a_336671]
-
de-Al Doilea Război Mondial și în București, la cârciuma „La Vasilescu“ din spatele Gării de Nord. Fiul lui Ion Ciulei-Ciuș, vioristului Nicolae Ciulei (n. 1933), și-a creat și el propria bandă din care făceau parte soția, solista și chitarista Aurelia Ciulei, solista și acordeonista Ana Țambu zisă Anișoara, bracistul Gheorghe Trohonel din Peștișani și basistul Constantin Jula (n. 1914 - d. 2001). Lăutari importanți au fost și în satul Telești, cel mai cunoscut din localitate fiind vioristul și solistul vocal Ioniță Țambu (n.
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
formație, foarte vestită și apreciată în zonă. Aurelia Țambu zisă Rela (n. 1938), prima fiică a lui Ioniță, a cântat la Brădiceni unde s-a căsătorit cu vioristul Nicolae Ciulei. Anișoara Țambru (n. 1944), fiica cea mică a lui Ioniță, solistă și acordeonistă, a cântat alături de soțul ei Nicu Trohonel. Mezinul familiei, vioristul Victor Țambu (n 1946), a ajuns unul dintre marii lăutari ai Gorjului. Acesta cântat în ansamblurile artistice „Doina Gorjului”, „Altița” și „Balada Jiului”. A înregistrat două CD-uri
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
-uri, un disc Electrecord cu 12 piese și a efectuat peste 30 imprimări radio. Are și patru compoziții proprii: "Horă lui Victor Țambu", "Sârba lui Ioniță", "Sârba minerilor" și "Rustenul din Telești". El a înființat Ansamblul „Rapsozii Gorjului” împreună cu alți soliști instrumentiști de la Școala Populară de Artă. Cu timpul ansamblul s-a desființat, iar formația a devenit Taraful tradițional „Rapsozii Gorjului”, condus de soții Nicu și Rela Ciulei din Brădiceni
Lăutarii de pe Valea Bistriței, Gorj () [Corola-website/Science/335341_a_336670]
-
Haiducul", "„Sbangă”", "„Bărbatul meu nu este mort”", "„Ghiță Cătănuță”" sau "„Ce faci moșule-n grădină?”". Fiul său, vioristul Cristian P. Geagu (n. 1943) a fost foarte cunoscut în Tismana și în părțile vecine. Din taraful său mai făceau parte soția, solista și acordeonista Nuța de la Câmpofeni, bracistul Gheorghe Pleșa și basistul Ion Trohonel. În prezent, în Tismana mai cântă vioristul Cristian Geagu-Cătăroiu (n. 1967), fiul lui Cristian P. Geagu, și soția sa Gabriela Geagu (acordeon și voce), venită la Tismana din
Lăutarii de pe Valea Tismanei () [Corola-website/Science/335339_a_336668]
-
lăutari din localitate au fost: banda lui Coadă și Polina Tîrleanu, născuți înainte de 1900 și banda lui Ion Bălășoiu (n. 1880 - d. 1961), viorist, care era surd, de unde și porecla Surdu. El cânta cu soția sa, Marița Bălășoiu, care era solistă vocală și chitaristă. Când cânta la nunți, Ion Bălășoiu-Surdu îi coopta în formație și pe vioristul Pusu Roncea (n. 1901 - d. 1942) și basistul Ion Chirițoiu (n. 1903 - d. 1951). Vestită în Târgu Cărbunești și cunoscută prin mediatizarea Radio și
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
fiind lăutarii Dumitru (n. 1906 - d. 1996) și Maria (n. 1911 - d. 1980). Fiul cel mai mare al lui Dumitru, Bebe Pițigoi (n. 1931 - d. 2013), a avut și el propria sa bandă de lăutari. A cântat cu soția sa, solista și acordeonista Ioana, zisă Nela (n. 1937 - d. 2000), cu Nelu Ciocan (naist venit din Dolj), cu Ion Tîrleanu (bas) și cu copiii săi: Doru Pițigoi (bas), Ion Pițigoi (tobe) și Ela Pițigoi (voce). Cel mai bun muzicant din familia
Lăutarii de pe Valea Gilortului () [Corola-website/Science/335344_a_336673]
-
000 de copii în 1985. A fost în top 10 hit în Noua Zeelandă. Acestea au fost introduse pentru un public mult mai larg cu audiență în Octombrie 1982 când au susținut pe Genesis la un concert de reuniune cu originalul solist Peter Gabriel la Milton Keynes Bowl, Anglia. Simon Brenner a plecat după cântecul din 1983 My Foolish Friend în care apare Mark Hollis,Lee Harris și Paul Webb muncind la un atelier tehnologic apoi da să se întâlnească cu așa
Talk Talk () [Corola-website/Science/331609_a_332938]
-
cu Thomas Hayward și Elenă Nikolaidi. Del Valle a debutat la vârsta de șaptesprezece ani (1981) cu rolul „primului pastor” din opera "Venus și Adonis" de John Blow, la "Loyola University of the South". În anul următor, a fost tenor solist în "St. Matthew Passion" („Patimile după Sf. Matei”) de Johann Sebastian Bach, cu Filarmonica din New Orleans - Orchestră Simfonica, avându-l că dirijor pe Andrew Massey. A debutat în Boston cu "Oratoriul de Crăciun", în Jordan Hall, 1986, în calitate de câștigător
Fernando del Valle () [Corola-website/Science/331771_a_333100]
-
întâlnesc majoritatea combinațiilor de valori. Al doilea dans este o lucrare unde se întâlnesc majoritatea modurilor de atac de care dispune harpa, atât tradiționale, cât și cele de ultimă oră. Debussy utilizează cu genialitate toate mijloacele pentru o valorifica instrumentul solist: arpegii, game, acorduri, octave, sunete naturale, flajolete, triluri, apogiaturi, bisbigliando, glissandouri, sunete detașate, staccato, legato, tenuto, combină sunetele naturale cu cele armonice ș.a.m.d. Tranziția de la primul la al doilea dans se face printr-un enchainez = legați, înlănțuiți, care
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
Iuri Borzov (cărora mai tarziu li s-a alăturat Serghei Kawagoe, prieten din copilărie al lui Borzov), Makarevici a înființat formația de muzică rock Mașină Vremeni, care este activă până în zilele noastre. În anii 1982-1996 Makarevici a apărut și că solist, acompaniându-se singur cu ghitara acustică, cu cântecele compuse de el însuși, de această dată nu pentru formația muzicală și a înregistrat astfel 8 albume. După o lungă pauză, în anul 2010 a reînceput să apară în recitaluri solo. În unul
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
pentru pian: "Hedonisme" de Vasile Ijac, "Dans diabolic" de Eugen Cuteanu, Preludiu, Interludiu și Tocatta de Remus Georgescu; "100 de ani de învățământ muzical instituționalizat în Timișoara", prezentare și sesiune științifică Jubiliară, noiembrie 2006; Integrarea în viața artistică a tânărului solist (1990); Ornamentele la Johann Sebastian Bach; Instrumente muzicale ale evreilor, menționate în Vechiul Testament (2002); Domenico Scarlatti, contribuție la evoluția tehnicii pianistice, prezentată în cadrul sesiunii științifice Zilele Academice Timișorene (2006); "Alma Cornea Ionescu", publicat în volumul Facultatea de Muzică din Timișoara
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
melodia pentru albumul "Powertrip Pigs" din 1999; cântărețul norvegian de heavy metal Jorn l-a înregistrat pentru albumul "Bring Heavy Rock to the Land" din 2012. Pe 30 martie 2013 DJ-ul belgian Laurent Wéry lansează un remix al carui solist a fost Joss Mendosah. Melodia s-a clasat pe locul al douăzeci și șaselea în clasamentul belgian Ultratop 50 Flandra. În 2013, cântecul a fost interpretat de Robin Thicke și Ron Burgundy (Will Ferrell) pentru filmul "" (coloana sonoră include și
Ride Like the Wind () [Corola-website/Science/332727_a_334056]
-
oferă tempoul părții care include referințe din muzica folclorică evreiască. Mahler a numit climaxul părții, care apare aproape de final, un "strigăt al disperării" și uneori un "țipat de moarte". Partea a patra, "Urlicht", este un cântec "Wunderhorn" interpretat de o solistă alto care servește ca introducere pentru final. Cântecul, în Re bemol major, ilustrează dorința de eliberare față de greutățile lumești, trecând fără pauză către final. Finalul este cea mai lungă parte a simfoniei, având o durată de peste o jumătate de oră
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
a cornilor din afara scenei. Prima temă reia tema "Dies Irae" din prima parte apoi introduce tema "învierii" pe care corul va cânta primele versuri, urmată de o fanfară. A doua temă este un recitativ orchestral lung care oferă muzică pentru solista alto din secțiunea corală. Expoziția se încheie cu o reluare a primului grup de teme. Această secțiune introductivă lungă are menirea de a introduce o serie de teme care vor juca un rol important în partea finală a coralului. Din
Simfonia nr. 2 (Mahler) () [Corola-website/Science/332898_a_334227]
-
parte din trupa de acompaniament, intitulată ad-hoc "G-Band", era formată din cei care aveau să fie membri DoC: Andrei Ilie (tobe), Cosmin Lupu (chitară), Robert Ursache (bas). Sergiu Mitrofan (clape) definitiva componența și era deja membrul trupei Byron. Printre instrumentiștii soliști se numărau Dan Ionescu (Raza) și Claudiu Ursache (ulterior la Inna). Pe 6 decembrie 2006, Constantin Teodorescu și Filarmonica Lyra, organizează, la Brăila, primul proiect de rock-simfonic din țară, Mozart Rocks. El avea să-i cuprindă în componența sa, de-
Days of Confusion () [Corola-website/Science/333608_a_334937]
-
cu Gheorghe Lambru și Romica Puceanu. Urmează patru clase primare după care se înscrie la Liceul de muzică pe care îl absolvă. A absolvit apoi și Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București. În anul 1958 participă la Festivalul Internațional al tinerilor soliști de la Moscova, unde obține medalia de aur. Aici a cântat într-o orchestră alcătuită din cele mai bune elemente din București, condusă de dirijorul Ionel Budișteanu. În anul 1959 obține Premiul I la Festivalul de la Viena, pentru interpretarea lucrării de
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]
-
Algeria, Maroc, Israel, Grecia și SUA. Moare în anul 1994 la București, la vârsta de numai 54 de ani. Este înmormântat la cimitirul „Reînvierea” din Colentina. În 1968 este distins cu medalia Meritul Cultural, clasa I, pentru activitatea sa de solist instrumentist la Ansamblul „Perinița” din București. Înregistrările au fost realizate la Societatea Română de Radiodifuziune și la casa de discuri Electrecord, fiind imprimate trei discuri de vinil proprii și unul colectiv.
Nicolae Florian () [Corola-website/Science/333337_a_334666]