1,116 matches
-
de dinainte. 31. Notă. Trebuie amintit că prima literă mare, care urmează, înseamnă duminică; a doua literă, mai mică, luni; a treia, marți, și așa mai departe. 32. CERCETAREA GENERALĂ A CUGETULUI PENTRU A SE CURĂȚI ȘI PENTRU A SE SPOVEDI MAI BINE. Presupun că în mine există trei feluri de gânduri, și anume, unul al meu propriu, care vine din libertatea și voința mea, și altele două, care vin din afară, unul care vine de la spiritul cel bun, iar celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să ne propunem îndreptarea, prin harul Său. Pater Noster 2. 44. SPOVADĂ GENERALĂ CU ÎMPĂRTĂȘANIE În spovada generală, pentru cine ar vrea să o facă de bunăvoie, se găsesc, printre multe altele, trei foloase: Primul. Dat fiind că cine se spovedește în fiecare an nu este ținut să facă o spovadă generală, dacă o face, are mai mare folos și merit, mulțumită unei mai mari dureri simțite pentru toate păcatele și răutățile din întreaga lui viață. Al doilea. Întrucât în știmpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lor decât în vremea în care omul nu se îngrijea atât de lucrurile lăuntrice, dobândind el acum o mai bună cunoaștere și durere pentru ele, va avea mai mare merit și folos decât înainte. Al treilea este că, prin urmare, spovedindu-se și pregătindu-se mai bine, va fi mai în stare și mai predispus să primească Sfânta Taină, a cărei primire îl ajută nu numai să nu cadă în păcat, ci și să se păstreze și să crească în har
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o prea mare Întindere În capitolul VI ce urmează, unde fac oarecare caz de „libertinajul“ meu enunțat Încă din capitolul de față. E un cuvânt cu a cărui valoare semantică, destul de complexă, am vrut să explic pe omul care se spovedește aci mai cu rușine sau chiar fără rușine. Libertinus, după o definiție pe care o găsesc În Suetoniu, anec dotierul celor doisprezece cezari romani, de la Iuliu Cezar la Domițian, se numea cel liberat de sclavie, cum și oamenii liberi născuți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
alt tip e Papucii lui Mahmud, o povestire vrednică, de fapt, de Viețile sfinților. Participant, ca soldat, la Războiul pentru Independență, pantofarul Savu ucide, fără motiv, un turc. Chinuit după aceea de remușcări, nu-și găsește liniștea până nu se spovedește unui pustnic. Acesta îi dă drept canon să încalțe gratuit o mie de desculți. Ca urmare, Savu cutreieră tot sudul țării și întreaga Peninsulă Balcanică, cu sentimentul de a fi un nou Cain, care își ispășește crima săvârșind fapte bune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
mai permiteau avansarea. Un om surd împușcat Un om bătrân a înaintat și nu s-a oprit la somație. Soldatul a tras în plin. Omul era surd și nu a auzit somația. A murit pe loc. De cu seară se spovedise și venea la biserică să se împărtășească. Acestea sunt momentele mai însemnate care am ținut să le relatez. Maica lui Dumnezeu De câte ori creștinul bun, soldatul înscris în Armata Maicii Domnului, nu repetă cuvintele Maica lui Dumnezeu din Bucură-te, Marie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dumnezeu sunt ceea ce sunt și harul ce mi-a fost dat, n-a fost zadarnic”. (1Cor 15,10). IV - Cu ajutorul harului divin să ne străduim a deveni curați la suflet, albi ca crinul, slobozi, departe de orice păcat. Să ne spovedim des, ca să fim mereu fără prihană, precum cere Sf. Paul (1Tim 3,2). În această muncă purificatoare să avem încredere nesfârșită în mila Domnului: „Qui dat lasso virtutem... fortitudinem et robur multiplicat...” - El dă tărie celui obosit... și cei ce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sunt pe urma mea luând-o la sănătoasa. În acest timp de restriște n-am uitat nici pe foștii mei enoriași din Drăgești pe care îi vizitam în fiecare an în Postul Mare al Crăciunului și al Paștelui când îi spovedeam și împărtășeam, făcând slujbe pe unde credeam că sunt mai în siguranță. În situația aceasta mă simțeam bine oarecumva, dar pe de altă parte îmi sfârâiau picioarele știind că, confrații mei fac apostolat și eu umblu flaura pe drum punând
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape, ne despărțea un zid. Femeile își smulgeau părul, își striveau la sân pruncii ce țipau... Și lacrimile șiroiau pe obraji: "Fecioară!! Nu ne lăsa!! Nu ne părăsi!! Mântuiește-ne!! Apără-ne!! Salvează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Eu?! Adică... râde el vinovat. Mărturisesc, așa, puțin... o gură, două, să ne încălzim. A fost o zloată... Am ciocnit cu Ștefan... "Olecuță", pentru sănătate. Și pentru izbândă! Și pentru dragoste! A fost o zloată... V-ați "împărtășit"... Dar de spovedit? Cele păcate le-ați mărturisit? Uite, vezi, am uitat. La vârsta mea, drăguță, știi, nu prea mai am ținere de minte... S-o lăsăm baltă, unchiule. Chiar, s-o lăsăm, nepoată, s-o lăsăm... Intră Alexandru Paleologu, fratele Mariei. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de curiozitate. S-a grijit Isaia să-i ajungă, zâmbește mucalit Alexa făcând cu ochiul. Să te ferească Sfântu' de gura muierii încornorate: îți face zile fripte de-ți vine să te atârni de grindă. A scăpat careva netârnosit? se spovedește Negrilă. A mea, odată, când m-o aflat, era să-mi scoată ochii. Bine că nu ți-a tăiat-o în somn, îl batjocorește Alexa. Toți râd, dar fiecare avea musca sa pe căciulă. De bună samă a ieșit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dragul să te hodinești în ea... S-a sfârșit. Și ce-o să-i mai spălăm lespedea cu lacrimi! râde el satanic. Să nu uităm zama de ceapă, hohotește Alexa. Pupa-l-aș rece, numa să lipsească dintre cei vii, se spovedește Negrilă. -Și-acu, boieri dumneavoastră, c-am ales arma, să vedem pe cine cade marea cinste s-o mânuiască. Tiii! exclamă el luminat ca prin farmec și își freacă palmele. Cum se potrivește! Paharnicul Negrilă se grijește de "sângele Domnului", iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greu... mă aflu la o răspântie; de ți-aș asculta povața, mi-aș ușura povara... Că nu cer iertare, ci ispășirea o caut... Daniil stinge o lumânare. Suflă deasupra alteia... Înalță capul: De mi-ai hărăzit să-ți fiu duhovnic, spovedește-te fiule... Îngăduie întrebarea: oare n-ai cutezat prea mult?... Oare n-ai păcătuit printr-o nemăsurată trufie? Nu te-ai hrănit cu deșarte năluciri și vise de mărire? După "Strălucitul Pod Înalt", a vuit Europa. Clopotele! Tămâierea! Osanalele! "Sabia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bisericuță pe măsura umilinței noastre... în inimile noastre ea va fi catedrala neamului românesc! Nu se aude decât smiorcăitul Sihastrului ce-și suflă nasul în oblojala pregătită pentru piciorul Domnului. Daniil tușește, își drege glasul: De m-ai hărăzit, apoi... spovedește-te! Ce înseamnă "Moldova" pentru Ștefan Vodă? Ștefan se codește, își freacă fruntea și, în cele din urmă, rostește: Știu eu?... Poate... poate, un jurământ... Da! Da! Un jurământ făcut cu mine însumi, atunci, pe Direptate, când am fost uns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Păcat numai că mă priviți ca pe un răufăcător și vreți să mă spânzurați, deși habar n-am de ce. Monseniore, spuse el cu o mină nevinovată. Am doar o singură rugăminte: nu mă lăsați să mor așa, ca un păgân. Spovediți-mă și dați-mi Împărtășania, ca să nu ajung În iad. — știi cine sunt eu? Întrebă brusc călugărul. — Sigur, sunteți călugăr, părinte, doar se vede. și nu unul oarecare. Sunteți un călugăr Învățat, poate chiar un epis cop. Preotul la care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cât mai era vreme. Oamenii plecau cutremurați, și mai Întăriți În convingerea că pustnicul lor este un mare sfânt, dacă nu cumva chiar un Înger al Domnului, trimis pentru a-i aduce pe calea mântuirii. Încet-Încet, cu toții voiau să se spovedească la sfântul, dar acesta nu-i primea pe toți. Unii intrau imediat În scaunul spovedaniei, pe alții Îi lăsa să aștepte ceasuri, zile Întregi, fie că erau de viță nobilă sau oameni de rând. Auzind toată povestea, bătrânul duce trimise
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
căsnicia altuia, pe ea că m-a mințit că, în afară de taică-su, nu va mai iubi niciodată o altă parte bărbătească”. „Uită, părinte, căci chiar dacă s-ar întoarce, n-ar mai fi ce-a fost între dv.”, l-am sfătuit. Spovedindu-mi-se, un moment parcă s-a mai calmat. Mi-a spus că ar putea oricînd să se recăsătorească, dar ezită întrucît fata spre care îl îndeamnă inima are numai 22 de ani, cu 15 mai puțin decît el, și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
decît una plină de energie și grație. *„Bunicul” consideră că sînt necredincios. „De unde știi mata care-i viața mea sufletească?”, îl întreb. „Se vede!”, îmi răspunde el prompt. „în ce fel?” „Prin faptul că nu mergi la biserică, nu te spovedești, nu te împărtășești”. „Astea-s forme exterioare”, îi zic. „Nu, sînt chiar credința: dacă nu le faci, degeaba spui că crezi”. „Sînt totuși atîția oameni care cred, dar nu le pot îndeplini. Cu ei cum rămîne?” „Rămîne că-s necredincioși
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
raclei erau mai mulți credincioși, indistincți în smerenia lor, în afară de un cuplu de tineri, pe care îi voi reîntîlni și în capelă, unde au format din lumînări aprinse numele lor: Tina + Costel. La căpătîiul Sfîntului, un popă pleșuv, palid, obosit, spovedea și dădea sfaturi celor care le solicitau. Încasa bani pentru serviciile sale, lucru care nu mi-a plăcut! Neîndoielnic, toți cei veniți la Sfînt au o suferință, o doleanță, o speranță. Unii și-au trecut-o pe zidul porticului de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de Krüdener a întrebat-o cu pasiune în glas pe Doamna de Coislin: „Doamnă, cine este confesorul dumneavoastră lăuntric?“ „Doamnă - a replicat Doamna de Coislin -, eu nu-l cunosc pe confesorul meu lăuntric; eu atâta știu: că cel căruia mă spovedesc se află înăuntrul confesionalului.“ Și asta a fost tot, cele două doamne nu s-au mai văzut niciodată. Doamna de Coislin se mândrea cu faptul că a introdus o noutate la Curte, moda cocurilor flotante. Și aceasta în ciuda reginei Maria
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
circumspect; dar, când a văzut că îl conduceam până la scări, a exclamat din nou: „Politețe târzie! Politețe târzie! Întoarceți-vă, domnule!“, iar eu m-am supus. Oamenii din lumea latină nu-și cer sfat niciodată lor înșiși; ei nu se spovedesc decât altora, într atât sunt de sociabili. Ei se spovedesc: 1. preotului în ceea ce pri vește sufletul; 2. comisarului de poliție în ceea ce privește faptele; 3. vecinului și vecinei în ceea ce privește moravurile. Prima dintre aceste confesiuni sociale produce idolatria; a doua, servilismul; a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a exclamat din nou: „Politețe târzie! Politețe târzie! Întoarceți-vă, domnule!“, iar eu m-am supus. Oamenii din lumea latină nu-și cer sfat niciodată lor înșiși; ei nu se spovedesc decât altora, într atât sunt de sociabili. Ei se spovedesc: 1. preotului în ceea ce pri vește sufletul; 2. comisarului de poliție în ceea ce privește faptele; 3. vecinului și vecinei în ceea ce privește moravurile. Prima dintre aceste confesiuni sociale produce idolatria; a doua, servilismul; a treia, clevetirile și uneltirile. Toate trei îngustează inteligența, înjosesc simțul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
numea Leonte, iar crima lui era de spionaj în favoarea nemților, printre rîndurile tranșeelor noastre de pe front. Adus în mijlocul platoului, cu duba penitenciarului, Leonte avea o înfățișare disperată. După citirea sentinței de către grefier, Leonte, ajutat de un preot spre a se spovedi, a fost condus la un stîlp implantat în pămînt. Striga cît putea de tare "Lume, sînt nevinovat". Plutonul de execuție se afla la cîțiva metri în fața stîlpului. Leonte continua să strige. Un plutonier i-a bandajat ochii și l-a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
haină grea, N-o poftește nimenea, Și-a rămas la mine-n casă Noaptea să dorm nu mă lasă, Mă mustra mereu, Ce-am făcut o viață eu ? Zeci de ani eu am trăit, Păcate far’ de număr am facut, Spovedindu-ma mereu, Am aflat de Dumnezeu, Se jertfește mereu, Unde mai alerg eu, La Biserică să vin, Acolo-i « Sânge Divin » Și ne scoate de la chin Ce preț îi dăm noi ? Azi cei cu multă carte, Sau care ascultă, Cei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
doamne foarte frumoase și bune dansatoare, parca nici nu mai eram pe pământ! Și la gazda mea stătea și Costachi Mărzun, care era fratele gazdei și era meșter rotar. Și pentru că era om nătâng și cam suduia, apoi l-a spovedit preotul, îi da să facă sute de mătănii. Și cum el nu se putea pleca, îi făceam eu cu 2 sau 3 lei suta de mătănii. Am stat 2 ani și a fost cea mai bună gazdă a mea, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]