8,775 matches
-
nicidecum. Așa se întîmplă de fiecare dată cînd ai de-a face cu un dușman viclean, cu o caracatiță care împînzește fiecare colțișor al țării cu tentaculele sale. Toate răsturnările de sistem, de guverne, fie că sînt numite revoluții, revolte spontane, lovituri de stat, sînt întotdeauna dirijate de același tip de indivizi care nu-și urmăresc decît propriul interes. Îi șta pe toți pe dinafară, avusese contacte cu fiecare pe vremea cînd încă întreg planul nu era decît într-o fază
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îți închipui, mai bine ia de-aici o banderolă din asta și pune-ți-o la braț, i se recomandă de către un tip care mestecă gumă și scuipă pe jos după fiecare propoziție. Păi dacă toată mișcarea asta a fost spontană, ce mai căutați voi în mijlocul manifestanților? auzi cîtă fantezie, să le băgați oamenilor pe gît lozinci, să împărțiți bilețele cu versuri patriotice, să-i împopoțonați cu tot felul de însemne caraghioase. Îți mai punem o dată întrebarea, da sau nu? Cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
departe de mine toate teoriile alea conspirative cu rușii, basarabenii, americanii și mai nu știu cine. Unii spun că tu și gloata ta ați fost una din verigile slabe, că ați dat cu bîta în baltă, că datorită ăstora ca voi revolta spontană s-a stins cît ai zice pește și a dat ocazia guguștiucilor care așteptau la pîndă să își organizeze și mai bine lovitura, eu cred că și tu ai conspirat, Părințele, zice Roja. Nu vreau să te ofensez, dar prea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în piept, telefonul fără fir, chiar trebuie să-ți fac eu ordine în cap? Nu contează care este realitatea, important e ce crede lumea, numai că eu încă nu pot să mă decid, înțelegi Părințele? Că a fost o revoltă spontană sau o mișcare regizată, pe mine mă interesează individul simplu de pe stradă luat ca atare, ce-a simțit el în clipele alea, Părințele, ăsta este spirit de duhovnic, cu asta am convins-o și pe Angelina, chiar dacă exista un mic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ne merităm soarta. Sîntem hoți și mincinoși ca națiune. În consecință e limpede că nu vom putea avea parte decît de o Revoluție falsă. Prost moment ți-ai găsit să îți imaginezi că revoluția ta o să semene cu o revoltă spontană, în care cine știe ce clasă asuprită se va trezi la viață și va erupe ca un vulcan, rupînd lanțurile obidei în căutarea dreptății sociale. Că se vor înfrunta două tabere de pe poziții total diferite. Că deznodămîntul va fi cu totul imprevizibil
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ivea de dincolo de Vaslui, Întreg universul afectiv al băiatului a fost violentat pozitiv, iar efectul s-a amplificat atunci când Victor a exclamat: Privește mânzule „cum apare mândrul soare”!, spuse Victor cel iubitor de istorie, bucuros că a Întrebuințat la modul spontan un frumos vers care-l preamărește pe idolul său, Ștefan Voievod. Îți place, te bucuri? Și Încă nu știi ce mare bucurie te așteaptă! Hai să ne Închinăm pentru că Dumnezeu ne face cadou o nouă și frumoasă zi. Fiecare s-
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de a săvârși nelegiuiri.“ „În politică adevărul arareori își află locul.“ „Minciuna nu capătă veridicitate dacă e îmbrăcată în haine frumoase.“ „Omul de caracter nu recurge niciodată la minciună.“ „Prietenia de pahar este artificială și periculoasă. Ea poate genera conflicte spontane sau asocieri la săvârșirea unor fapte antisociale“ etc. Cartea cuprinde sute de truisme de acest fel. Ea plictisește prin repetarea la nesfârșit a ceva irelevant, dar și agasează, prin modul sadic ceremonios în care se desfășoară comunicarea cu cititorul. Cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este un tânăr inteligent, cultivat și dezinvolt. Din nefericire, nu este și... el însuși. Scrie ca Marin Sorescu. Iar când nu scrie ca Marin Sorescu, scrie ca Nichita Stănescu... Nu este vorba de o imitație deliberată, ci de o preluare spontană a unor procedee, dintr-un entuziasm de cititor. Lui Gabriel Otavă i-au plăcut, probabil, foarte mult oralitatea poeziei lui Marin Sorescu și desfășurarea ei logică și se străduiește să-și compună versurile în aceeași manieră: „...și fiind în contradicție
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poartă semnele copilăriei, mai târziu, pubertatea conturează formele, adolescența le rotunjește, maturitatea le modelează, bătrânețea le adâncește. Viața este o vegetare a sinelui, fie că se întâmplă, pur și simplu, într-o continuă trecere, fie că există într-o nedefinire spontană. Identitatea este un periplu ce transcende dintr-un nimeni în alt nimeni. Intervalul din paranteza pătrată se numește viață, regresie în propria existență: Doamne, atât de largă este haina asta nouă! Copilul din mine s-a ascuns într-un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bărbați cât și pentru femei: 55,5 % dintre bărbați și 45,7 % dintre femeile acestui grup de vârstă erau activi la începutul perioadei 1975-2004. Nu mai regăsim decât 30,7 și respectiv 24,3%, la sfârșitul acestei perioade. Scăderea școlarizării "spontane" (școlarizare neobligatorie) explică pe larg intrarea mai mult sau mai puțin tardivă în activitate. În măsura în care tinerețea nu se termină cu adevărat decât prin ruperea legăturilor de dependență economică (față de familie și / sau de colectivitate), poate că în curând va fi
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
constituie vectori privați pentru a rupe izolarea și pentru a redistribui venituri pe canale mai mult sau mai puțin formale (Prouteau și Wolff, 2004). Analiza acestor fenomene va fi abordată într-o a doua desfășurare. Pentru a sprijini aceste acțiuni spontane, care completează sau înlocuiesc transferurile familiale, statul are propria-i politică de reducere a inegalităților, ale cărei implicații sunt mai mult sau mai puțin directe asupra grupurilor de vârstă (schimburi informale între tineri și vârstnici, lanțuri de solidaritate între generații
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
care În copi lărie Încă nu-l deosebeam de realitatea cu adevărat vizibilă, el s-a estompat cu timpul. Radiația lui a virat către alb, către fumuriu și mai ales către sepia. Vederea interioară s-a dovedit a fi o spontană și irepresibilă reacție a mea la tot ceea ce se găsește În jur. Nu văd persoana cu care vorbesc, dar mi-o reprezint schematic, ca pe o umbră pe un fundal mai des chis. Dar e o umbră cu față umană
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de pasageri a vasului Caronia, ajuns la New York În august 1913. Neîndoielnic era ea, Floare Pomean, cu numele transcris potrivit ortografiei maghiare și cu denumirea localității de proveniență În aceeași limbă, Piskárkos pentru Pișcari. — Ăștia-s nebuni!... Alt elogiu mai spontan ca acesta nu mi-a scăpat la adresa americanilor În stare să găsească acul din satul tău În vapoarele cu fînul imigrației de prin toate văgăunile lumii. Putem vorbi acum, i-am spus cu Încîntare Sandei, de atestarea istorică a aventurii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
împotriva Sfântului Duh se înscrie în „patternul” vetero-testamentar al neascultării, obrăzniciei, rebeliunii lui Israel în timpul exodului. Blasfemul prin cuvânt trebuie pus în corelație cu împietrirea inimii. Cuvântul izbitor, murdar, ofensator la adresa divinității nu poate fi interpretat ca o izbucnire necontrolată, spontană, imprevizibilă a unei minți/inimi scăpate momentan de sub control. Dimpotrivă, el reprezintă manifestarea unei încăpățânări sistematice, a unei încremeniri calculate, deliberate și provocatoare. Blasfemul este emanația unei voințe de distrugere bine exersate. Blasfematorul persistă în refuzul revelației, al adevărului evident
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de organul perceperii răului, nu înțelege nimic. Păstrează totuși în străfundul inimii cuvintele chiparosului. Odată ajunși acasă, primul lucru pe care îl face gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din mintea cititorului, măcar pentru o clipă, gândul că acest text ar constitui un amalgam inform de enunțuri mai mult sau mai puțin „trăsnite”. Există o „logică”, dacă o putem numi așa, o logică a intuițiilor fundamentale, redate printr-o spontană și, în același timp, subtilă rețea de imagini poetice. Apocalipsa se vrea, convențional, la nivel formal, o epistolă adresată celor șapte biserici din Asia: „Din partea lui Ioan, către cele șapte biserici ce se află în Asia. Har și pace vouă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
spunând că șefii ei sunt bucuroși că ne ocupăm de educarea tinerei generații. Nu bănuiam atunci ce se ascundea în spatele acestui interes. Munca în spital era pasionantă, dar istovitoare. Nașterile se succedau cu diversitatea și cu cortegiul lor de complicații : spontane, normale, anormale, grele sau ușoare, cezariene... Trăiam bucuria primului țipăt al atâtor noi vieți, dar și disperarea pierderii altora. Marea majoritate a bebelușilor veniți pe lume erau subponderali, sau aveau diverse afecțiuni, Marina avea mult de lucru cu ei. Gerhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acest cântec religios. Era prezent fără știre în zestrea spiritului ei, moștenit de cine știe câte generații. Un îndemn interior îi spune că trebuie să îl cânte, să își unească vocea cu cea a Teodorei, ceea ce se și întâmplă într-un mod spontan, firesc. Cele două voci se contopesc într-una singură, cântul devine mai puternic, mai vibrant. Când se oprește, ca la o comandă, după o a treia intonare, liniștea care se instalează este tulburătoare. Pleoapele s-au ridicat de pe ochii Teodorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și se rostogolea încet-încet către scăpătat. Bonjur, bonjur! Pantalonii rupți în tur, ochii mici și gâtul spart! Harnic lucrător, frățioare! 'Conu' Mazilu' își începe ziua di muncă pe-nserat! Din toată discuția acesta a reținut doar cuvintele Conu Mazilu' și veselia spontană a oamenilor, doi bărbați și două femei, care mulțumeau cerului că au isprăvit țărnuitul ogorului de porumb înainte de apusul soarelui, garanție sigură că plantele vor primi ploaie la vreme și vor da rod bogat. Da! Mazil! le-a răspuns Zimbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
există, ci doar creează iluzia existenței ei. Acesta este și motivul pentru care, atunci când apare, se stinge repede. Multă lume, care poate că înfăptuiește lucruri mari, demne de amintit, deja se și vede apoi încununată de lauri nenumărați, de aplauze spontane și de pomenire eternă, deși, în realitate, nu-i așa. Pentru masele largi de oameni, nimeni nu este important, cel mult interesant, și nici măcar tot timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest tip de glorie am eu nevoie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
când prin lipirea bucăților se obține întregul. Fiecare dintre cei doi are, totuși, o manieră inconfundabilă. Cătălin Ghiță pare mai tentat de considerațiile erudite, face trimiteri surprinzătoare, divaghează doct și merge până la analizele minuțioase de text; Roxana Ghiță e mai spontană, mai receptivă la cotidian, abordează subiectele mai "delicate". Sigur, nu tot ceea ce spun autorii este inedit. Nici n-ar fi fost posibil. Avem noi înșine o anumită imagine despre Japonia, formată în majoritate din stereotipuri. Cartea nu le ocolește tocmai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aștepta, din partea mea, să vă descriu cum am cucerit (sau, măcar, cum am încercat să cuceresc) tinere. N-am să fac asta, ci o să vă spun cum am fost eu însumi agățat în două ocazii memorabile. Fiindcă acestea sunt acte spontane (nu deliberate, ca în cazul expus de Kierkegaard), credibilitatea lor în ochii dumneavoastră ar putea crește considerabil. Berlin, 2003, primăvara. Particip la o lungă și, iertați-mi pleonasmul, plicticoasă conferință organizată de Universitatea de Artă din Berlin și, post festum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pe copii, și reciproca fiind valabilă. Înțelegem că educatorii nu trebuie să-și impună voința copiilor în mod autoritar, dar nici contrariul nu trebuie să se întâmple. Respectul reciproc al demnității celuilalt în spirit creștin înseamnă, pentru educatori, o garanție spontană și necondiționată de încredere, bunătate și mai ales de iubire, acea iubire ce nu se lasă indusă în eroare. Pentru copii, acceptarea cu încredere a limitelor impuse de adulți, într-un spirit de cooperare și de mulțumire. Astfel, într-o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mai întâi, care sunt modalitățile concrete ale împlinirii trăitului imediat. Astfel, fiecare cultură se caracterizează printr-un a face specific referitor la producerea activă a bunurilor utile vieții și la consumarea lor hrana, îmbrăcămintea, locuința etc. -, cât și prin jocul spontan al vieții înseși, celebrarea destinului propriu, erotismul, relația cu moartea. Un atare "a face" se exprimă în rituri diverse, care conferă fiecărei societăți fizionomia proprie. Organizarea socială cu structurarea sa în aparență obiectivă nu este decât reprezentarea exterioară în viziunea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
zisele necesități să fie, tocmai, înțelese pornind de la esența vieții, ca dictate și dorite de această esență. Astfel, necesitatea și munca sunt două modalități elementare ale praxisului situate una în prelungirea celeilalte, munca, sau mai curând activitatea sub forma sa spontană nefiind altceva decât sporirea necesității, împlinirea sa. Însă subiectivitatea este în întregime necesitate. Necesitățile superioare, care rezultă din natura necesității înseși, prilejuiesc formele elaborate ale culturii, care sunt arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]