3,003 matches
-
în noaptea care i-a permis apariția în telluric. Poetul își dă seama, la un moment dat, că eul său străbate două existențe, oniricul devine realitate, realitatea oniric: “Și visul apune / În negrul destin ... ” (Piano, 1965:148). Drumul bacovian este solitar, și nici nu ar putea fi altfel, când călătoria lui pe pământ se petrece în starea de veghe a spiritului său desprins din trup: “Trec singur ... și tare mi-e teamă ... ”, poetul-om spune că îi este teamă, nicidecum frică
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
însă el avea puterea de a observa ce alții nu puteau să vadă, însă trebuia să uite ca să poată da voie egoului său teluric să conviețuiască pe pământ: “Singur mă pierd în lume, neștiut de nimeni”. Se recunoaște poet: “Un solitar, / Ce-a râs amar / Și-a plâns mereu” (Epitaf, 1965:152), însă mereu fugărit de destin să fie singur, doar el și gândurile sale. Cugetă: “Când voi fi liniștit, voi scrie un vers / În care veți vedea că sunt părăsit
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
Bacovia își manifestă regretul că poate trăi în noapte precum umbrele, urmărindu-le câteodată jocurile lor macabre: “De-aceea, / Cu un zâmbet rău, / Privesc această noapte ... ”. Zâmbetul rău reprezintă starea falsei existențe, căința pierderii unei circumstanțe în favoarea alteia: “Poet, și solitar ... ” (adjectivul solitar este des întâlnit în creația poetică bacoviană, sens al liniștii poetului-om în marea sa misiune de a crea cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav, plumbul, greutatea imensă a timpului care supune în
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
manifestă regretul că poate trăi în noapte precum umbrele, urmărindu-le câteodată jocurile lor macabre: “De-aceea, / Cu un zâmbet rău, / Privesc această noapte ... ”. Zâmbetul rău reprezintă starea falsei existențe, căința pierderii unei circumstanțe în favoarea alteia: “Poet, și solitar ... ” (adjectivul solitar este des întâlnit în creația poetică bacoviană, sens al liniștii poetului-om în marea sa misiune de a crea cuvântul din idee) / “Galben, plumb, violet” (galbenul, sugerând paloarea trupul bolnav, plumbul, greutatea imensă a timpului care supune în stress mintea
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
de agitată, poate de aici, din oraș, mă deruta zgomotul și aș fi putut ieși în larg. Parcă mă chema destinul să părăsesc comoditatea odihnitoare a patului, pentru o plimbare matinală pe malul mării, sub clar de lună, o plimbare solitară, fără o iubită. Ajuns pe faleză, în dreptul bărcilor noastre, am văzut că se mișcă o umbră pe sub copacul unde de obicei îmi parcam mașina. La început am crezut că era un coleg, care așteapta să vină și ceilalți, pentru a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350476_a_351805]
-
des, Nici azi, nici mâine, nici târziu... Nu cât e toamnă, mai ales; Tu doar prefă-te că sunt viu... De mori, te rog să mori mai rar Decât mor eu din când în când Când toamna plec și-s solitar: Cocor de dor murind zburând... De mori, te rog, să mori puțin Și-n treacăt, fals, ca într-un joc... Cel mult o toamnă, până vin Să-ți spun că nu mai vin deloc... Celei, celui, celor Celei ce îmi
TREI ELEGII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350570_a_351899]
-
citesc doar însemnări personale. Fiind un scriitor de articole în timpul sistemului așa-zis comunist, mi-aș fi dorit să cunosc acele articole. Nefiind din zonă desigur că nu le știu. Poetul în sine se caracterizează printr-o individualizare specifică persoanelor solitare. Oare acesta este Stejărel IONESCU? Din volumul; Lacrima - un lucru sfânt, am dedus că au existat și există în continuare acele frământări căutătoare de noi înțelesuri. Periplul spaniol al autorului ne dă de înțeles că nu este chiar ușor să
ASPECTE INEDITE ÎN POEZIA LUI STEJĂREL IONESCU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351273_a_352602]
-
Acasa > Poeme > Antologie > LOGOS ȘI EROS Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 675 din 05 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului toamnele... muzici funebre în surdina ploilor gloria serii e strânsă-n vitralii albastre cromatica lor stinsă încă arde solitar la balcoane sau pe prispe de aur din legendele cavalerului alb aripi de foșnet de păsări ori tălăngi de mioare mi-amintesc de dorul de pământ din vechea vatră unde murgul sirep al morții fuge pe câmpia desmorțită de aburul
LOGOS ŞI EROS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 675 din 05 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351272_a_352601]
-
Prin mine se rup în secunde/ Clepsidre lichide și-n unde/ Vin norii uscați să se-adape.” Tot în „dogmă” fixă, poezia cu formă prozodică - Sonetul - reia într-un alt capitol tema iubirii, cu o melancolie romantică, amintind de tristețea solitară din poemele lui Grigore Alexandrescu, de influență franceză, ca în „Sonet de iarnă”: Gândesc la prima mea iubire,/ Pe banca udă de sub nuc/ Și în a mea închipuire/ Fantasma dragă readuc.” Tema ploii revine în Sonetul miresei bătrâne: S-audă
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
mânați de un blestem. Ploaia bate-n ropot geamul, Desfrunziții arbori gem. Fulgere brăzdează cerul În sinistrele culori, Spre meleaguri însorite Pleacă ultimii cocori. Vântul cată-n drum opreliști, Printre crengile uscate, Șuierând ca un bezmetic, Peste-nvolburate ape. Vrăbiuțe solitare, Amețite de furtună, Se ascund prin șuri, prin poduri, Lupii-n haite se adună. Frigul îți pătrunde-n oase, Întunericul apasă. Doamna nopții și-a veciei Își ascute vechea coasă. Presimțind venirea morții, Câinii urlă a pustie, Sufletul înalță-n
POEME ESENŢIALE (1) de NICOLAE STAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351648_a_352977]
-
dau dreptate, puterea nu trebuie lăsată barbarilor. Trebuie protejată chiar cu prețul vieții noastre, ale tuturor! Sfetnicilor le trecură un fior la auzul acestor vorbe. -Planul meu este acela de a închide cele trei artefacte ale puterii în trei castele solitare din jurul lumii, acesta fiind unul dintre ele. -Înțeleptule, dar dacă sunt solitare... cine le va păzi? întrebă unul. -Nu trebuie să îți faci griji de aceasta, tinere... răspunse Cel Înțelept. -Dar cum vom ajunge la acele castele îndepărtate? întrebă altul
CASTELE DE FLAVIUS JEBELEAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346672_a_348001]
-
vieții noastre, ale tuturor! Sfetnicilor le trecură un fior la auzul acestor vorbe. -Planul meu este acela de a închide cele trei artefacte ale puterii în trei castele solitare din jurul lumii, acesta fiind unul dintre ele. -Înțeleptule, dar dacă sunt solitare... cine le va păzi? întrebă unul. -Nu trebuie să îți faci griji de aceasta, tinere... răspunse Cel Înțelept. -Dar cum vom ajunge la acele castele îndepărtate? întrebă altul. Dacă vom ieși din cetatea noastră, pesemne că barbarii ne vor ucide
CASTELE DE FLAVIUS JEBELEAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346672_a_348001]
-
spre munții mei ca un ascet.Eu îmi asum conștiința omeniriiCa simplu muritor și ca poet.Și peste tot ce este, cea mai greaE culpa că-n conștiință nu-i destul,Că-mbătrânind am mai pierdut cevaDin tragicele vremuri de acum.SOLITARI ÎN ABSURDSuntem cu toții singuri pe o planetă grea,Suntem cu toții,-n parte, atomi în ... III. POVESTIRI ÎN ALB ȘI NEGRU (1) - O NOAPTE PERFECTĂ, de Lucian Dumbravă, publicat în Ediția nr. 402 din 06 februarie 2012. Era o seară bântuită
LUCIAN DUMBRAVĂ [Corola-blog/BlogPost/346713_a_348042]
-
ca un ascet. Eu îmi asum conștiința omenirii Ca simplu muritor și ca poet. Și peste tot ce este, cea mai grea E culpa că-n conștiință nu-i destul, Că-mbătrânind am mai pierdut ceva Din tragicele vremuri de acum. SOLITARI ÎN ABSURD Suntem cu toții singuri pe o planetă grea, Suntem cu toții,-n parte, atomi în univers, Suntem mai singuri astăzi și poate vom putea Să fim, de mâine-ncolo, cuvântul dintr-un vers. În haite și în turme ne trecem
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
Poezia lui Adrian Erbiceanu este un sistem cosmic, ea trăiește din irealitatea realului : nici apă , nici pământ, nici cer, nici foc, în ea ard galaxiile și perfecțiunea formelor îi dă o coloratură magică : metafora! „Val spumat pe creasta dunei — / Răzlețire solitară, / Umbră trasă prin lumină, / Cupă încă nebăută, / Pată fără vreo pricină, / Piatră arsă, iarbă mută...” ( Ritm ) Toți știm care este definiția metaforei, nimeni nu știe ce este metafora, până nu a suferit de zbaterea ei interioară. Tremurul petalelor de crini
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > STEJARULUI Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Stejarului Eu sunt călătorul veșnic solitar Iar umbra ta mă-nviorează iar. Primește-n schimbul cântului amar O inimă aprinsă de cleștar! Întinde-ți, ramul greu și mă cuprinde! Mai bine ca aici nu-mi e niciunde! Am să te-aprind la margine de drum Și
STEJARULUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356282_a_357611]
-
vrea? Durerea e ascunsă și o poartă De nu o înțelege nimenea O vorbă caldă ori o mângâiere S-ar risipi ca umbra unui vis: Durerea e profundă și nu piere Din suflet plin de teamă și închis. Mizera existență solitară Se mulțumește însă cu puțin ... O clipă-n calea noastră să răsară- O viață tristă ca un lung suspin ... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Dezmoșteniții / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011. Drepturi
DEZMOŞTENIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356477_a_357806]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CRISTIAN IOANIDE A PUS PENITA JOS PENTRU TOTDEAUNA.. Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 268 din 25 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cuvintele rămân neputincioase, uimite și atât de solitare la pierderea prietenului nostru drag, Cristian Ioanide a cărui condei ne-a conturat existența ani la rând. Directorul publicației Romanian Times, fiul poetului creștin Costache Ioanid, a trecut în eternitate în data de 29 mai 2008. La fel ca și
CRISTIAN IOANIDE A PUS PENITA JOS PENTRU TOTDEAUNA.. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355903_a_357232]
-
IT a regelui Yahoo, dintre care unul din personaje - jumătatea feminină a cuplului, care coincide cu experiența existențială a autoarei, își continuă „viața” în „Îngeri nepereche”- ciclul al doilea, unde o întâlnim iarăși pe „angelica” Angeline, de data asta protagonist solitar. Mă întreb dacă va mai pleca vreodată de la mine, (tot așa cum mă întreb dacă va mai reapărea Angel-ul ei pereche), cu surpriza unui Gepetto care s-a trezit, ca-n povești, cu al său Pinocchio lângă el, viu și
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
dezmorțind speranța supusă salvării prin iubire totul se pierde în așteptarea sfârșitului, de care literatul are o cunoaștere însă nu temei: Și frunzele cad ca un sinistru semn, totul purtându-ne în străfunzimi coborâtoare în răbdarea păcatului existențial. El este: ... solitarul pustiilor piețe / Cu jocuri de umbră ce dau nebunie ... (Pălind) cel ce încă bântuie teluricul și asistă neputincios la jocul macabru al umbrelor misterioase care au început să pună stăpânire pe Pământul aflat în agonie. Damnat să privească: pălind în
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
instinctul moral, căință, recunoștință, ca beneficii morale, cele mai timpurii ale singurătății. Prin apariția lui Vineri se recuperează alteritatea reală cu celălalt, pierdută atâta vreme. În capitolul opt, numit Darul lacrimilor (Etica lui Robinson) (2) Încercarea singurătății îi provoacă eroului solitar plânsul. Lacrimile îl podidesc într-o evoluție firească. Plânge când se compătimește pentru soarta pe care a avut-o, lacrimile îi curg șiroaie, zice el. Când apar, ca prin miracol, spicele de orz, ochii i s-au umplut de lacrimi
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
Acasa > Versuri > Iubire > STEJARULUI MEU Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului Eu sunt călătorul veșnic solitar Doar umbra ta mă-nviorează iar! Primește-n schimbul cântului amar O inimă aprinsă de cleștar! Întinde-ți ramul greu și mă cuprinde! Mai bine ca aici nu-mi e niciunde! O să te-aprind la margine de drum Și amintirile
STEJARULUI MEU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355308_a_356637]
-
Din Cer predestinat. Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide aripile Plutind deasupra Oceanului vieții, Sărutând luceferii. Inima-mi șoptește: "Se-apropie noaptea, Femeie, Șuvițele părului tău încărunțesc... Auzi? Se scurge nisipu-n clepsidră, Tu nu percepi mesajele de dincolo În zborul solitar și îndrăzneț?" Eu, inimii-răspund: Ce dacă păru-mi cărunțește, Voi fi la fel de tânără sau bătrână, Precum e Timpul, cu ale sale anotimpuri." Mi-e sufletul pribeag Și năzuiește spre neștiute depărtări, Așa cum pasărea din colivie Visează imaginare evadări. În setea
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355523_a_356852]
-
scrijelit de timp, tainic labirint. În mine se cuibărește pasărea dorului, se înfruptă animalic din iluzia dulce a dragostei- floare albă legănată de vântul... durerii. Soarele iubirii se pierde-n asfințitul aprins de regretele verii, mă pierd în ploaia frunzelor solitare ca-ntr-un dans de fluturi. Toamna îmi toarnă în vene lichid roșiatic, picături de melancolie brumă de gânduri îmi picură pe sufletul înveșmântat în roze ... Referință Bibliografică: Toamna iubirii / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 280
TOAMNA IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355524_a_356853]
-
și inefabilul poeziei de care autoarea nu este străină. Mărțina este un personaj cu un aer exotic, nonconformist, care “aude Viața cum clocotește, cum curge bezmetica pe langă dansa. Nu îi pasă. Nu îi mai pasă! Ea își trăiește experiență solitara, ca în naștere, ca în moarte. Numai degetele-i tremura sub țesătura de danteală în culoarea tutunului”. Un personaj verific, foarte interesant de urmărit în evoluția lui epica. Ea și-a propus să meargă până la capăt în boală că și
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]