2,760 matches
-
un deceniu, A. Cotruș publică sau i se reproduc poezii. Mai colaborează și Bazil Gruia. La început „organ al proclamării unității naționale”, între 1926 și 1945 A.-I. devine ziar politic, organ oficial al Partidului Național Țărănesc din județul Albă. Sporadic se tipărește aici literatura populară din zona Albei. În 1934 redacția salută apariția volumului Pe Mureș și pe Târnave, doine și strigături culese de Horia Teculescu. Din 1934 ziarul are un „Colț literar”, unde semnează, în genere, necunoscuți. La moartea
ALBA-IULIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285214_a_286543]
-
Caragiale. În 1868 și 1869, editează la Botoșani revista literară „Steluța”, în care și-a publicat greoaiele povestiri istorice despre Ștefăniță Vodă și Petru Rareș, din ciclul pretențios intitulat Romanele domnilor moldoveni. A tradus din fabulele lui P. Lachambaudie și, sporadic, din Lermontov, Béranger, Th. Gautier. O Romanță, tălmăcită dintr-un autor italian neidentificat, a fost, până spre sfârșitul secolului al XIX-lea, piesă de rezistență în repertoriul lăutăresc din Moldova. SCRIERI: Din versurile lui I. V. Adrian, Botoșani, 1871; Postulachi
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
români au avut libertatea de a aborda acest subiect, beneficiind de accesul la importante surse de documentare, cum ar fi colecțiile de documente aflate În arhivele din străinătate, publicațiile românilor din exil, memorii ale acestora etc., totuși, studii sistematice rămîn sporadice. Excepțiile vin dinspre istoria literaturii, cu o serie de subiecte predilecte cum ar fi dezbaterea referitoare la rolul literaturii din exil și relația cu cea din țară, contribuția marilor personalități din exil - Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu - la cultura
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a românilor era speranța, care, În cazul emigrării, comporta o doză de aventură, dar și de eroism. Dacă, În alte țări, emigrația, cu tot ce presupunea ea, intra În atribuțiile statului, În România lucrurile stăteau mereu altfel. Chiar și așa, sporadică, precum era la sfîrșitul secolului al XIX-lea și În primii ani ai secolului XX, emigrația către America Îi Îngrijora pe românii din Transilvania, Banat și Bucovina, Întrucît ea se repercuta asupra mișcării naționale din provinciile respective. „Pe noi ne
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dincolo de Ocean. Oricare altă Încercare asemănătoare va suscita, desigur, scepticisme și posibile amendamente. În cazul formulei propuse de Samuel Beck, ne putem Întreba dacă nu cumva prima perioadă de emigrare, În care au intrat, cu precădere, transilvăneni, bănățeni și bucovineni - sporadic și români din Regat -, nu a fost determinată de rațiuni de ordin național și politic, Înainte de dorința de a aduna o sumă de bani, muncind undeva În altă țară. „The family reunification” a reprezentat, presupunem noi, o manifestare a emigrației
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se renunța aproape în totalitate la evenimentul cultural, paginile devenind din ce in ce mai obediente ideologic, proletarizate, favorizând materialele economice și de divertisment. Colaborează cu poezie Olga Brateș, iar proza este semnată de Ana Cristea, Simion Săveanu, Radu Dinescu, Traian Coșovei. M. găzduiește sporadic și interviuri, realizate cu respectarea restricțiilor ideologice. Apar, astfel, foarte scurte interviuri cu Marin Preda, Cezar Petrescu, Nina Cassian. Dintre studiile incluse accidental în sumar, menționabile sunt Literatura memorialistica de H. Zalis și un eseu monografic despre I.L. Caragiale, avându
MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287951_a_289280]
-
MÂINE, publicație apărută la Cluj, sporadic, între 15 ianuarie și 5 martie 1935. Directori: Vladimir Zlătaru și Radu Stanca. Din comitetul de redacție mai fac parte N. Dragomir (președinte de onoare), I. Nemeș (președinte), Ovid Gherasim, Gh. Tomescu, Ionel Vonica. Ultimul număr are subtitlul „Caiet bilunar
MAINE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287958_a_289287]
-
fiind evidentă orientarea redacției spre naturalism. Un reviriment cunoaște proza apărută în L. odată cu cronicile lui D. Teleor pe marginea unor fapte diverse, susținute de procedee umoristice de bună calitate (Amor ars, Un cartofor). Ziarul a publicat poezii cu totul sporadic (Al. Vlahuță, Gheorghe din Moldova ș.a.) ori numai când a socotit că puteau servi intereselor politice ale momentului. Din când în când, în afara unor romane mediocre în foileton, datorate unor scriitori ca Ad. Belot, Paul Bourget, A. Matthey, apăreau și
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
ori din motive politice. A debutat la „Scrisul bănățean” în 1956, an în care publică și în ziarele locale din Arad și Timișoara, iar prima carte, Corabia autohtonă, îi apare în 1969. A colaborat îndeosebi la „Orizont”, „Familia”, „Tribuna”, iar sporadic și la alte publicații din țară. A fost distins cu Premiul pentru poezie al Asociației Scriitorilor din Timișoara (1969) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru literatură dedicată copiilor și tineretului (1982). Debutând oarecum târziu, cu o cultură și
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
MÂINE, revistă apărută la Călărași, sporadic, între 14 mai și 14 iulie 1933. Redactori: V. Oprescu, George Lotru, Numa Carpen. Publicația își propune să promoveze viața culturală locală, afirmând, în articolul inaugural Pas nou, că „orice licărire timidă de talent își va găsi adăpost în coloanele
MAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287959_a_289288]
-
ale numelui sau pseudonimului. A publicat îndeosebi la „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1838-1848), la „Organul luminărei” (1847-1848) și „Învățătoriul poporului” (1848), la ultimele două fiind și redactor împreună cu Aron Pumnul. Într-o perioadă când preocupările pentru literatură erau sporadice printre cărturarii și publiciștii ardeleni, M. are meritul de a fi cultivat poezia, meditația în proză, povestirea și nuvela, chiar dacă valoarea scrierilor sale este modestă. A scris elegii stângace, meditații în proză despre viață și moarte, despre trecerea timpului, uneori
MANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287981_a_289310]
-
și comentarii”. Publicația conține îndeosebi articole informative și analitice din actualitatea politică, dar și comentarii, eseuri despre istoria, cultura și literatura evreilor. Sunt publicate versuri de B. Fundoianu, Barbu Lăzăreanu, B. Nemțeanu și transpuneri din Iacob Groper ș.a. Cronica literară, sporadică în 1944, este semnată de Eduard Ellenberg. Articole literare scriu I. Ludo, Th. Loewenstein (Evreii în „Istoria literaturii române” a d-lui G. Călinescu), Z. Ghimelbrand, J. Fink, I. Botoșanski. Printre numeroșii publiciști care sunt găzduiți aici sunt de menționat
MANTUIREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287995_a_289324]
-
ușor enigmatică, semănând mereu și fără efort doar sieși, M. își leagă debutul, produs în 1921, cu schița La vie, dar și o bună parte a activității de revista „Viața românească” și de ambianța literară de aici. În afara câtorva colaborări sporadice la alte periodice, semnează frecvent în paginile revistei „Însemnări ieșene”. Cărțile de proză publicate - Miniaturi (1923), Cucoana Olimpia (1924), Umbre chinezești (1930) și Instantanee (1945) - s-au aflat în atenția criticii. Volumul de debut este premiat de Societatea Scriitorilor Români
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
și ale ziarelor interbelice, prezența foarte activă a lui M. se recunoaște și sub pseudonimele Ahriman, Pet. Man, Erasm, Dr. Nicolai Flamel, Petru M. Debutul lui în „Revista Moldovei” (1922) stă sub semnul poeziei, deși ulterior abordarea liricii va fi sporadică. A făcut parte din generația care a impulsionat viața culturală românească, sincronizând-o tot mai mult cu spiritul european, dar, în același timp, conturându-i cu mână sigură identitatea națională: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Anton Holban, C. Noica
MANOLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287992_a_289321]
-
Vedere de pe balustradă, în colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură, la recomandarea lui Ștefan Bănulescu. Colaborează cu proză, articole, eseuri, reportaje, cronici de spectacol și de film la „Gazeta literară”, „Luceafărul” (între 1976 și 1986 asigură „Cronica de film”) și sporadic la ziarele „România liberă”, „Scânteia”, „Scânteia tineretului”. În 1970 debutează ca dramaturg cu Pâlnia și Stamate, dramatizare după Urmuz. Prima piesă originală jucată este Regina balului, în 1981 la Teatrul „Ion Vasilescu”, reprezentată ulterior și de alte teatre. În 1982
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
ajuta să definim politica lui Lenin, extrem-modernistă, deși revoluționară. Lenin și-a dat, desigur, seama că proiectul revoluționar depindea de militantismul popular și protestul spontan. Totuși, era problematic să se bazeze doar pe acțiunea populară a maselor, fiindcă aceasta era sporadică și neunitară, deci ușor de reprimat de către poliția țaristă. Dacă o comparăm cu un material politic incendiar, atunci rolul partidului de avangardă era de a concentra și de a Îndrepta spre țintă Încărcătura explozivă, astfel Încât detonarea ei să determine căderea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
micii țărănimi franceze, asemănată cu un „sac de cartofi”, adică formată din multe elemente „omoloage” și lipsită de orice structură globală sau coeziune. Pornind de aici, se definește rolul partidului de avangardă. Ideea este de a transforma o furie confuză, sporadică, fragmentată și localizată În rândul maselor Într-o forță organizată, cu un scop și o direcție. Așa cum puterea magnetului aliniază mii de particule haotice de pilitură de fier, conducerea partidului trebuia să facă din mulțime o armată politică. Uneori, este
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Nyerere, refuzul său de a se integra În structura centralizată a partidului i-a fost fatal. „Trăiți la sat! Este un ordin !” O dată cu acest ordin dat În decembrie 1973, Nyerere a pus capăt unei perioade de strămutare marcată de constrângeri sporadice, dar neautorizate, și a mobilizat Întreaga mașinărie a statului În vederea strămutării forțate universale. Dacă, până atunci, dezavuarea publică a măsurilor coercitive Îl făcuse mai reținut, acum nu mai era cazul. Influența publicului era Înlocuită de voința partidului și a administrației
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
funerar revistei „Viața românească”, unde va fi publicat abia în 1922. Din Germania mai expedia și câteva corespondențe periodicelor „Viitorul”, „Nouă revista română”, „Gazeta Bucureștilor” (acesteia din urmă și în 1918). După încheierea păcii se dedică profesiunii de economist, publicând sporadic articole pe teme de specialitate. Abia între 1936 și 1940 da la iveală mai multe poezii și traduceri în „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale” și „Revista română” și scoate volumul de tălmăciri Charles Baudelaire, Leș Fleurs du mal (1939). Deși
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
este în primul rând o revistă de poezie, beneficiind (pentru primele șapte numere) de colaborarea permanentă a doi dintre cei mai importanți poeți ai exilului - Vintilă Horia și Ștefan Baciu. Au mai colaborat constant I.G. Dimitriu și Al. Busuioceanu, iar sporadic, Horia Stamatu, Vasile Posteucă, Faust Brădescu, Constantin Amăriuței, N.S. Govora, Nicolae Novac, Ștefan Ion George, Eugen Relgis ș. a. Paginile de proză poartă semnăturile unor personalități ale culturii române. În primul rând e vorba despre Mircea Eliade, a cărui prezență nu
INSIR’TE MARGARITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287558_a_288887]
-
critică, se numără „Povestea vorbei” și „Revista revistelor literare”. Jurnalistica rămâne preocuparea esențială a lui I. în timpul exilului. Așa cum va mărturisi ulterior, a fost una dintre modalitățile sale preferate de a se converti la România, după ce o părăsise. În mod sporadic, publicistul a scris la jurnalele politice ale exilului parizian, divizat între echipa Grigore Gafencu-Nicolae Rădescu-Mihail Fărcășanu, pe de o parte, și echipa Constantin Vișoianu, de cealaltă. Mai apropiat de prima și de ziarul acesteia, „Uniunea română”, a publicat și la
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
știe să-și delimiteze temele obsesive, să rămână fidel, adâncindu-le numai, unei atitudini existențialiste și unei voci care ajunge să fie, dacă nu puternică, oricum limpede și recognoscibilă. Tonalitatea poeziei devine acum esențialmente elegiacă. Un plâns subteran, discret, cu sporadice irumperi exclamative, răzbate din adâncul poemelor, care încep uneori cu versuri dătătoare de ton: „Vai, cât de singur ești încât mi-e milă de tine!”, „Mă leagăn într-un leagăn de plumb”, „Pe mine a venit pustiul și m-a
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
și artistice” (1934), iar debutul editorial este volumul de studii critice Oameni și cărți, apărut în 1946. A mai folosit pseudonimele Sorin Irimie și Monica Șerbănescu. Critic și teoretician al literaturii, cu activitate începută încă din perioada interbelică, prin publicarea sporadică în presa de stânga („Era nouă”, unde se află adevăratul lui debut, în 1936, și „Cuvântul liber”) a unor articole consacrate psihanalizei și operei lui Aldous Huxley, I. se impune în anii imediat următori celui de-al doilea război mondial
IOSIFESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287610_a_288939]
-
Noul seminar și Floare amară) și scriind despre el, I. a încercat să îl reintegreze în cultura română. Susținută a fost și preocuparea pentru traducerea și cunoașterea unor autori bulgari - Ivan Vazov, Elin Pelin, N. Rainov, Ch. Hristov ș.a. Mai sporadice au fost transpunerile din și referințele la literatura ucraineană (un volum din G. Gașenko, tălmăciri din Taras Șevcenko), cehă (Jan Neruda, Vladislaw Vancura) sau polonă. Multe dintre traducerile apărute în periodice sunt însoțite de prezentări ale autorilor (de care se
IVANOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287652_a_288981]
-
sau mai jos. Interacțiunile apar la nivelul unit)ților, nu la nivelul sistemului. Că și rezultatele acțiunilor statelor, implicațiile interacțiunilor nu pot fi cunoscute sau prezise în mod inteligent, f)r) cunoașterea situației concrete în cadrul c)reia apar interacțiunile. Interacțiunile sporadice ale statelor pot, de exemplu, s) fie mai importante decât cursul zilnic al afacerilor obișnuite. Traiectoriile unor state, ale c)ror relații economice și turistice sunt rare, pot fi strâns legate. Știm c) acest lucru este valabil pentru Statele Unite și
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]