990 matches
-
nici unul nu mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la nenumăratele luntre ce veneau spre noi, jucând peste valuri. Când primele traseră la mal, câțiva oameni Înfășați În blănuri deschise la culoare, săriră sprinten pe gheață. - Voi trebuie să fiți neamul lui Krog, spuse cel mai Înalt dintre ei. 33. - V-am auzit În noaptea aceea, și am bănuit că voi sunteți. Ehei, am aflat de plecarea În călătorie a stăpânului vorbei de când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Să ajungem Într-o câmpie Întinsă, plină de sate, și acolo Îi vom Înfrunta. Cât despre oamenii ăștia cu ochi pieziși, păreau tocmai buni ca să-mi Încep o lucrare de vorbe cu ei, așa că i-am trimis pe cei mai sprinteni vânători pe urmele lor. N-am rămas deloc În satul lor, mai ales că Scept și ai lui se apropiau În pas Întins. După ce se lăsă Întunericul, micuții cu ochii pieziși se luară la luptă cu iscoadele noastre și, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
În subsuorile lui Scept, sus Între coaste, și l-am Împuns cu putere, brusc, făcându-l să Înmoaie strânsoarea. Se Îndreptă de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau măcar pietroaie când, deodată am zărit-o pe Runa: era undeva În spatele lui Scept și Își ațintea arcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
parașutist În cel de‑al doilea Război Mondial și, totodată, pilot. Odată Îl transportase pe de Gaulle peste Mediterana. În plus, În viața civilă fusese un notabil jucător de tenis. Învățase și dansurile de salon În Indochina. Avea picioare foarte sprintene, era un alergător de prima mână care, cândva, urmărise și prinsese un borfaș. L‑a bușit pe borfaș În vintre cu atâta putere, Încât polițiștii trebuiseră să cheme o ambulanță. Battle, unul dintre favoriții lui Ravelstein, ținea mult la bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
scandal“, gândi popa, înveselit. „Ăștia a lui Soporan de câte ori se întâlnesc, fie că-i nuntă, fie că-i pogrebanie, se ia până la final la bătaie. Umple tribunalele p’ormă și nu se mai văd decât la altă ocazie.“ Fata înaltă, sprintenă, oftând stins, își turnă și ea un pahar și ciocni cu popa. Parcă îi ghicise gândul. - Io eram mică, de mergeam pe opt sau nouă ani, când s-a dus coana Nadalia, mama lu’ dom prefect Soporan, da țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se întâmplă? întrebă el. — Se ascund bine... — Împuțiții...! Continuară să se târască cu greu. Ecla ajunse la cazemata unei mitraliere și începu să se ridice de pe jos, cu macheta lui lată în mâna dreaptă și sarbacana în stânga. Dintr-o săritură sprintenă trecu peste peretele de saci și se aruncă asupra servanților mitralierei. După o clipă, se ivi din nou, descumpănit. Strigă ceva și începu să dea furios lovituri de macetă în saci, care plesniră lăsând să le scape un pământ roșiatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lui. Dragostea și puterea ei de dărurire a întrecut orice așteptări. Bătrânul Iorgu plângea... plângea ca un copil după mama lui. Se simțea singur, ca un pui de păsărică, fără aripi, căzut din cuib în drum. Ii simțea dureros lipsa. Sprintenă la minte și inteligentă, cum era, îți făcea plăcere să stai de vorbă cu ea; dar, mai ales era înzestrată cu un deosebit dar de povestitor. Era atât de fermecătoare, de încântătoare... vorba ei era atât de dulce și de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
așteptăm, acolo unde e hotărât. Drum bun. Rămâi cu bine. A rămas. Și-a căutat, a găsit și și-a potrivit locul de așteptare. La doi-trei pași depărtare de mal. Apa era adâncă. Adâncime bruscă. De câțiva metri. Iată șalupa. Sprinten, eroul sare pe mal, ordonă șaluparilor să plece, și, să aibă grijă să nu rateze picior de braconier, iar, el, se Întoarce cu spatele la soare, deci, și la Dumnezeul Deltei, și-și dă pantalonii jos, pregătindu-se să facă, ce, oricare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu se poate fără tine. Te aștept cât vrei tu, voi tăcea, voi face tot ce-mi spui tu, te voi apăra, dar lasă-mă să te iubesc. G. Călinescu Felix se ridicase și încercase să îmbrățișeze pe Otilia. Aceasta, sprintenă de obicei și ironică, pierduse orice îndrăzneală. Ochii i se catifelase, buzele îi tremurau și primea timidele sărutări ale lui Felix, pe tâmplă, cu un aer supus, pierdut, răspunzând automat cu câte o delicată sărutare, abia schițată, pe obraz. - Vom
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am adorat-o (are, îți spun aici între patru ochi, un corp superb, calități de curtezană excepționale), dar mă plictisește. Îmi taie aripile inițiativei. Mie mi-ar trebui o femeie de lume, consumată, inteligentă. Atunci intră pe ușă o domnișoară sprintenă, foarte elegantă, cu o mare blană în jurul gâtului. - Hei, Georgeta, sări Stănică, bine te-am găsit! Ce mai faci? În loc de orice răspuns, Georgeta se trânti pe un scaun în fața lui Felix, își rezemă bărbia într-o mână și, întinzînd cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se află când vede că numele românesc nu răsună nicăieri în cultura universală. Era capabil de sforțări supraomenești. Georgeta îi ținea mâna pe umăr, încîntată că un bărbat o crede, în sfârșit, aptă de convorbiri serioase. Era o fată destul de sprintenă la minte și cu multe lecturi, de un caracter, însă, vag literar și artistic, în limba franceză. Avea replica promptă, și generalului îi plăcea să stea de vorbă cu ea. Dar nu ieșea din frivolități. - Entuziasmul tău îmi place, zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglae îi aduse fel de fel de nimicuri, cărora le dădea o valoare istorică prin cuvintele: "Așa purtau fetele pe vremea mea!" Titi făcu portretele doamnei Iorgu și Luciei, spre încîntarea mai ales a celei dintâi. Fata, deși măricică și sprintenă, era lipsită de orice cochetărie, părând a ignora cu desăvârșire că pe lume sunt două sexe. Mânca cu plăcere, răspundea cuviincios la întrebări și fugea, din când în când, afară, sărind dintr-un picior pe altul. Aglae se interesă bine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de a se scăpa de Olimpia și a încerca o altă lovitură, de data asta bine controlată, cu ajutorul rudelor, îl mai invadase adesea. Nu aproba nici temperamentul Olimpiei. N-o putea învinovați de nimic, însă admirația lui era pentru femeia sprintenă, sociabilă, pe care o înțelegea ca pe Otilia, și ar fi scuzat-o ca pe Georgeta. Ar fi vrut o femeie care "să-l împingă". A scăpa de Olimpia însemna divorțul. Să dea însă divorț fără motiv era, după concepția
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și tânărul o înveli bine și apoi merse el însuși și se-ntinse pe o canapea mică, lângă sobă. - Otilia, șopti el, în chip de "noapte bună", sunt foartefericit. Noaptea asta e solemnă în existența mea. Dimineața Felix se sculă sprinten și privi spre pat. Plapuma forma un cuib gol. Tânărul își închipui că Otilia a trecut în camera ei, se spălă repede pe față, cântând, se pieptănă și ieși în geamlâc, să bată la ușa fetei. - Otilio, Otilio? Nu răspunse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prilej și mi-o scoate din țîțînă! perora, după o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu etichete mototolite. Și cu un nor de catarame, sprintene și nichelate, din care se pricepea uneori să zornăie mai nervos decât un șarpe cu clopoței. Era binecunoscut în mediile politice, sub numele de Fiorosul Marcel. Dar, în acest moment, pășea pe rambleu relativ stăpânit, adică nu era fioros, ci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
reglementare de protecția muncii. Și-o frumusețe de depășea geamandura și-ți întuneca uzul gândirii... - E-te ale dracului! Băsmăluțe... 74 DANIEL BĂNULESCU - În doi ani n-o mai cunoșteai după caroserie. Majoritatea din alea arătoasele, le lași blonde și sprintene... Și le găsești îngropate și cu pătrunjelul pe piept... Rămân astea pocitele... și cocîlcioasele. Cu picioarele obosite cât doi bulumaci... Care când merge, își mestecă șezutul. Și care pare făcute doar ca să-ți ție rândul la Alimentara... D-aia, zic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își făcu apariția și coborî un enorm câine gălbui, îndreptîndu-se indolent, ca-ntr-un inedit duel între pistolari, în lungul străzii, cu taxiul pe urmele sale. Iar când taximetrul, în sfârșit, acceleră încercînd, din răsputeri, să îl calce, dulăul, mai sprinten, se și refugie, schelălăind batjocoritor, într-o gură de canal fără capac, răsărită, ca prin minune, în dreapta sa. Genel încercă să dezghețe atmosfera, pe care tot el, înainte, o împuțise și-o încordase. - Pe câinele Șopîrlacu... despre care merge zvonul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o molâie. Doamna Ion Barbu avea limba tăiată, despicată, ca de șarpe și oricât s-ar fi străduit cu dânsa, nu se putea obișnui cu șuierul ei. Doamna Coșbuc era gospodină. Doamna Alecsandri, pisăloagă. Doamna Minulescu, de viață. Doamna Topîrceanu, sprintenă. 354 DANIEL BĂNULESCU - Nu mai e femeie. E cadavru. - "Uitasem cât de drăgălașă izbuteai să fii. Asta-i cutremurătoarea urgență pentru care am fost invocat? Să transmit salutările tale Cristinei?" - Auziți, cică vrea să-i transmită salutări!... Știi ceva?! Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de trupele ușoare, imprevizibile în picaje, sprintene, ale unor musculițe de vin. La rândul lor, musculițele fură și dânsele împrăștiate de zvârcolirile migratoare ale unor fluturi mov-rubinii, purtând imprimate, pe spate, un soi de litere evreiești și din ale căror trupuri negre, călugărești, cilindrice precum trabucele, nici o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica povara împodobită și striga: - Care dai banii pe el? Are ouă! Alde Tache, știind jocul, scoase un pumn de bani și vru să-l arunce pe tavă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coamele lucioase și le auziseră nechezatul mândru și răsunător. Cale . de o jumătate de ceas de la ascunzișul lor, să mergi peste trestii, prin niște tufișuri de nu-i vedea nici pasărea, prin inima locului pustiu. Ăl tânăr, pentru că era mai sprinten, trebuia să lege iepele la un loc și, 55 când o da Stăpânul semn, să se urce în cârca uneia și să le mâie spre câmpul Cuțaridei, la drumul Dudeștiului, peste maidane, cu Gheorghe de ajutor. Ceilalți rămâneau în treabă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În urma 59 cailor rămânea o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe șira ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
suiră cu grijă în sanie. Avea privirile rătăcite, albe și nu spunea decât atîta: - Ce v-am spus eu, nene Dumitre și nene Mitică, țineți-vă bine, să vă cânt eu un cântec... Ia ascultați... Și în timp ce sania ușoară aluneca sprinten pe zăpada scârțâitoare, vânătorii îl auziră abia șoptind cu o voce pierdută: Drag mi-a fost pe lumea asta Calul, pușca și nevasta, Calul mă călătorește, Pușca de hoți mă păzește, Nevasta mă primenește... Când termină, chicoti singur: - Vă place
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meu ca Într-un cufăr vechi o haină albă. Zarea e cu brazi și pe sînul munților oile - salbă. Peste priveliște, sufletele au să ni se apropie ca peste aceeași carte două frunți. Vom asculta cîntecul buruienilor. O să Întîlnim ciobani. Sprinteni și cu soare În trup, vom alerga prin pădure. Aerul ne va deschide pieptul, ca o secure. Și viața o să treacă simplu, ca un rîu peste bolovani. (GÎnduri pentru Soveja) Cu asemenea date, prima carte a lui Voronca arată mai
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
satisfăcut de teritoriile cucerite, lărgindu-și necontenit frontierele. Însă aici - ca mai Înainte În Colomba - „atlasul” deschis mereu la alte pagini al poeziei — CÎnd eu-ți leg glasul Ca o brățară Deschid atlasul La altă țară Aceeași te află GÎndul sprinten Și eu te port cum o calfă Își duce meșteșugul pretutindeni — nu mai este cel frapant-modernist, purtînd reliefurile noii civilizații, ci unul al naturii eterne, ce se oferă privirii și fanteziei cu o prospețime originară. Este, Înscrisă În registrul magiei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]