1,495 matches
-
Hoppe, de la Berlin, care chiar a făcut un tur în jurul lumii. Satul Zelazowa Wola e situat în provincia Mazowsze, pe vechiul drum regal care leagă Varșovia de Poznan. E o casă mică, dacă o privești din exterior, și neașteptat de spațioasă când o străbați pe dinăuntru, de parcă s-ar dilata în chip misterios. Ce se vede pe dinafară e un singur etaj, un acoperiș înalt din olane verzi, și doar coloanele grecești de la intrare sugerează vag originea nobiliară a proprietarilor săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
idei despre autori și opere. Când s-a făcut aproape miezul nopții și gazda noastră se cherchelise, omul a avut ideea să ne dăruiască ceva care să ne amintească de Tallin. Dădu buzna în atelierul său, deschise ușa unei cămări spațioase, de unde scoase câteva suluri de pânze pictate de fostul său vecin, plecat de mai mulți ani. Vecinul era absolvent al Academiei de Arte și, o perioadă, își câștigase existența pictând portrete ale lui Lenin cerute de propagandă. Nu i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
loc, asemenea unui izvor a cărui ape se întorc în el însuși, ori asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc vecinic 244. Nu lipsesc din caracterizarea personajului nici unele elemente înconjurătoare ale ambientului: Locuia într-o cameră naltă, spațioasă și goală. În colțurile tavanului paianjenii își esersau pacifica și tăcuta lor industrie, într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce coprindea, în alt colț al casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Pe Muntele Măslinilor este această biserică și numele ei este scris În latină. Pater Noster În limba latină Înseamnă Tatăl Nostru. Biserica se numește așa pentru că pe locul acesta i-a Învățat Domnul rugăciunea Tatăl Nostru. Este foarte mare și spațioasă. Pe niște ziduri speciale este scrisă rugăciunea Tatăl Nostru În peste 50 de limbi. În românește este scris În interiorul bisericii, Într-un loc având dimensiunile de aproximativ 1,50 m x 1,20 m pe un fel de plăcuțe de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ermetică. Stilurile arhitectonice, amploarea și amenajarea curților pătrate erau clasificate după gradele ierarhice ale stăpânilor familia și rudele împăraților, demnitarii cu rang superior, cei cu rang inferior și oamenii de rând. De exemplu, un funcționar important trăia într-o casă spațioasă, alături de rude și servitori. Există case cu curte dublă sau triplă sau chiar locuințe cu 4-5 curți. Cu cât gradul proprietarului este mai mare, cu atât este și curtea. Cele mai mici curți au o suprafață de doar câteva zeci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Este o clădire cu o înălțime de 77 m și 12 niveluri, în stil gotic, aparținând școlii Chicago. Are zidurile din granit, un turn în formă de piramidă, cu acoperiș din țigle ondulate de bronz, uși rulante, holuri și coridoare spațioase, pardoseli și coloane de marmură italiană, lămpi din aramă în stil vechi și altele. Întregul edificiu arată elegant și simplu, fiind considerat pe vremuri drept "prima clădire din Extremul Orient". 5. Arhitectura chineză contemporană Arhitectura contemporană se referă la cea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
eroina, întâlnindu-se cu un învățăcel sărac lipit pământului, decide fără ezitare să-l ajute material. În scurt timp, viața lui se schimbă radical. Are haine cât se poate de scumpe și de frumoase, delicatese la masă și o casă spațioasă și luxoasă. Învățăcelul însă, fără pic de recunoștință, invită un vrăjitor taoist să izgonească vulpea din casă ca pe un duh rău. Supărată foc pentru o asemenea ingratitudine, vulpea nu numai că i-a luat înapoi tot ce i-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
holul de la intrare și permise lui Viscardi să Închidă ușa În urma lui. Simți o dorință irezistibilă de a-l lovi, să-i aplice vreun fel de violență fizică, să-l rănească oarecum. În schimb, Îl urmă În salonul mare și spațios, ce dădea spre ceea ce trebuia să fie o grădină dosnică. — Cu ce vă pot fi de folos, commissario? Întrebă Viscardi, menținându-și mai departe politețea, dar nu atât cât să-i ofere lui Brunetti un scaun sau ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
câte una, așa încît trebuiai să treci două deodată și balconul de lemn se clătina sub pași. El trecu prin hățișul grădinei și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. Ușile toate erau deschise. El intră într-o cameră naltă, spațioasă și goală. Păreții erau negri de șiroaiele de ploaie ce curgeau prin pod și un mucegai verde se prinsese de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinele lor ruginite se iveau în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca să nu placă unei lumi ce nu-i plăcea lui. El nu-mi făcuse încă neciodată invitarea ca să-l vizitez. în fine, într-o zi îmi făcu această nespusă onoare. M-am dus la el. Locuia într-o cameră naltă, spațioasă și goală. În colțurile tavanului paia [n]jenii își esersau pacifica și tăcuta lor industrie, într-un colț al casei, la pământ, dormeau una peste alta vro câteva sute de cărți, visând fiecare din ele ceea ce coprindea, în alt colț
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
puteai vedea. Cavalerul îndrăzni înainte. O văietare adâncă, deșartă s-auzi pin bolțile coridorului, din depărtare. El merse mereu înainte și zări iar flacăra albastră care-i luminase mai nainte. Coridorul boltit se deschise deodată într-o galerie mare și spațioasă în mijlocul căreia el zări un om îmbrăcat în fier și armat pe deplin care, cu fața sinistră și cumplită, ridica cu o mână sabia și-și arata cealaltă, truncheată și sângerândă. Cavalerul sări cu curagiu la ea, dar ea dispăru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceea ce sperase ea. Un taraf jalnic de lăutari aduși din cetate cântau câte un cântec-două, apoi făceau o pauză lungă. Toți păreau să se cunoască între ei. Cei mai mulți stăteau la masa mare din stejar așezată în mijlocul sălii. Era o încăpere spațioasă, cu bolți și pardosea din cărămidă roșie. Într-o parte erau și câțiva dansatori, câteva perechi care Ghighinei i se păreau inaccesibile. Se așteptase să fie regina unui bal fastuos, când de fapt și-a petrecut aproape toată seara lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin zonă și... - Bine, hai să intrăm puțin în biroul meu, mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub gene cu niște ochi care păreau că încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
place să răspund că o păstrez s‑o citesc la casa de bătrâni. E preferabil să pășești În eternitate cu Anna Livia Plurahelle decât cu Simpsonii bâțâindu‑se pe ecranul televizorului. Mă Întreb ce cuvinte să folosesc pentru a descrie spațiosul, frumosul apartament al lui Ravelstein - baza lui din Midwest. N‑ar fi potrivit să‑l Înfățișez ca pe un sanctuar: Abe nu era nicidecum un fugitiv. Și nici un solitar. De fapt, se afla În relații de bună vecinătate cu Împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
sfârșitul era aproape. Cartea pe care o citeam În pat nu conținea nimic care să‑mi fie cât de cât de folos. Și nici nu mă puteam duce după Vela ca s‑o Întreb: „Ce semnifică această demonstrație?” Apartamentul nostru spațios era divizat În zone - ea avea zonele ei, eu pe ale mele. Ar fi Însemnat să mă duc s‑o caut și oricum ar fi refuzat să comenteze mesajul pe care mi‑l transmisese. Așa Încât am plecat la Ravelstein. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acestor Împrejurimi halucinatorii era, Într‑un fel, eliberatoare. Mă Întreb uneori dacă, aflat În pragul morții, nu cumva m‑am desfătat nepăsător, ca orice persoană normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță spațioasă. Pereții de cărămidă fuseseră pictați cu veacuri Înainte. În unele locuri Însă erau albi ca brânza de vaci. Dar brânza se murdărise. Pivnița era iluminată cu tuburi fluorescente - și pretutindeni se Înșirau mese după mese după alte mese Încărcate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Vrei s-o vezi? întrebă. Ce să văd? Garsoniera. Au intrat într-un hol pătrat. În dreapta era baia. Mărișoară, cu aerisire și cadă. În față, camera. Văruită în alb, fără perdele la geamuri, părea uriașă. Pe stânga, o arhitectură ciudată, spațioasă, întruchipa bucătăria. Ștefan era încântat peste măsură de achiziția lui. L-a ajutat să-și aranjeze casa. Deși el și-ar fi dorit o implicare mai profundă, Luana a păstrat o rezervă politicoasă, oferindu-i doar sfaturi de ordin estetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întregului circ. A vrut să ne alunge. Ieși de acolo și hai să stăm de vorbă. Fata se încăpățâna să nu răspundă și ea strigă: Te rog, fii alături de mine. Nu mă lăsa singură. Sanda și-a cumpărat o garsonieră spațioasă în centrul orașului. Luana, hotărâtă să fugă cât mai departe, l-a sunat pe Ștefan și l-a rugat să-i caute o locuință în Iași. Bucuria nemărginită a bărbatului de-a o avea, din nou, cât mai aproape, reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Așa că e excepțional că avem parte de ea și aici. Nieve se strâmbă la el, iar el îi zâmbi. Apoi o sărută tandru pe frunte. Haideți, îi chemă Gail. Voi o să stați în dormitorul cu lucarnă. Casa era foarte arătoasă. Spațioasă și elegant decorată, era cu mult deasupra celei de lângă familia McGonigle. Nieve se bucura pentru succesul tatălui ei. Dacă merita cineva să aibă noroc, acela era Stephen. Nu avea să-i ierte niciodată pe cei de la fabrică pentru că-l concediaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
juca rolul artistului neînțeles, de a rămâne cavalerul fără de prihană al unei domnițe plecate în țări străine, când sângele meu mă cheamă pe nume, toate aceste eforturi zilnice mă epuizează până la ruină și-mi spun, de-aș avea eu atelierul spațios al lui Radu, aș da afară toată această adunătură de neisprăviți, asemeni lui Iisus izgonind negustorii afară din templu și m-aș apuca de treabă, aș picta zi și noapte, Oare?! Și pentru expoziția de grup de la începutul lui iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și Tokugawa din Mikawa și Imagawa din Suruga. Hachisuka nu era decât una dintre numeroasele familii provinciale puternice, dar avea destul prestigiu pentru ca nici un alt clan să nu-i amenințe pământurile. De cum se dăduse porunca, Întregul clan apăru. Adunați În spațioasa grădină, oamenii Își priveau conducătorul. Acesta stătea pe o moviliță artificială, tăcut ca o statuie de piatră, sub cerul la apus pe care strălucea luna. Avea o armură de piele neagră și o sabie lungă atîrnată la șold. Deși echipamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Seniorul Nobunaga voia să economisească mai mulți bani lemne și cărbuni. Da, așa dăduse ordin anul trecut, dar se părea că felul lui Murai Nagato de a face economii nu-l mulțumise. Noile sale Îndatoriri Îl purtau prin toată incinta spațioasă a castelului, peste tot pe unde se foloseau cărbunii și lemnele: În birouri, În dormitoare, În camerele laterale, Înăuntru și afară, oriunde era aprins iarna focul, În vetre mari, tăiate În pardoseală. Mai ales În casele slugilor și În cazarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Yoshimoto și ușa fu Închisă, prin jur Începură să patruleze soldați, atât de mulți, Încât nici apa nu s-ar fi putut scurge Înăuntru neobservată. — Domnia Sa, Își anunță un vasal stăpânul, de parcă ar fi fost de viță imperială. În Încăperea spațioasă, construită după sistemul templelor, licărea o lumină slabă. Sessai și vasalii superiori stăteau așezați la rând, cu Tokugawa Ieyasu În capăt. Cu toții se Înclinară În fața stăpânului. Hainele de mătase ale lui Yoshimoto se auzeau foșnind În tăcerea care se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
râsului prietenilor săi. Hohotele zgomotose pluteau pe coridoare, În lumina zorilor. Într-un târziu, de pe terasa castelului Începu să răsune, cu putere, o tobă și cu toții se duseră grăbiți la posturi. — Am venit! Intrarea casei lui Asano Mataemon nu era spațioasă, dar, când Tokichiro se opri În prag, i se păru Îngrozitor de mare. Glasul Îi era limpede, iar prezența lui Înveselea Împrejurimile. — Oh! Sora mai mică a lui Nene, Oyaya, care bătea o minge pe prag, Îl privi cu ochi rotunzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Inuchiyo trecură câteva flamuri roșii. Tokichiro se Întoarse și-i zâmbi. Libelule roșii zburau liniștite pe cerul albastru. Fără altă vorbă, Inuchiyo Își Întoarse calul În direcția Castelului Kiyosu. * * * Mușchiul era surprinzător de gros. Ai fi putut privi În spațioasa grădină a conacului Hachisuka, atât de asemănătoare cu grădinile templelor În care intrarea e interzisă, Întrebându-te câte veacuri vechime avea, de fapt, mușchiul acela. Desișuri de bambus se Înălțau la umbra stâncilor mari. Era o după-amiază de toamnă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]