1,120 matches
-
se retrage, însă nu izbuti a lega un dialog normal. Limbile tuturor păreau împiedicate și răspunsurile erau aruncate cu o suspectă stângăcie. - E o toamnă superbă, zise Ioanide, uscată și senină, fărăvînt, când frunzele cad în troiene. La București e somptuoasă G. Călinescu toamna fără ploaie, ploaia degradează totul, dă o impresie de groapă cu noroi. La Paris, dimpotrivă, ploaia este pigmentul autumnal care face să sclipească felinarele și dă contururi fine bulevardelor. Nu-i așa, domnule Hagienuș? Regele Lear, denumit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în Elveția sau în ranch-urile din California. Existau arhitecți specializați în această ramură, opere de renume. Pomponescu știa de un Carl Gromme din San Rafael, California. La întoarcere, casa lui i se păru pretențioasă și banală cu exhibițiile ei somptuoase. Ioanide cunoștea voluptățile simplității. Întrucât fapta lui Ioanide mergea în sensul pesimismului său, Pomponescu își permise a-i aduce laude. - Am văzut întîmplător, zise cu un mare și în parte afectat sentiment de blazare, ceea ce numiți dumneavoastră pagoda lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
repede sau să fie amânat. Apoi, obosind, căzu într-un fotoliu în fața pendulului și se lăsă invadat de o stare de somnolență, la care contribuiră mult și bătăile profunde ale ceasului. Era o zi senină de toamnă târzie, rece, dar somptuoasă. Frunzele cădeau mari și roșii din pomi, cu o încetineală vizibilă. Ioanide căută să-și imagineze ce făcea Tudorel acum, emoția lui probabilă, actele preliminarii, pe urmă izgoni aceste reprezentări ridicîndu-se brusc de pe fotoliu, ducîndu-se la birou. Acolo, cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adoptă repede noua denumire după ce obținu asigurări că toți termenii conveniți se vor respecta. Acesta era esențialul. Timpul trece și rectifică totul. Așadar, în biroul lui Gaittany se ivi, în locul portretului lui Boldescu-Kapri, fotografia foarte mărită, încadrată într-o ramă somptuoasă, a lui Tudorel. Pe plicurile și en-tête-urile hârtiei de corespondență, o bandă lipită arăta schimbarea. Se făcu și o recepție specială în memoria lui Tudorel, la care Ioanide primi o invitație scrisă. Însă Ioanide nu răspunse nimic și nu apăru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Palladio, lui Mansart, lui Poppelmann și ceilalți. Oamenii aceștia au construit pentru alții. O singură scuză aveți: nu sunt de talia nici unuia. Însă casă nu-mi trebuie. . - Tot ce spune e paradă, observa madam Ioanide către Sultana, îi plac încăperile somptuoase, face cu clienții convenții neserioase, prin care e lezat în drepturile lui, cerîn-du-le să-l lase să locuiască un timp în casele pe care le construiește. Suntem niște oameni care au trecut pe rând prin adevărate palate. . - Asta e altceva
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
punând accentul asupra confortului. Casa lui însăși nu era în "stil Ioanide" evident. Exteriorul era simplu, geometric și nud. Toată atenția arhitectului căzuse asupra salonului, pe care îl făcuse la etaj pe toată întinderea construcției. Era o sală impunătoare și somptuoasă, lungă aproximativ de cincisprezece metri, cu plafonul în casetoane de lemn negru, obținute prin încrucișarea a două serii de grinzi de stejar, de care atârnau trei mari lustruri de cristale venețiene. Ușile erau scunde, cruțând pereții, iar la un capăt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ideea trupului omenesc. Extazul fără dorință duce la conturarea relației dintre sentimentele estetice și morală. În secolul al XVI-lea, Veneția reprezenta una din culmile artei italiene. Tizian (1477-1576) glorifica frumusețea feminină, în culorile sale fiind cuprinsă ideea unei suveranități somptuoase și dominatoare. Frumoasele trupuri pline pe care curtezanele din Veneția și le etalau, păstrând doar un colier la gât sau o ramură de trandafir în palmă, străluceau de seninătate. Colurile sunt splendide, așezate cu o virtuozitate care n-a fost
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
eram mic și răsfoiam în neștire cărțile mai arătoase aflate în casă, pierzîndu-mă în câte un amănunt nesemnificativ - număram de pildă fulgii de păpădie de pe coperta Larousse-ului, stârniți de suflarea suavă a unui profil feminin -, mă întorceam mereu la coperta somptuoasă, cu reflexe gri-albăstrui, a unei cărți pe care scria cu litere ondulate de aur "Andrei Șaguna, Mitropolitul Ardealului". Nu știam, desigur, cine este Șaguna, nu știam prea bine nici ce este un mitropolit și nici despre Ardeal nu aveam reprezentări
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
infarct, drept care l-am sunat să văd dacă totul e în regulă și dacă pot să adorm liniștit. Mi-am amintit de plimbările noastre pe străduțele acelea care șerpuiau printre vile de oameni bogați, ascunse toate între copacii unor grădini somptuoase, apoi pe drumuri prin pădure, încercînd să refacem "turul Păltinișului", arși de dorul de acasă, de Noica, de prieteni, bântuiți de proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea de acolo și speriați, oarecum, că lucrurile de "acolo", situate în spațiul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe brațe către lumină? Iadul este, neîndoielnic, starea celui care, aplecat deasupra prăpastiei, nu mai poate fi tras de nimeni înapoi. 30 septembrie Nu-mi place să notez vise. Și totuși. Am visat că intram la Opera din Viena (toalete somptuoase, aur, catifea) însoțit de o superbă vacă roșcată, curată și șamponată și, în plus, portabilă. Când mi se părea că urcă prea încet scările care se deschideau din foyer, o luam sub braț, deși dimensiunile ei rămâneau cele ale unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
De ce toate astea când eu pot să port în mine "frica de Dumnezeu" fără să bat câmpii despre "Ființa Supremă", "posibilul non-manifest" sau "non-manifestabil", "arborele sefirotic" și alte constructe asemenea menite să astupe hăul fatalei noastre ignorante? Toate aceste construcții somptuoase menite să combată resemnarea în finit și să ne satisfacă apetitul ezoteric seamănă teribil cu palatele din povestirile orientale care sânt purtate prin văzduh având ca simplu suport un covor fermecat. La ce bun travaliul solemn al unor gânditori care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care apune umple portalul vestic și poate fi văzut în axă de pe treptele care duc spre portalul tăiat către răsărit. Superb este "umplută" filmic uvertura; două echipaje, cel al lui Don Giovanni și cel al Donnei Anna, pornesc în gondole somptuoase de la Veneția la Murano, pentru a asista, într-un imens atelier, la arderea sticlei. Cei doi stau pe pasarele opuse, înălțate în marginea focului central (rapel pentru focul infernal din final), și se privesc prin aerul vibrat de dansul flăcărilor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
curentul electric trădează așa zisa bază rațională și științifică a sistemului, pe care reformatorii au văzut-o ca depășind caracterul "irațional" și confuz al Vechiului Regim. Mitul controlului atotputernic a fost simbolizat prin opulența biroului prefectoral: uniformele spledide și palatele somptuoase (la préfecture) în care locuiau (și încă locuiesc) și de unde își conduceau teritoriile, dar și prioritatea oferită prefecților în cadrul protocolului local de care beneficiau când se întâmpla ca un ministru guvernamental să lipsească. Funcția principală a prefectului era de a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
la avion. În loc de a călări calul, ele adoptă bicicleta și chiar motocicleta, vehicule inedite la început de secol. O prostituată de lux, Mița Biciclista, face furori ca personaj real și ajunge să fie menționată și în Enigma Otiliei. Vila ei somptuoasă atrage și azi privirile în centrul Bucureștiului. Mașinile sunt, incipient, decapotate și ciclopice. Au un unic far pe mijlocul botului. Cu așa vehicul sosește la Medeleni Herr Direktor, care are șofer neamț. Mai târziu, tânăra Olguța posedă automobil, îl conduce
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
imaginat ușor că aceștia lipseau din nomenclatorul profesiilor bucureștene la 1910. Zidarii, unii italieni, erau cei care făceau casele după indicațiile, unele aberante, ale proprietarilor. Într-o schiță, și I.L.Caragiale descrie foarte succint câteva case de închiriat cu fațade somptuoase și interioare cu totul neconvenabile, camerele având pereții în unghiuri bizare. În paranteză fie zis, asemenea case, cu saloane în trei colțuri și dormitoare pentagonale, cu caturi adăugate de înălțimi inegale există și azi prin zona Lipscani, Smârdan, Sf. Dumitru
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ca loc de veci (!) 13:35, marți 9 sept. Liniște mormântală în Tribunal ! Răcoare pază, uși închise, praf la culoare (!), marmoră, lux, ceva mișcare în unele birouri deja încuiate. Semn de activitate ascunsă ? A trecut un prim an de la inaugurarea somptuoasei clădiri cu față de Parlament european. Cred că lipsește o singură inscripție, pe care Dante, în Divina Comedie o plasează la intrarea în iad: "Lăsați orice speranță, voi care intrați aici !". Instanțele de judecată sunt absolut necesare în viața unei societăți
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
o specie de ipochimeni lipsiți de valori, lipsiți de memorie istorică, cu o condiție spirituală extrem de umilă. Sunt niște guri - metonimic vorbind -, niște organisme monocelulare, care nu cunosc decât două funcții de bază: consumul și reproducerea. Ascunși în vilele lor somptuoase, ei speră naiv că niște ziduri împănate cu senzori și sisteme de alarmă sofisticate îi vor proteja de mizeria și sărăcia lucie care se întinde ca dunele deșertului îndărătul acestora. În haosul atotcuprinzător, vei identifica anevoie o oază a relațiilor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
intervalele dintre acestea, apăreau cele trei tomuri din cronica de familie, una din cărțile de eseuri și alta, de interviuri. A reda anumite unități lexicale (ca arhaismele sau termenii cu valoare etimologică marcantă), a răspunde dificultăților frazei yourcenariene, densă și somptuoasă, ori celor legate de subtilitățile intertextuale atari provocări au pretins deopotrivă atitudini ferme și coregrafii rafinate, în stare să urmărească volutele și meandrele textelor de plecare. Se cuvenea prin urmare ca aceia care aveau să introducă opera sa în spațiul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
încăperi principale, având terasă cu giamlâc și sonerie". Până aici, nimic neobișnuit; împărțire a spațiului, geometrie, într-un cuvânt exactitate. "Curiozitățile" intervin, parodic, în momentul în care rotim, alături de naratorul omniscient, camera de filmat prin tot decorul: "În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearșafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a "lucrului în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Ilieș Câmpeanu, îngrijitorul ediției pe care am citat-o și noi, p. 7. 147 Pentru că "Seneca era în perioada redactării acestei lucrări unul din consilierii principali ai împăratului Nero, urmașul și fiul adoptiv al lui Claudiu, care organizase funeralii somptuoase pentru predecesorul său. În particular, atât Nero, cât și Seneca puteau râde de memoria cezarului defunct și puteau să-i dezaprobe politica, dar oficial erau obligați să-l respecte" (în Eugen Cizek, prefață la volumul Seneca, Petroniu: Apokolokyntosis, Satyricon, Editura
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de Camondo, Le Guide bleu10 îl caracterizează drept "un muzeu de ambianță pentru a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, amenajat într-un hotel particular, care amintește în bună măsură de Trianon și care a văzut desfășurându-se multe somptuoase petreceri din timpul celui de-al Doilea Imperiu". Cât despre hotelul Jacquemart-André, "mult mai mult decât un muzeu în sensul obișnuit al cuvântului", este "un loc de ședere în același timp plăcut și somptuos, pe care proprietarii l-au umplut
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
care a văzut desfășurându-se multe somptuoase petreceri din timpul celui de-al Doilea Imperiu". Cât despre hotelul Jacquemart-André, "mult mai mult decât un muzeu în sensul obișnuit al cuvântului", este "un loc de ședere în același timp plăcut și somptuos, pe care proprietarii l-au umplut cu comori" (Guide bleu, 1984, p. 968). Muzeul Cernuschi și-a pierdut caracterul de reședință locuită, dar clădirea rezistă, iar colecțiile sunt aceleași de pe timpul când proprietarul lor, bancherul Henri Cernuschi, încă mai locuia
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
am parcurs împreună, primii pentru mine, ultimii pentru el, iar pe traseul lor ne-a fost dat să ne intersectăm mereu pașii. Mi-l amintesc destul de bine, mai ales că s-a întâmplat să ne plimbăm adesea, discutând, pe aleile somptuosului parc din fața școlii. El era pe punctul să încheie studiile medii, eu în pragul unei adolescențe care se manifesta fără dramatism aparent, dar acompaniată de interogațiile firești ale vârstei. Nu uit acele secvențe peripatetice, în care diferența de ani conta
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ni se spune, la ceea ce nu avem, la ce e mai frumos și mai scump: în loc să se bucure, fiecare suferă că nu poate accede la bunurile de care se bucură alții. Chiar așa să fie? A nu avea o vilă somptuoasă te condamnă să nu-ți iubești apartamentul în care trăiești? Pe cine vom convinge că mărcile de lux îl fac pe consumatorul mai modest nemulțumit de ceea ce are? A nu circula în BMW nu-ți compromite plăcerea de a-ți
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ruginiților”. Astăzi, tinerii sunt apucați de o poftă nebună de produse scumpe, iar publicul adoră să contemple pe micul ecran povești despre răsfățați ai sorții, ritualuri de modă veche ale aristocraților, mari serate șic în hoteluri luxoase, croaziere și locuințe somptuoase. Luxul părea demodat, iată-l la modă; era un semn de alienare, iată-l semn al calității vieții. Oamenii cer din ce în ce mai mult mărci de calitate, cumpără produse de lux „accesibile” și fac, din când în când, „mici nebunii” costisitoare, în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]