774 matches
-
mici valuri. Mosuke nu mai suportă să-l privească și lăsă capul în piept. De îndată ce melodia încetă, Muneharu vorbi, încă o dată, răspicat: — Generale Mosuke, vă rog să priviți cu atenție. Mosuke ridică privirea și văzu cum Muneharu, care îngenunchease, își spintecă lateral abdomenul cu sabia. În timp ce vorbea, sângele înroșea interiorul bărcii. — Frate, vin și eu! țipă Gessho, despicându-și, la rândul său, pântecele. După ce-i predară lui Mosuke cutia cu capul retezat al generalului și se înapoiară la castel, vasalii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era doar cu un pas în urma lor. Și el fugea în aceeași direcție, cu câțiva oameni. Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau în ropotul copitelor în galop. Dintr-o dată, fu împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ca reacție la aceste profunde emoții, Ujiie se agăța acum de frâul calului lui Hideyoshi. — Chiar dacă nu se cuvine ca eu să vă însoțesc, vă rog, lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
răsputeri, până la capăt, alunecând pe sângele vărsat. Acum, însă, îl chemară trei membri ai familiei: — Pregătiți-vă repede, stăpâne! Alergând la etajul patru, Katsuie i se alătură Doamnei Oichi. După ce asistă la moartea ei, Shibata Katsuie își puse capăt vieții, spintecându-și abdomenul. Era Ora Maimuței. Fortul arse toată noaptea. Magnificele clădiri care se înălțaseră pe malurile Râului Kuzuryu, încă de pe vremea lui Nobunaga, ardeau ca un rug al nenumăratelor visuri trecute și al sufletelor. În cenușă, însă, nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sufletele celor mulți, printre care și al meu, târându-le în zonele întunecate ale acestor câmpii astrale în care plutesc, mortificându-le, ucigându-le, dând astfel un sens senzației cumplite de frică pe care o aduce presimțirea morții. Vaiere sfâșietoare spintecă aceste tărâmuri colosale, al căror judecător este atât de mare, încât îi poate fi simțită prezența pretutindeni, în orice clipă, peste tot și nicăieri. Teroarea abătută asupra celor de aici, înainte de a mă speria, mă intrigă. Ceva îmi scapă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și-a ridicat spada, vestita-i Durindana cu ambele mâini și o trânti cu atâta putere pe umărul lui Agrican încât îl străbătu până la șold, ba-i plesni până și arcul șeii, cu toate că, aceasta era făcut din os și fier, spintecând om și cal până la pământ. Agrican deveni alb ca varul la față și simți moartea coborând asupra lui. El i-a făcut semn lui Orlando să se apropie și cu glas blând rosti: -Cred în Cel care a murit pe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
copii, slugi, toți cu ochii pe cer, ca și cum ar fi văzut o comewtă sau o mare eclipsă, priveau o minune ce părea să întreacă marginile posibilului. A văzut atunci și ea deslușit un cal înaripat cu un cavaler bogat înveșmâtat, spintecând văzduhul într-un zbor de săgeată. Aripile acestui ciudat armăsar erau larg desfăcute și acoperite cu pene de diferite culori, iar armura strălucitoare a călărețului le răsfrângeau ca pe un curcubeu. In scurt timp ei au dispărut pe după piscurile munților
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
urcăndu-mă pe spinrea balenei. Zadarnic , Rinaldo și Duden îmi făceau semne să mă întorc. Alcina, zâmbind, mă luă și mă duse cu ea. Dar, balena, de cum m-a simțit pe ea, s-a pus în mișcare întinzându-ți aripile și spintecând apea cu o iuțeală de săgeată. Abia atunci am văzut cât de nebun fusesem, dar era prea târziu pentru ca să mai dau îndărăt. Alcina se srtădui să-mi potolească furia și se jura că numai din dragoste pentru mine făcuse aceasta
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
unțăpoi, dar Rogero fiind mai iute decât el îi și vârî sabia în trup cu atâta putere, încât lama a ieșit de un lat de palmă prin spate. Dând frâu liber furiei sale, cavalerul a început să tragă în grămadă, spintecând de zor în dreapta și în stânga; dar ceata era atât de numeroasă și, în ciuda loviturilor, se îngrămădea cu atâta încăpățânare în jurul lui încât, pentru a-și putea deschide drum el ar fi trebuit să aibă tot atâtea brațe cât și Briareus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
șchio pătând și-nălțând un umăr, mă atingea cu mâinile ei sub țiri. Cum ocoleam câte-un pilastru de granit, mă găseam față-n față cu ea, umedă și viscerală. O lo veam peste obraz, o sfâșiam cu unghiile. O spintecam cu un cuțit apărut cine știe cum în mâna mea. Cădea și se ridica din nou și venea iar după mine. M-am trezit în miez de noapte, tremurând tot, cuprins de o teroare cum n-am mai simțit niciodată. Am aprins
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îi zic Mântuitorul de pe Șosea. Tabloidele l-au numit „Mesia de pe A84“. E un tip care se oprește pe autostradă acolo unde zace un animal mort, îl atinge cu mâinile și amin. Pisica lățită, câinele zdrobit sau chiar și căprioara spintecată în două de un camion răsuflă adânc și amușinează aerul proaspăt. Se ridică pe picioarele frânte și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nicio vină, Acolo unde ce-i înalt e-n searbădă în ruină. Cuțitul care taie adânc, adânc în apă, Să mă tot afle zilnic, el chiar acum mă cată, Să mă cuprindă, să mă deschidă, să mă taie, Cum lava spintecă în ea văpaie cu văpaie... Că nu mai știi ce-i carne, ori ce mai e făină Și nu mai ai nici ochi, nici față și nici vină, Nici palme n-ai să mângâi, curajul să mă frângi, Nici lacrimi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-mi ucid amintirile Și pășesc spre tine Printr-un noian de vise. Trăirea îmi inundă calea În ape tulburi de adolescent Ce se coboară-n căutări de astre vii. Ochii tăi Privesc în apele tulburi ale acestor ani Făclii ce spintecă tăcerea din noaptea Versului din urmă. Așteptarea e un nou prilej De-a lua în palme ființa. Și s-a făcut lumină... Iubind în taină Uitată în marginile iubirii, În amalgamul de priviri nesfârșite. Clipa veșnic pierdută în viitor În
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
acolo textul legendei și tot ce se referă de aproape sau de departe la ea. Puse cu un gest ferm cheile În fața lui. Lucas se ridică pe dată. - Haidem. - Acum? Valuri Înalte, monstruoase, un vas cu trei catarge, cu chila spintecată de stînci, trupuri dislocate azvîrlite pe plajă... Gravura În fața căreia stătea Fersen era absolut sinistră. - Vasul Mary Morgan era unicul vas de pescuit de pe insulă În secolul XVIII, explică Marie. Plecat pentru șase luni la pescuit, nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
repede, soarele zbicea pe dată băltoacele, curăța văzând cu ochii podișul care, treptat, se usca și începea să vibreze asemenea aerului. Când porniră din nou la drum, pământul răsuna sub pașii lor. Din când în când, în față, o pasăre spinteca văzduhul, cu un țipăt de bucurie. Daru sorbea, răsuflând adânc, lumina proaspătă. Un fel de exaltare creștea în el în fața întinderilor nesfârșite, acum aproape cu desăvârșire galbene sub bolta albastră a cerului. Mai merseră încă o oră, coborând înspre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lipit în lațe murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încâlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse nimic din vigoare. Îi domina pe toți cu statura lui de uriaș. Buza spintecată de o cicatrice urâtă îi dădea un aer aspru, sălbatec, în schimb o lumină interioară, cum există pe figurile misticilor naivi, îi îmblânzea trăsăturile. Pescarii îi recunoșteau în mod evident autoritatea cu toate că, fiind mut, nu putea porunci decât cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!” Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecându-i, am luat barca și am plecat în cătun. Ros de gelozie, mă răzbunam ducându-mă la Marta care nu-mi pretindea nici un entuziasm. Furtuna m-a prins chiar pe baltă, dar n-am dat înapoi. Am vâslit mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu un singur pumn. Unde este...? am mai îndrăznit o dată, cu glasul ceva mai slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
L-am auzit pe Mopsul izbucnind într-un hohot de râs. Apoi pe Arhivarul. Se aplecaseră ca să vadă mai bine și râdeau. Asta m-a făcut să-mi pierd și mai mult cumpătul, înverșunându-mă: „N-aveți decât să vă spintecați gurile râzând, tot veți arde. Să știu bine că aduc din iad o flacără”. „A înnebunit sculptorul”, a izbucnit într-un nou acces de râs Mopsul. „A înnebunit”, țopăia Filip lângă Dominic. „A înnebunit?”, a întrebat profesional Anton. „Da, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Străinul urmărea să-l ucidă, înăbușindu-l. Lui nu-i păsa pesemne, căci zâmbea. Îl va ucide poate ca să-l mănânce cu frații săi, cum fac unele neamuri sălbatice din Țara Nisipurilor. Numai că acelea nu-și înăbușă vrăjmașii: îi spintecă. Dacă așa trebuia să fie, va fi așa, se gândi Auta cu tristețe, părîndu-i rău numai că ceea ce a apucat să afle nu va mai ști nimeni dintre oameni. Nici pe Nefert n-o va mai vedea, nici pe Mai-Baka
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
numai Duhul. Stăpânul lumii acesteia - balaurul cel mare, șarpele cel vechi, Diavolul și Satan - se îndurase, în această noapte, de el și-l botezase. Dar cum să botezi un spirit, aici, în buricul Bucureștilor, unde toată lumea batjocoritoare, după ce-ți spinteca gâtul, te mai lua și balon, altfel decât Spiridon. Un spirit numit Spiridon. Îi plăcuse. Avea mână bună de naș. Chefuiseră ce chelfuiseră, într-o mansardă a Palatului Primăverii, îngăduindu-le musafirilor, cum erau ei atât de pătimași, pe aici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lunga călătorie, spre marea aventură. Două zile atât au mai rămas până la Întâiul Pas. Lumina soarelui Îmi gâdilă obrajii. În noua piele Îmi este Înspăimântător de bine. Simt nevoia să mi pregătesc o cafea. Una tare. O muzică de flașnetă spintecă văzduhul și curge În cameră prin fereastra deschisă. O muzică nemaiauzită. Sunetele se revarsă În adieri foșnitoare, ca un parfum greu. Arunc o privire afară. E un bătrân sub fereastra mea cu o flașnetă atârnată de gât. De când n-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Morgan Forster, o sindrofie de catralioane de dolari cu temă arabă, cu nisip adevărat și o cămilă furioasă. Cu un turban pe cap care să-i ascundă smocurile de păr rămase, Jill m-a făcut să râd, ca de obicei. —Spintecă și dă foc, Kate, nu ți-ar veni să crezi cât de primitiv este tratamentul. Mă simt ca un sat medieval pe care-l distrug din temelii. Numai că oricine ar prefera să fie prădat de vikingi decât de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Unde-a râului lungi unde printre papură răsun-. Într-o luntre - lemn de cedru - ce ușor juca pe valuri, Zâna Dochia se suie deslegînd-o de la maluri Și pe-a fluviului spate ea la vale îi dă drum; Repede luntrea aleargă spintecând argintul apei, Culcată pe jumătate, Dochia visa, frumoasă, Și la luntrea ei bogata lebede se-nham-acum. Dar din ce în ce coboară râul lat, el s-adîncește În păduri întunecate, unde apa-abia sclipește, Mai agiunsă de a lunei raze doar din când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
domă tunetele să vuiască Ca mari clopote de jale, fulgere să strălucească Ca făclii curate, sfinte pe pămîntu-nmormîntat. Marea valur-le să-și miște și să tremure murindă, Norii, vulturii mariumbrii, a lor aripi să-și aprindă, Fulgeri rătăciți s-alerge spintecând aerul mort; În catapeteasma lumii soarele să-ngălbenească, Ai peirii palizi îngeri dintre flacăre să crească Și să rupă pînz-albastră pe-a cerimei întins cort. Fulgerele să înghețe sus în nori. Să amorțească Tunetul și-adînc să tacă. Soarele să pîlpîiască
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]