1,718 matches
-
de regulament? Răsp. D-l Eminescu au luat mobilajul din cancelaria bibliotecei, au luat asemine și cărți, parte trecîndu-le în condica destinată pentru aceasta, iar parte fără a le trece. După ce d-l Petrino s-au încunoștiințat despre aceste au somat printr-o // adresă a restitui atât cărțile cât și mobilile și, în urma acestei somațiuni, d-l Eminescu au restituit toate mobilile, mai toate cărțile trecute în condica luată de d-lui și parte din acele luate fără a fi trecute
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
făcută dania de mai sus. Redeschid hrisovul și citesc: „Scris la Iași, la anul 7085, februarie 25.” Asta înseamnă anul 1577! În acea clipă, întrebarea țâșnește ca dintr-un arc, mi se așază de-a curmezișul în cale și mă somează: „Cărei Galate i-a fost făcută dania? Dacă este Galata din Vale, atunci înseamnă că biserica era deja gata la 25 februarie 1577 și cele înscrise pe clopotul ce ne întâmpină la intrarea pe poarta Galatei din Deal: „Acest chimval
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de colo : - Am scăpat de grijă. Ne predăm. Atunci ne-am sculat toți patru cu mânile în sus. Umbrele sau oprit și ele. - Bre, Coca, zice deodată unul. N-au niciunul arme... Pe loc am ridicat puștile și i-am somat. Careva de la ei a strigat la noi și doi s-au apropiat cu batiste albe în mână. Era o „cumpanie” care venea să se predea. ... Atunci am fost dați noi pe ordin de zi, cu dicorății și cu permisie acasă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
îngăduință la ea când, ridicîndu-se de lângă mine, m-a chemat s-o însoțesc: "Hai să călătorim. Sau n-ai chef să cunoști lumea?" Ca să-mi demonstreze că vorbea serios, s-a urcat pe capra caleștii și, de-acolo, m-a somat: "Vii?" Era veselă, dar, fiindcă nu m-am grăbit să intru în joc, mi-a zis pe un ton aspru: "Treaba ta. Eu am poftă să călătoresc". Asta m-a deranjat. Înainte, îmi declarase că nu putea iubi decât în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
acom paniați de mișu nătoarele groupies, bete de nu mai știau de ele, ce altceva decât There’s a puuuub where we all long to gooooo Its naaaaame is Heaaaaaaven... A fost însă genial pe lângă răspunsul nostru, căci ne-au somat să cântăm și noi ceva românesc, ceva specific... După o con sultare grăbită cu poetele anta goniste, am constatat că singurul cântec pe care-l știam toți trei era „C-așa beu oamenii buni“, pe care, după multe codeli, l-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
un ciorap: șoferul Omid fusese chemat de Rajabzadeh în persoană, care era noul cap al poliției. Într-o seară, când stătea cu taxiul la intersecția Bulevardului Mirdamad cu Shariati, un bărbat care, după echipament, ținea de gardeh vijeh l-a somat să-i arate actele. Omid s-a executat tremurând și săltându-se ca un gândac pe cioturile lui amputate. — Bagă la cap că șeful cel mare te cheamă mâine! Pricepi, ologule? Să vii mâine la ora zece! Dar nu am
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prelung, neîntrerupt, porni dinspre Băneasa. Închise geamul și trase draperia. Ochii îi alunecară cu indiferență peste filele calendarului. Înregistră data abstract: o zi de la sfârșitul verii lui '44. * Un grup de civili cu puști mitralieră și brasarde tricolore la mâneci somă Mercedesul negru. Automobilul își mări viteza. Rafala pulveriză parbrizul și șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și l-a chemat pe pădurar, rugându-l să-i aducă apă de la un izvor din apropiere, într-un bidon pe care îl ținea în mână confecționat dintr-un bostașn. Când s-a îndepărtat pădurarul, subofițerul a scos pistolul, a somat și a tras un încărcător întreg spre bandit. AcestAșa rămas nemșicat cu arma de vânătoare în mână, apoi a pus arma la ochi și cu două focuri l-a rănit pe subofițer fugind apoi în pădure. Subofițerul a scăpat doar
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pozițiile ce trebuiau ocupate de fiecare lucrător. Toate au mers ca la carte și în noapte de 9 spre 10 septembrie 1953, am ocupat fiecare locul unde am fost repartizați, în jurul casei pădurarului, conform schiței. Subsemnatul, care conduceam acțiunea am somat cu glas tare cuvintele: ,, Marcovici, predăte! ’’ Neprimind nici un răspuns, am repetat de două, trei ori somația, dar răspunsul nu a venit și atunci am fost derutați, crezând că a plecat până la soșirea noastră. După ce a fost prins, ne-a declarat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
destin soldatului german spre a ieși din încercuirea mortală. Curajul este, de cele mai multe ori, un amestec de nebunie și de sfidare a propriilor limite. Pentru patrula braziliană rătăcită în ninsoarea italiană, alegerea morții este deliberată. Unul câte unul, soldații sunt somați să dezvăluie pozițiile aliate. Unul câte unul, soldații brazilieni refuză și sunt împușcați. În fața scheletului de tanc din deșertul african, Ernie Pike rememo rează cel mai inutil sacrificiu pe care un prieten îl poate imagina. Din tovărășia celor doi tanchiști
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ne prinde". El nici nu vroia să ne răspundă. Discuta mai departe cu câinele. Ce dracu și-or fi vorbit, nu știu, că eu n-am învățat limba câinească. Și nici când i-a strigat Anton: "Hingherule, în numele legii te somez să deschizi!" nu s-a sinchisit. Până la urmă a trebuit să plecăm. Când a venit, tăcut și îngîndurat, ne-am repezit să-l luăm la rost: "Bine, omule, îți bați joc de noi? Ne lași să stăm ca proștii la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
învîrtă prin sală șchiopătând. Apoi s-a oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. ― Ei, ce zici? Eram înfricoșat și vrăjit. În ochii lui exista o nebunie dogoritoare care mă fascina. ― Ce faci, domnule sculptor, mă somă Bătrânul, ai căzut pe gînduri? Mă străduiam să-mi aduc aminte ceva, o vorbă, o frază care să mă scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii lui se fixaseră de mine ca niște lipitori. Mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. ― Datorită ție se întîmplă tot ce se întîmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. ― Adică cum? Te rog, explică-te, l-am somat. ― Ce ți-a trebuit toată povestea asta cu... ce-ai spus despre Bătrînul? ― Dinule, i-am zis uitîndu-mă în ochii lui, tu crezi că Bătrânul există într-adevăr? Dar sincer. ― Sincer? ― Da. ― Ei bine... nu știu. Cine știe? Poate că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Întrebat Tina care mă aștepta Într-un bistrou din apropiere. I-am răspuns că mă sfătuise să călătoresc. Chiar În ziua respectivă, am luat un Trans-Europe-Express spre Amsterdam. Era uimitoare această Jacqueline Marchal. După cea de-a patra ședință, mă soma, sau mai curînd Îmi prescria, să-mi părăsesc soția, iar eu Îi urmasem sfaturile. „Ți-e teamă că Îți vei Încornora părinții!“ Mă Întreb ce-ar fi gîndit tata despre fraza asta, care Îi făcea harcea-parcea o parte din operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ne prinde». El nici nu vroia să ne răspundă. Discuta mai departe cu câinele. Ce dracu și-or fi vorbit, nu știu, că eu n-am învățat limba câinească. Și nici când i-a strigat Anton: «Hingherule, în numele legii te somez să deschizi!» nu s-a sinchisit. Până la urmă a trebuit să plecăm. Când a venit, tăcut și îngândurat, ne-am repezit să-l luăm la rost: «Bine, omule, îți bați joc de noi? Ne lași să stăm ca proștii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
învârtă prin sală șchiopătând. Apoi s-a oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. — Ei, ce zici? Eram înfricoșat și vrăjit. În ochii lui exista o nebunie dogoritoare care mă fascina. — Ce faci, domnule sculptor, mă somă Bătrânul, ai căzut pe gânduri? Mă străduiam să-mi aduc aminte ceva, o vorbă, o frază care să mă scoată din impas și nu reușeam. El mă privea în continuare, ochii lui se fixaseră de mine ca niște lipitori. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iar eu nu sunt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. — Datorită ție se întâmplă tot ce se întâmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. — Adică cum? Te rog, explică-te, l-am somat. Ce ți-a trebuit toată povestea asta cu... ce-ai spus despre Bătrânul? — Dinule, i-am zis uitându-mă în ochii lui, tu crezi că Bătrânul există într-adevăr? Dar sincer. — Sincer? — Da. — Ei bine... nu știu. Cine știe? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
voi sînteți arhitecte, sugerează Wakefield, poate vreți să proiectați casa ideală pentru mine, ca să ne mai treacă timpul. Femeile acceptă provocarea cu un aplomb tipic parizian. — Va trebui să ne spui care ar fi pentru tine casa de vis, Îl somează Franțoise. — Da. Să nu omiți nimic! se preling obraznice cuvintele, cu vocea Marianei, de pe buzele Cybellei. Wakefield pare să cadă pe gînduri. — Vreau o casă care să fie mobilă, dar staționară, situată Într-un loc sigur, fără frontiere, cu oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a soțului ei. — Scuze, iubito, îl auzi Fran spunând, foarte încet, pe când se urca în mașină. — Bun, răsună vocea cu inflexiuni aristocratice a Henriettei în aerul serii. Spune-o așa cum se cuvine. În genunchi. Simon se strâmbă. — Trebuie? — Da, îl somă Henrietta fără milă. Sau o să rămâi nemâncat în seara asta. Ultimul lucru pe care îl zări Fran când demară fu o scenă dintr-un alt film în care Simon se lăsa pe un genunchi, stârnind țipetele de încântare ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
același liceu, În același an (deși În altă clasă) și că nu se Întâlniseră niciodată; acest fapt Îl șocă puternic, ca simbol al unei oribile dezagregări familiale, de care erau amândoi vinovați. Făcând pentru Întâia oară dovadă de autoritate, o somă pe Janine să reia legătura cu cel de-al doilea fiu al ei, ca să salveze ce se mai putea salva. Janine nu-și făcea iluzii În ce privește sentimentele bunicii lui Michel față de ea; fu chiar mai rău decât Își imaginase. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de televiziune, fără să profiți de ultima reclamă pentru praf de curățat sau fără să râzi de bancul, reluat de mii de ori, al lui Bob Hope? Absurd! La fel de absurd ca și sălbaticul care se flagela, citea Othello, fugea de soma și se îndrăgostea platonic de o bucată de carne pentru pat numită Lenina. Lenina! Exista oare într-adevăr o diferență între Lenina din Minunata lume nouă și Clarence din ultimii ani? Ce importanță avea pentru Clarence să se culce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chiar pe sub nasurile lor; stupefiați, și-au dat seama că sunt persoana căutată, după ce am Început să fug. Tata a pornit pe vale, eu am luat panta În piept, deoarece așa ajungeam mai repede În pădure. Ei, probabil, m-au somat, dar eu nu i-am auzit și n-am realizat faptul că eram cu spatele complet descoperit. Pocnetul de pistol a făcut să răsune valea. Glonțul a trecut Însă pe lângă mine și a sfâșiat frunzișul arinului, care se afla chiar
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
fără comentarii critice, tot ceea ce le fusese revelat, mai de preț, în ultimul timp. Eu și prietena mea așteptam camuflați după niște spaliere, în cârligele ca de măcelărie în care fuseseră suspendate vrafuri de materiale propagandistice. Planșe cărămizii, ce te somau să făurești politica din agricultură a Partidului ori să lupți pentru pace, panouri dreptunghiulare al căror unic mesaj subtil părea acela de-a ne înștiința cât de tâmpiți fusesem la cap atunci când ne angajaserăm în afacerea respectivă. Începuse să picure
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă-ți lași o pereche de ghete afară... după unșpe minute, poți să-ți încingi cafeaua pe ele... Iar dacă le uiți un sfert de oră, ți le evaporă direct. Și vine arăboii, care e nemaipomeniți de corecți, și te somează: Pentru că ți-ai furat singur ghetele?..." Și, clanț! îți taie o mînă!... Din care țărișoară te lăudai că te întorci? - ...Din Mozambic, alese Diavolul la nimereală. - Arasel!... Are ăștia la petroool!... Și te-ai umplut de parai? - ...M-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înfierbîntată specifică unei mulțimi, cei neîncrezători încep să creadă, cei indeciși devin hotărîți iar cei moderați, extremiști. Și aceasta cu atît mai mult cu cît mulțimea a fost impregnată de sentimente excesive. Oratorii i-au tot repetat afirmații deșănțate, au somat-o să aclame ori să huiduiască o anume persoană, o anume idee. Restul, e lucrarea contagiunii: odată ce mulțimea a început să alunece către o extremă, aprobarea generală acordată unei opinii îi sporește forța de a le exclude pe toate celelalte
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]