1,274 matches
-
evenimentele prezente, chiar dacă este articulat din perspectiva conștientizării a ceea ce este constitutiv gândirii umane, cum se întâmplă în cazul lui Jaspers. Sigur, că filosofia acelor gânditori, în viața cărora solitudinea aleasă liber este predominantă, trăiește o autenticitate riscantă. Chiar și solitudinea poate să fie atât un act polemic, cât și o evidentă atitudine contestatoare. Consilierul principelui O imagine diferită de cea a filosofului ce își apără libertatea, retrăgându-se în singurătate, este cea a filosofului «consilier al principelui». Referințele istorice nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
fie și consilier al principelui, doar păstrând distanța care să-i permită să joace totodată un anumit rol de opozant, prin apelul la valori, indicarea limitelor, contestarea unilateralității. O astfel de poziție nu poate avea loc printr-o retragere în solitudine, deși aceasta rămâne o garanție a libertății personale și o condiție necesară acelei detașări de care am amintit. Față de această solitudine va fi exprimată mereu o nostalgie. Poziția pe care o propunem nu se realizează însă nici printr-o identificare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
apelul la valori, indicarea limitelor, contestarea unilateralității. O astfel de poziție nu poate avea loc printr-o retragere în solitudine, deși aceasta rămâne o garanție a libertății personale și o condiție necesară acelei detașări de care am amintit. Față de această solitudine va fi exprimată mereu o nostalgie. Poziția pe care o propunem nu se realizează însă nici printr-o identificare și implicare completă a filosofului cu exercițiul puterii, ci printr-o intervenție precisă, nicidecum superficială, în unele situații concrete care cer
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
a consecințelor lor concretizate în forme de exercitare a puterii politice. Angajarea în această direcție nu comportă o singură formă de atitudine. Am identificat câteva, diferite între ele prin determinările lor operative, dar inspirate din aceeași intenționalitate etico-politică. «Libertatea și solitudinea» definesc, de departe, modalitatea de participare și revoltă și totodată de exercitare a unei influențe indirecte și pe termen lung; figura «consilierului principelui», care este, mai mult sau mai puțin latent, întotdeauna un opozant, indică aportul vigilent pe care acesta
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
să le răspund la salut, să vorbesc lucruri fără nici o importanță, să-mi pierd timpul; și, astfel, nu puteam rămâne atât de singur pe cât voiam eu. Singurătatea îmi era acum și mângâiere, și hrană. Puțini moderni, cred, au cunoscut o solitudine mai aspră și mai deznădăjduită ca mine. Din octombrie până în februarie n-am văzut decât un singur om: pe paznicul bungalow-ului. Numai el putea intra în camera mea de lemn, numai cu el vorbeam, o dată sau de două ori pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu o împăcare nespusă în suflet, căci mi se părea că Maitreyi îmi ascultase chemarea, că vorbele mele au fost purtate de apă și de vânt până la ea. Nu știu dacă viețuiam sau nu real, în atâtea luni de complectă solitudine, dar aceasta era singura mea putință de supraviețuire. Nu mai eram de mult tânărul vânjos și optimist, știind ce vrea și ce poate, europeanul îndrăgostit de tehnică și pionierat, care debarcase cândva în India ca s-o civilizeze. Totul mi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în cameră, n-am avut nici o tresărire și am privit-o ca pe un obiect oarecare. Am gândit mult în noaptea aceea, întrebîndu-mă dacă nu cumva dragostea mea prea mare pentru Maitreyi și șocul atât de aspru al despărțirii, și solitudinea n-au contribuit să mă neutralizeze sexualicește, n-au făcut din mine un neputincios sentimental și fricos; dacă nu cumva trăiesc departe de lume, pentru că nu o pot înfrunta, și m-am hotărât să renunț la dragoste și la femeie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și trup se simte cuprins de cosmicul unei stări indefinibile. Este ca și cum fiecare particulă a ființei sale spirituale se desprinde și plutește în căutarea unei noi regrupări care să permită saltul spre abisul altor lumi. Această stare îl introduce în solitudinea funebră ce-și va atinge apogeul odată cu pasul înstrăinării și proiecției dincolo de viață. Finalitatea vieții și singurătatea morții sunt extreme ontice, surveniri răsturnate în raport cu entuziasmul naiv al ființării întru cotidian. Deși este incapabilă să le înțeleagă esența, rigoarea socială învăluie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
îi însoțesc primul și ultimul pas nu-l pot întovărăși decât din sau până la pragul enigmatic dintre viață și moarte. Saltul peste prag spre a intra în sau a ieși din viață ființa umană îl va realiza numai întru cosmica solitudine a infinitelor armonii. Această realitate primordială a apariției și dispariției sale implacabile în și din intervalul viețuirii terestre încearcă să o ignore omul cotidianului focalizându-și energia cunoașterii și acțiunii doar spre fluxul limitat al vieții. Pentru cel angajat în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
suferim când cel drag se distanțează, se desprinde de proximitatea noastră? Una dintre stările profunde ale interiorității noastre care este disipată ca experiență traumatizantă prin întovărășirea și inter-cuplarea cu cel drag se relevă a fi singurătatea. Așadar, apăsarea metafizică a solitudinii, imposibilitatea de a-i mai suporta povara ontică determină căutarea și conexiunea întru final cu cineva de care ne atașăm întru naivitatea adâncă a iubirii. A fi singur implică, mai exact, a fi singur pe drumul pașilor tăi prin viață
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
speranță, adesea, doar, amplifică agonia suferindă ce-l pătrunde și copleșește ulterior, atunci când despărțirea și îndepărtarea celui drag devin evidențele unei realități necruțătoare, aspectele unui context ce survine implacabil. Procesul distanțării crește exponențial cu re-survenirea pentru cel părăsit a experienței solitudinii apăsătoare. În vecinătatea unei de curând apuse însoțiri, această experiență transformă eul astfel încercat într-un nod existențial în care se împletesc haotic și de ne-desfăcut toate firele depresiilor, neîmplinirilor și revoltelor ce au zguduit spiritul celui părăsit și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
că dragostea pentru un celălalt nu-l poate reține pe acesta în eternitate. Astfel, îndepărtarea celui în care s-a investit pe sine echivalează cu o descomplectare ontică, cu o decupare și trunchiere metafizică. Conștiința ce devine aici lucidă întru solitudine înțelege și își asumă părăsirea la care o damnează îndepărtarea celui drag drept un exil nedrept și înjositor. Umilința ca situație și fapt afectiv real se rezumă pentru cel astfel abandonat la postularea nu numai a relativității ființei și fidelității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vârtejul existențial insuflat prin suferințele de ordin sufletesc mundaneitatea ce-și răsfiră pulsația în succesiunea temporală? Survin deschiderile transcendenței și în acest context spre a fi asumate? Să reluăm fidel exemplul celui care suferă îndepărtarea sau chiar moartea celui drag. Solitudinea, exilul în existență și cunoaștere pare a fi noua paradigmă spre care este proiectat odată cu survenirea terifiantei pierderi. Mă simt singur ne va spune el cu vocea unui martir tângutor și revoltat deopotrivă. Dar această mărturisire este împlinită cu deplina
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce conferă sufletului forța de a privi și de a se raporta la propria conștiință precum și la conștiința celorlalți într-un mod direct, fără intermediari și nume false imprimate de voința vulgului social. În acest sens, nemărturisirea sentimentului de profundă solitudine se împlinește pe fundalul unei deja survenite convingeri că această confesiune își îndreaptă deschiderea spre conștiințe ce doar imită înșelător atitudinea compasiunii depline. Odată cu implozia suferinței de ordin spiritual în miezul conștiinței proprii, sufletul trăiește procesualitatea graduală a mărturisirii de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mundane de reducere și anulare a prezenței sale, atunci această vigilență va reîncadra respectiva conștiință îndurerată în perimetrul restrâns al excepțiilor izolate. Astfel, cei a căror suferință nu poate fi stinsă trăiesc printre ceilalți semeni purtând însemnul apartenenței la o solitudine circumscrisă și delimitată în interiorul mundaneității cotidiene și de către aceasta. Ei sunt damnați la o singurătate în mijlocul lumii sociale și nu în afara freamătului de cetate al conviețuirilor umane. Daca pentru cei a căror suferință s-a stins metamorfozele interioare remise de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-și începe rugăciunea întru reculegerea mistică. Statuia, ca rezultantă principală a creației sculpturale induce imaginea unei situări proiectate în spațiu deschis. Întâlnirea dintre forma ce se impune organizator și conținutul materiei dispus modelării este deplin evidențiată fiind postulată în solitudinea înaintării cu care o statuie întâmpină percepția umană. Acest tip de creație solicită o singurătate plastică învăluitoare, un gol împrejmuitor ce menține efectul distanțării de soliditatea sau concretețea altor structuri. Statuia religioasă așteaptă credinciosul din mijlocul acestei sfere vide ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mine atât ca să-mi înjumătățesc lânceda siestă și, după o toaletă sumară, cu mintea încă toropită, am coborât grijuliu scara de lemn, în timp ce restul casei continua să se repauzeze, numai ca să-mi pot urma tabietul ! Numai pentru ca să închin câteva ore solitudinii și să fiu întărit sufletește pentru sindrofie, ca un Anteu care a atins pământul... Ce deziluzie !... Și măcar dacă ar fi cineva mai puțin agasant ! Marie-Liliane, de pildă... Dar într-un asemenea caz, Sophie s-ar fi cuvenit să fie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără a se anunța... Chiar numai ca să lase un mic cadou împreună cu o carte de vizită, nu o dată a mai avut o astfel de lubie. Și, dacă i-aș recunoaște echipajul, aș fi dispus să o rețin ! Aș da farmecul solitudinii pe plăcerea unei mici conversații cu ea, sclipitoare și plină de umor, pe orișicare temă : criza ei mistică ori gimnaziul de băieți între care a crescut, ea, singura fată, cele zece operații pe care le-a suportat, învățând în spital
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care nu ai voie să plasezi niciun cuvânt ! Sophie se conduit toujours comme en pays conquis - și toate trebuie să iasă numai pe a ei, dar curaj, pauvre Cendrillon ! Cine știe cine îți va găsi condurul în astă-seară ! Retrage-te acum în solitudinea budoarului tău și varsă-ți tot focul sufletului într-o lungă scrisoare Coraliei. Când ai s-o termini de transcris va intra madam Ana și va începe plăcerea agitată a dichisului. Ah, ce emoție, când pe hârtoapele străzii are să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tuturor problemelor în acest oraș binecuvântat. Diane își spuse: „George e atât de singur, s-a însingurat de toți. Poate că la asta se gândește părintele Bernard când spune că e ireal“. Se înfiora la gândul reîntoarcerii în propria ei solitudine. În vasta întindere a Băii Exterioare, unii înotau repede, dorindu-și să fie singuri, alții înotau atent, cu scopul de a-și descoperi prietenii, alții înotau sistematic, alții înotau lungime după lungime, fără să vadă nimic, ținându-și capetele cufundate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
izolat și blestemat. Voia ca Stella să fie răzbunată și salvată. Voia să-l condamne pe George la singurătate, voia să se gândească la George ca fiind singur, voia să se gândească la el ca la un întemnițat în tragica solitudine pe care o intuise în această dimineață când, fără știrea lui, îi privise capul brun, ud, care abia de spărgea oglinda apei când se răsucea. Asemenea gânduri și sentimente, doar pe jumătate conștiente și cumplit de amestecate se ciocneau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zi de zi, prin puterea magică ce-i fusese încredințată, își prefăcea pâinea și vinul în carne și sânge. Un mister căruia i se închina și care-i apărea ca o taină ațâțătoare. Părintele Bernard își decretase, pentru el însuși, solitudinea, ceea ce implica și celibatul. După câteva aventuri sexuale, hotărâse să-și închine întreaga dragoste și virilitate lui Dumnezeu. Acum când Dumnezeu ieșise din viața lui, pur și simplu ședea sau îngenunchea și respira adânc în prezența a ceva sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru a fi atinsă, în comparație cu... nu, mă rog... și pasărea nu poate fi subiectul, pentru că atunci longe n-ar mai avea sens... cred... bănuiesc că regard, privirea, e subiectul... dar atunci... — O, subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi atinsă, în comparație cu... nu, mă rog... și pasărea nu poate fi subiectul, pentru că atunci longe n-ar mai avea sens... cred... bănuiesc că regard, privirea, e subiectul... dar atunci... — O, subiectul n-are importanță. — Ba pentru mine are. Solitudinea, desueta solitudine își oglindește dezolarea văduvită de lebede în privirea pe care și-a întors-o de la falsa glorie, prea înaltă pentru a fi atinsă, și cu care multe ceruri se împestrițează în aurul asfințitului - poate că vrea să spună că asfințiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu era specificat. Imaginea finală era, cu deosebire, prețioasă pentru el, tânăra persoană plonjează și se reînalță în valul iscat de afundarea sa, scuturându-și părul ud și râzând. Și pretutindeni, în jur, malul verde al râului, aurul soarelui, căldura, solitudinea... — Crezi că-i o poezie de dragoste? o întrebă pe Hattie. — Mă rog, ar putea să fie. — Cum ar putea să nu fie? protestă preotul, aproape strigând. „E încă nedeșteptată“, își spuse în sinea lui. — Poetul este cu... își frână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]