956 matches
-
o revadă, dar fiindu-i interzis. Fără putere simțindu-se, condamnându-se că a fost calculat și logic și prost. Simțindu-se de parcă s-ar fi aflat într-o încăpere cu parchetul din senin scârțâitor în care este cu încetul spânzurat, și iară, și iară. O dorință atât de puternică, încât devenea insuportabilă, răspândită în întreg trupul obosit și încordat, palpitându-i în brațe, în pulpe, în mușchii bazinului, în fiecare celulă, credea, dar incapabil să afle de unde pornește în valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pătrat cu latura de aproape patru metri. Pic. Pic. Sursa picăturilor era ușor de identificat. Primul semn pe care-l văzu Michael a fost umbra mărită fantastic, care dansa șovăielnic în lumina lumânării de pe podea. Era umbra unui corp uman, spânzurat și legat de glezne de un cârlig de carne înșurubat într-o grindă. O mică incizie fusese făcută în gât și din el se prelingea sângele, peste față, prin părul încleiat și în găleata grea de fier care era acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ocol, poate ca să mă pot orienta. Cel puțin era pe măsura reputației pe care i-o acordase odată un fermier din Moor: parcă o poveste cu un prizonier evadat din Princetown la câteva mile depărtare, găsit acolo mort, Înghețat - sau spânzurat, nu Îmi mai aduc bine aminte. Locul Însă nu avea nevoie de genul ăsta de Înfloritură lugubră. Era părăsit, spectral, aproape malefic - evident straniu, chiar dacă nu sunt o persoană superstițioasă, iar singurătatea În mijlocul naturii nu m-a speriat niciodată nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
atunci, și eu, și Manuil Fragă nu știu de unde am mai avut putere că am năvălit, repezindu-ne spre nebun, aburcându-l pe podețul lui Cornel Braiu și laolaltă cu Daniel Mărăcinescu, care îl trăgea cât putea de subțiori pe cel spânzurat Că în adevăr, sătul de năpăstuirea Muntelui celui proclet, de urgisirea și de perfidia Apelor ce năboiseră în galerii, neaducându-și sufletul în starea de a răbda asuprirea Sorții, a frigului și a întunericului, Pamfil Duran încercase a-și scurta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În ce privește lenea, să nu mai vorbim. Noi avem în literatură numai povestiri grosolane pentru copii, cu posmagii de care leneșul întreba, când i s-au oferit pe gratis de către o cucoană, dacă sânt muiați și a preferat să se lase spânzurat decât să și-i înmoaie singur. În realitate, dacă ești sănătos, lenea e o mare dulceață și e un produs natural al amintirii paradisului. De ce s-o considerăm păcat capital?" "Leneș mai poți să fii, mi-a răspuns mama, lenea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
luni pe la pușcărie. Ce era însă cu streliții ăștia nu știa nici el și nici dacă asta le era denumirea, în istoria domniei lui Petru cel Mare, streliții, un fel de soldați din garda imperială, se răsculaseră și fuseseră toți spânzurați... Pesemne că altfel se numea secta famenului... Chestia cu salariul rămase nelămurită fiindcă interveni și țiganul: "Hare dreptate domnul Calistrat, cine se leagă de leafa altuia merită să-l scuipi în gură... Nu e așa, dom' șef? Tu de ce ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fie dorită după o zi de muncă. Seara, asistentele se-aliniau spre stația de metrou sau deschideau Matiz-uri împodobite cu sacoșe de la „Cora“ și pomișori parfumați. Arbuștii din carton presat atârnau de-oglinda retrovizoare: brăduți galbeni, roz, albaștri sau verzi, spânzurați câte trei și împrăștiind snopi de-arome chimice. Pe bord, în dreapta șoferului, tremurau cutiuțele cu șervețele, cu limba albă de celuloză atârnând pe parbriz: micul instrument igienic de-abia aștepta să fie fluturat în trafic. Dacă te-apropiai, de sub geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Sângele nu mai iriga lobii, mintea intra în blocaj tehnic, dar ultima secvență se menținea, precisă și autonomă, pe suportul neuronal. Procesul era simplu, atât de simplu încât puțini îl știau; doctorii îl negau cu vehemență. La fel cum corpul spânzuratului, după ce și-a eliberat saliva și urina, golindu-și pungile și buzunarele de apă ale organelor, continuă o vreme să lucreze, nemișcat, cu metabolismul încă activ, celulele retinale mai funcționează și după ce privirea s-a stins. Ele produc o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
greoi și precis, conform graficului. Prin stratul de geamuri aburite zăream sforile brațului electric din primul vagon, balansându-se prin două găuri perforate în acoperiș. La fiecare oprire, sfoara cobora și se-oprea din mișcare, ca funia de la gâtul unui spânzurat. Duhnea a săpun și petrosin. Podelele patinau pe niște grătare lungi de lemn, înnegrite de timp și de sutele de mii de tălpi, iar scaunele fuseseră turnate în placaj tare, lăcuit, desprins, și iar lăcuit. Geamurile se țineau în nituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
al Annei Karenina. Anna l-a cunoscut pe Vronski în clipa când, într-o gară, o femeie se aruncă sub roțile trenului. Acesta va fi destinul ei. La noi, intuiția destinului ca repetiție-coincidență a avut-o Liviu Rebreanu în Pădurea spânzuraților și în alte texte. Nu întâmplător autorul ardelean este cel mai viguros romancier pe care l-a dat literatura română, un excepțional romancier-filosof (în pofida tuturor aparențelor) care a urmat tâlcurile mitice ale eternei reîntoarceri eminesciene nu numai în Adam și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În Bosnia-Herțegovina și se va lămuri cu siguranță. Încă o dată, nu doresc să-i blamez pe istoricii care preferă un subiect sau altul, luați ca și cazuri individuale. De altfel, nu fac altceva decât „să vorbesc de funie În casa spânzuratului”, deoarece și eu am produs, cu sârg, cărți și articole despre „istoria românilor din Transilvania”. Așa am apucat, așa am fost Învățat, acestea au fost subiectele care mi-au atras atenția, ca istoric, de când am deprins această meserie. Asta este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
din memoria colectivă amintirea vechii fascinații iosefine: Împărate, Împărate, Ardă-ți casa jumătate Și scaunul de la spate! Împărat cu ochii verzi, Nu te bate-n patru părți Că-mi omori ficiorii tăți! Iar mama lui Apostol Bologa, din romanul Pădurea spânzuraților al lui Liviu Rebreanu XE "Rebreanu" , dă glas acelorași sentimente de inaderență față de ideea apărării monarhiei dualiste, resimțită acum ca o cauză străină, din perspectiva ideologiei naționaliste: Să-ți primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce?... Să te bați
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
atunci, abia întors de la studii din URSS, Ion Iliescu. Victor Iliu filmează practic pagină cu pagină textul lui Slavici. Nu este nevoie de chirurgia masivă pe care Titus Popovici o va întreprinde asupra operei unui alt mare prozator ardelean, Pădurea spânzuraților a lui Rebreanu. Există doar două momente în care filmul și cartea nu se suprapun. În textul lui Slavici, arendașul care este călcat noaptea, bătut de moarte și jefuit de banda lui Lică Sămădăul este și „jidovul”, „ovreul”. Aceste cuvinte
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
1962) ; Cerul n‑are gratii, Lumina de iulie, La vârsta dra‑ gostei, Tudor, Partea ta de vină, Un surâs în plină vară, Dragoste lungă de‑o seară, Pisica de mare (1963) ; Străinul, Comoara din Vadul Vechi (1964); Gaudeamus igitur, Pădurea spânzuraților, Runda 6, Cartierul veseliei (1965) ; Duminică la ora 6, Șah la rege, Procesul alb, Vremea zăpezilor, Tunelul (1966) ; Diminețile unui băiat cuminte, Dacii, Un film cu o fată fermecătoare, Maiorul și moartea, Castelanii, Meandre, Amprenta, Subteranul (1967) ; Gioconda fără surâs
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
veseliei (1965), Duminică la ora 6 (1966), Procesul alb (1966), Cerul începe la etajul III (1967). Tudor (1963) inaugurează superproducțiile cu subiect din istoria româ nilor, pe care regimul Dej se ferise a le promova în deceniul 6. Urmează Pădurea spânzuraților (1965), Neamul Șoimă‑ reștilor (1965), Dacii (1967) și Columna (1968), filme care marchează noua doctrină a independenței față de Moscova, precum și lansarea național- comunismului care, sprijinit pe protocronism, va caracteriza epoca Ceaușescu. Coproducțiile cu firme din state capitaliste - Codin, Dacii, Steaua
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ion Popescu-Gopo este și mai tranșant : Filmul este un front ideologic pentru orice timp. Atunci cînd un film al nostru cîștigă este o victorie a ideologiei noastre. El interpretează politic succesele la Cannes obținute de Omulețul său și de Pădurea spânzuraților : Avalanșa succesului, a răspîndirii filmului american a fost stăvilită în Europa într- un mod foarte original, folosind nu întrecerea, ci competiția. Înființarea unui festival de 15 zile pe an pe Coasta de Azur, la Cannes, a adus producției americane de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
au opus filmul socialist și l- au premiat în festivaluri. De reținut este faptul că deși a oprit avalanșa filmului american, folosindu- se filmul socialist, francezii au oprit răspîndirea acestui film, chiar dacă l-au premiat. Un exemplu aproximativ recent : „Pădurea spînzuraților”, la Cannes obține premiul de regie și nu este difuzat în Franța. De ce ? pentru că difuzarea unui film romînesc, așa cum spuneam mai sus, ar putea să opereze cu al doilea fenomen al succesului comercial : repetiția, sau mai pe larg, o dată văzut
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în aceste filme în măsura în care ar trebui să ne regăsim, cu atît mai puțin pentru străini filmul nu specifică, nu are nimic distinct care să arate că este film romînesc. Excepție au făcut filmele lui Gopo, dar altele mai puțin. „Pădurea spînzuraților” a avut un succes de necontestat la Cannes, dar singura caracteristică romînească a fost aceea că a fost lung. Eu merg pînă acolo să spun că pentru străini filmul „Dacii” n-a apărut ca un film cu caracteristici romînești, ca
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
numai armele mai pot vorbi”. Iată jus tificarea, post factum, a represaliilor autorităților comuniste asupra „papistașilor”. În rest, în special în partea a doua a Străinului, algoritmul dramatico- propagandistic din Furtuna și Setea se derulează neabătut până la finalul triumfător. Pădurea spânzuraților (1965) sau Izgonirea lui Dumnezeu Probabil că sunt mult mai mulți cei care au văzut Pădurea spânzuraților decât cei care au citit- o. Filmul lui Liviu Ciulei și-a impus imaginile mai degrabă decât romanul lui Liviu Rebreanu paginile, mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
rest, în special în partea a doua a Străinului, algoritmul dramatico- propagandistic din Furtuna și Setea se derulează neabătut până la finalul triumfător. Pădurea spânzuraților (1965) sau Izgonirea lui Dumnezeu Probabil că sunt mult mai mulți cei care au văzut Pădurea spânzuraților decât cei care au citit- o. Filmul lui Liviu Ciulei și-a impus imaginile mai degrabă decât romanul lui Liviu Rebreanu paginile, mai ales după ce a ajuns bibliografie școlară obligatorie. Dincolo de calitatea artistică remarcabilă a celor două opere, între ele
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de contextele politice în care au fost create. Când adaptează romanul pentru ecran, scriitorul Titus Popovici are la activ scenariile pentru Valurile Dunării, Setea și Străinul, filme de referință ale anilor ’60, toate cu un apă sat conținut propagandistic. Pădurea spânzuraților are premiera pe 25 martie 1965. Armata imperială austro-ungară e stresată de inamic cu un reflector. El este lumina, care pătrunde în conștiințe, și în cea a lui Apostol Bologa. Dar inamicul care mișcă reflectorul, cine e ? În film sunt
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
mai prost scrisă și interpretată (de Rebengiuc și Gina Patrichi) din filmul lui Ciulei și Popovici. Pe scurt, îl „laicizează” cu sârg. Or, planul final și suprem în care ajunge evoluția spirituală a lui Apostol Bologa este cel religios. Pădurea spânzuraților este, dincolo de românism, antirăzboi sau dragostea pentru o femeie, romanul găsirii lui Dumnezeu de către un rătăcit. În film e introdusă doar o replică a lui Bologa : „În război l-am pierdut pe Dumnezeu”, cu caracter mai degrabă antirăzboinic. Din clipa
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
apare doar o replică a ei către Bologa : „Îți mulțumesc că ai vrut să mă iei de nevastă...” - în carte, cei doi sunt logodiți de părintele Boteanu, ca într-o nuntă mioritică dinaintea morții. Scopul propagandistic macro al ecranizării Pădurea spânzuraților este vehicularea situației românului care refuză să se supună unui imperiu. În spatele celui austro- ungar, spectatorul român al mijlocului anilor ’60 ghicea repede cizma rusească. Componenta naționalistă, pe care se va clădi epoca ceaușistă, era maximum ce putea interesa la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Își simți trupul atârnând ca o povară. Privirile însă îi zburau, nerăbdătoare, spre strălucirea cerească, în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului : — Primește, Doamne, sufletul robului tău, Apostol... Apostol... Apostol... Pădurea spânzuraților este, fără îndoială, unul dintre puținele filme mari ale cinematografiei românești. Dar, pliindu-se cerințelor de atunci ale propagandei regimului comunist, realizatorii au transformat romanul profund religios, creștin, dostoievskian, străbătut de fiorul credinței al lui Liviu Rebreanu într-o operă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
în cazul Ion de Rebreanu, scenaristul „ateu” ține cu dinții (sau, cel puțin, așa povestește), merge până la Ceaușescu ca să nu fie scos personajul unui preot, la urma urmei secundar, în vreme ce extirparea fasciculului narativ esențial, cu caracter religios, revelatoriu din Pădurea spânzuraților de Rebreanu se face fără vreun comentariu. Duminică la ora 6 (1966) sau Redescoperirea marilor ruși A trecut un deceniu de la primele patru minute ale Erupției. Spațiul vizual creat acolo de Liviu Ciulei, care contrazicea toate regulile îndreptarului cinematografic al
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]