722 matches
-
ființe (). Tabloul IV conturează a patra treaptă, a conștiinței pure, unde ființa umană își regăsește Sinele, după experiența dramatică a impunerii altor legi care presupun negarea divinității și restructurarea universului. Imaginea debutează cu o gură de grotă, „spărtura ultimului pește spintecat de Iona”. O plajă cu multe lemne și pietre creează impresia începutului de lume. Iona apare ca un schivnic, cu barba fâlfâind (marcă a trecerii timpului): Răzvrătit împotriva timpului universal ce impune o dimensiune tragică perisabilității umane, Iona are forța
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
îl sfătuiește să bea, pentru a stinge “mare arsura mațelor”, ouăle șarpelui numit “ohendră”. însă răul proliferează grotesc în măruntaiele Hameleonului și “embrionați puii ohendrei după a lor fire pântecele îi fărâma și, pentru ca în lumină să iasă, vintrele îi spinteca”. Cantemir nu se sfiește să folosească aici formele consacrate ale urâtului - dezgustătorul, hidosul, scârbosul - ca într-o înspăimântătoare viziune medievală: “Puii ohendrii, din pântece-i ieșind, peste trup i să împleteciia, de grumadzi i să colăciia, îl pișca, îl mușca
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
Dar procesul nu se termină aici. Schopenhauer deosebește în natură patru grade de sublim, de la cel mai calm: priveliștea unei stepe vaste până la cel mai înfricoșător: -marea înfuriată de uragan, sfărâmându-se de stânci, sub norii duduiți de tunete și spintecați de fulgere. În fața unui asemenea spectacol covârșitor, sentimentul sublimului se trăiește din plin cu o conștiință dedublată: îl trăiești totdeodată ca individ izolat și limitat prin uriașa forță a naturii care parcă e gata să te desființeze cu o singură
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
această parte a Liturghiei există Însă și elemente simbolice, astfel lumânarea purtată Înaintea sfintei Evanghelii Închipuie ,,pe Înainte Mergătorul Domnului și Botezătorul Ioan, ori pe alți profeți, care vesteau venirea lui Hristos” și care, ,,ca niște stâlpi de foc au spintecat Întunericul veacurilor , luminând calea către Hristos prin ale lor mai dinainte bune vestiri”. Intrarea cu Sfânta Evanghelie prin ușile Împărătești arată că, prin venirea lui Hristos În lume, intrarea În cer este deschisă tuturor credincioșilor. După cum Îngerii din cer cântă
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
arată totuși ceva în chiar voalarea inaparentului.9 Altfel spus, imaginea se ascunde în pânza transparenței, stă în textura de voal neînchegată, firavă, dar ceea ce e văzut se dublează de întregul invizibil în care se adâncește: "Vede lumea ca înainte,/ spintecă unda la fel/ pe țărm femeia iubită îi face încă semne cu mâna/ doar cerul s-a îngreunat parcă/ și numai o pasăre/ care țipă scurt/ l-a văzut cum a căzut deodată în/ groapa transparentă". Lumea încă văzută e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
lămâie. La sfârșit, se servește cu garnitură de chifteluțe din cartofi. PURCEL DE LAPTE LA TAVĂ Un purcel de lapte, 2 lămâi, sare și ulei. Purcelul se opărește cu apă clocotită și se curăță imediat după ce a fost curățat, se spintecă pe burtă, se scot măruntaiele, se spală bine cu apă rece, apoi se lasă atârnat cu capul în jos timp de douăzeci și patru de ore. Se șterge cu un prosop curat, apoi se unge pe dinafară și pe dinăuntru cu zeama
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
și segregate în grupuri lângă cei doi cromozomi, cromozomii dicentrici vor fi incapabili să facă acest lucru și astfel vor crea o punte între cei doi poli ai fusului mitotic (în cursul stadiului de anafază). Eventual, cromozomul dicentric va fi spintecat la unul din punctele mai slabe. În cursul următorului ciclu celular, fragmentul mai mare lipsit de telomere la un capăt (albastru) crează un nou cromozom dicentric, care și el va fi tras deoparte în cursul următoarei mitoze, rezultând încă un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de sânge... și de dreptate doctorul observă că sunt periculoase mamele astea abandonate, soțiile părăsite, Țiclete își aduce aminte cum îi luceau ochii cuscrei care ar fi fost în stare într-un moment de mândrie ieșită din țâțâni... să-ți spintece scăfârlia (V, p. 683). Viitoarea mireasă fredonează, paradoxal, un cântec despre sfârșitul iubirii (Într-o zi... se va destrăma iubirea noastră - V, p. 670) și rememorează chinurile îndurate de precursoarea ei (a sta printre noi era ca o condamnare la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în lumina vinovăției tragice soarta eroului care pretinde armele lui Ahile, cuvenite celui mai viteaz războinic (p. 51). Decizia Atrizilor în favoarea lui Odiseu determină tentativa lui Aiax de a-și ucide rivalii. Atena îi ia temporar mințile, astfel că el spintecă o cireadă de vite în locul dușmanilor, iar când realizează cele întâmplate se sinucide copleșit de rușine. Personajul se face vinovat de hybris, orgoliul nemăsurat al puterii fizice se confundă cu sminteala, mai ales că el dorește calitatea de erou împotriva
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în primul rând pentru neamul meu și apoi, prin acesta, pentru umanitate.” O. Ghibu 608. „Vistierie doldora de vise, Fermecată ladă a Pandorii, Unde toate duhurile-nchise Schimbă-n aur plumbul închisorii. Cât de veche, galbenă și roasă Tu ne spinteci bezna suferinței, Când te-avem în mâini, misterioasa Teacă pentru săbiile minții. Stup în care slove-naripate Cu polenul lumii încărcate Sucul nemuririi ne-au trecut. Roi de buchi, semințe-ale ideii, Magic cosmos strâns în scoarțe; zeii Au pierit că nu
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
-și strecoare coada de coțofană prin ușa întredeschisă. Rămâne împietrită. Se trage asupra ei, prin ușa închisă. Se aude un troznet și pe culoar cad două bucăți de stofă neagră. El se întoarce fără cozile fracului, și se apucă să spintece cu un cuțit cele două suluri portocalii, astfel încât țesătura să nu mai poată fi folosită. "Uite, pentru că nu l-ați ascultat, doctorul Sinus vă ia înapoi darul. Vă lasă totuși în deplină proprietate sulurile verzi, puteți dispune de ele cum
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Rege în cabinetul său de lucru, a tras 2 focuri în fereastră. Imediat s-a dat alarma. Sergenții din fața Palatului au sărit asupra lui Fântânaru și numai după o oarecare luptă - în care un sergent s-a ales cu buza spintecată de stilet - Fântânaru a fost arestat. La interogator, Fântânaru a mărturisit că a voit să ucidă pe Rege, fiindcă el este cauza tutulor suferințelor țăranilor. Întrebat de ce n-a atentat la viața Regelui în alte ocaziuni, de pildă pe stradă
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
un foc intens de mitraliere, ucigând cca. 2.000 de persoane fără ca vreodată să se știe o cifră reală a celor uciși. Apoi, pentru a desăvârși masacrul, cei rămași în viață, erau urmăriți de o unitate călare care i-a spintecat cu săbii. Morții și cei răniți (fiind încă în viață), erau aruncați în gropi comune, din timp pregătite. Unele mărturii demne de încredere povesteau că două zile și două nopți, pământul care acoperea gropile comune s-a mișcat. Abia după
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
nu mă mai deranjează ca mai săptămînile din urmă. Dar sîngele umblă repede prin mine. Și cred că nu știu să fiu bun cu proștii prezumțioși. Mă pot apăra de intoxicare numai sfidîndu-i. Dar să trec la lucruri mai puțin spintecate de inutilitate. Sînt nevoit să spun în continuare că toamna aceasta e bleagă și seacă, cred că nu voi mai aștepta nici un anotimp cu încredere, iată că mă înșel. Sînt pustiu de gînduri pe mai departe. Lecturile nu reușesc să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
peste viața mea. În ultimele zile (vreo zece) m-a simțit nespus de rău, aproape mă-ntreb cum de mai rezist după atîtea nopți nedormite din cauza durerilor. O nevralgie de-a dreptul anormală, sensibilă la cald (în rău), mă mai spintecă noapte de noapte. Exasperat de durerile din regiunea splinei, m-am dus la spital la Tg. Neamț. O radioscopie și o veste total neplăcută: ulcer duodenal, cu nișă localizată bazal, apoi unele modificări funcționale ale duodenului etc. Ceva mai trist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
-i folosește! Bătrânul Îl privi mustrător: — Lasă, Hugo. Ai fost și tu cu mâinile În cătușe și știi cum e. — Din partea mea, n-ai decât să-l hrănești. Dezleagă-i mâinile, numai ai grijă să nu fugă, fiindcă atunci te spintec pe tine În locul lui. Omul Îi dezlegă mâinile și-i puse Între degetele Înțepenite porția pregătită: Ia și mănâncă, nenorocitule. Cine știe de când n-ai mai avut nimic Între dinți! Simeon Îi mulțumi și mușcă fără poftă din carnea tare
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
înmiresmate din liniștitele poieni montane, macii, gălbenelele, piciorul-cocoșului, caprifoiul, trifoiul cu patru foi, întreaga floră terestră își dăduse întâlnire la acest summit cu finalitate gastronomică. Nările zburdau și galopau furtunos asemenea "mustangului trăpaș" din herghelia sălbatică a lui Rudyard Kipling -, spintecând preriile nesfârșite, sub cupola sinilie a infinitului ceresc. Totul era fantastic! Însă decizia finală trebuia luată de cel de-al treilea coechipier: gustul. Fără nicio întârziere comanda fiind emisă, s-a trecut la executarea ei. Încet, cu foarte multă grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pușca lui istoria Verdunului și anume Otto Schmiededer, cel din Balta Brăilei, de la Cojocaru, soldatul acela bavarez, candid ca o fecioară, care-mi povestea cu lux de amănunte tragedia trăită, cum senegalezii, târându-se noaptea cu cuțitul În dinți, le spintecau beregățile. Și oamenii nu s-au cumințit. Pământul trepidează și acum de pregătirile unui nou război, poate mai mare, mai Înfricoșător. Cotim pe șosea la dreapta. Locul e plin Încă de nebunia războiului. E greu să descoperi un metru pătrat
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
impresionant. După ce la Cămărășescu s-a prezentat cu o gospodărie mecanizată (4 tractoare la 2.500 ha, eveniment mare pentru acel timp, 1929), aci la Degerățeanu, 30 de pluguri cehe, cu brazdă cu câte 6 boi, deci 180 de boi, spintecau terenul În Iunie, pe care până atunci păscuseră oile. Tablou al unei lumii care s-a dus. Străinii au fost profund impresionați, iar la masa de seară, contele Nicolai, mânca cu voluptate dintr-o strachină borș de berbec și o
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
era și este poezia Limba noastră a lui Mateevici și a noastră: „Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roiu de fulgere ce spintec' Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-s vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și,citindule 'nșirate Te'nfiori adânc și tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slavă 'n ceruri, Să ne spuie 'n hram ș'acasă Veșnicele adevăruri. Limba
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
s-ar fi târât pe tavan, înfigându-și ghearele în el. Am început să-mi scormonesc buzunarul blugilor în căutarea dozei de coca și atunci am privit spre pat. Iar în momentul acela am văzut perna. Ceva sfârtecase perna, o spintecase în două (da, ăsta era cuvântul care mi-a venit în minte: spintecat) și fulgii se împrăștiaseră pe cuvertură. Perna arăta de parcă ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi fost înțepată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să-mi scormonesc buzunarul blugilor în căutarea dozei de coca și atunci am privit spre pat. Iar în momentul acela am văzut perna. Ceva sfârtecase perna, o spintecase în două (da, ăsta era cuvântul care mi-a venit în minte: spintecat) și fulgii se împrăștiaseră pe cuvertură. Perna arăta de parcă ar fi fost, ei bine, atacată, din moment ce fața de pernă era sfârtecată ca și cum ar fi fost înțepată în mod repetat, iar atunci când am pus, ezitant, mâna pe pernă, mi-am tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză pe podea și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-o parte, ochii lui stranii fixați asupra mea. Lângă el se găsea un șoricel care fusese spintecat. Dar nu mai era nimeni altcineva în cameră și aproape că am leșinat de ușurare. Am înghițit din greu, dar când am auzit scrâșnetul roților pe asfalt, am sărit la fereastra deschisă. Afară, pe Elsinore Lane, un 450 SL de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru a mă abține să scot un urlet și să plec de-acolo, pentru că păpușa părea atât de interesată să ne asculte. Sarah zâmbi abătută și duse ciocul grotesc al păpușii (ciocul care forfeca flori în miez de noapte și spinteca veverițele găsite pe verandă - dar nu era decât un sistem de senzori și cipuri, nu?) la ureche, de parcă asta ar fi rugat-o să facă. Îmbrățișă păpușa cu o tandrețe atât de neobișnuită, încât dacă ar fi făcut-o cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am realizat că ceva i le scobise. Pământul era îmbibat cu sânge, iar bucățele din viscerele pe care Terby din spintecase din pisică stropiseră gardul înflorat, colcăind de muște. Mi-am imaginat că trebuia să existe un martor al descoperirii mele, întorcându-mă brusc de jur împrejur, în același timp cu o pală întunecată de vânt care dădu colțul casei. Scriitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]