692 matches
-
evrei În legendele folclorice românești, ci și motivul „azimei preparate cu sânge”. Legenda spune că „de un post mare [de Paște], au făcut jidanii pâne cu sânge”. Fiind În postul dinaintea Paștelui și neavând ce mânca, creștinii urmau „să se spurce” și „să se facă și ei păgâni”, mâncând „pâne spurcată, adecă amestecată cu sânge”. Atunci, Sfântul Toader i-a salvat pe creștini, Învățându-i „să nu mănânce nimic de la păgâni, că erau toate lucru rile de mâncare otrăvite și necurate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
va organiza întîlniri cu cititorii. Au fost recent la Bîrlad, unde au fost măcelăriți rău de tot. Poezia și proza din Cronica a fost bubuită cu mult avînt. Li s-au spus amicilor, de către bîrlădeni, cuvinte grele, între altele că „spurcă marea tradiție literară a Iașului”. Au venit așa de plouați de acolo, încît nu știu dacă o să mai aibă curajul să se producă în fața cititorilor. Ce părere ai de toată această situație tragicomică? Aștept să-mi răspunzi și să-mi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni care fuseseră pe la noi și știau cam ce putea oferi bucătăria națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Papa l-am gâdilat cu o episcopie catolică la Baia. Putea să mă gâdile și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac. Știi: "Banul, ochiul dracului"... Ba să mă spurce! Să mă spurce! "Spurcăciune" de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să mă gâdile și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac. Știi: "Banul, ochiul dracului"... Ba să mă spurce! Să mă spurce! "Spurcăciune" de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo, în scrisoarea Veneției, o frază cu o corabie, ce mult mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și el cu niscai gălbiori. Un război se duce și cu aur, nu numai cu inimă vitează și sfinte binecuvântări. N-o fi vrut să te spurce, clipește hâtru Țamblac. Știi: "Banul, ochiul dracului"... Ba să mă spurce! Să mă spurce! "Spurcăciune" de aiasta, pohtesc! Din păcate, nu se prea îndeasă nimeni... Noi ne-am făcut datoria, am plătit scump în sânge! E rândul lor. Este acolo, în scrisoarea Veneției, o frază cu o corabie, ce mult mi-a plăcut... Țamblac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Sunt dați dracului răzășii aiștea ai Moldovei! izbucnește Ștefan în hohote de râs. Pentru dreptul lor se iau de piept și cu Dumnezeu. Nu-l văd bine nici pe Agapie, nici pe Chiriță... Teamă mi-i că s-au cam spurcat... Aruncă o pungă de galbeni, și talerul dreptății se înclină. Câți dintre cei ce împart dreptatea nu se mânjesc, rezistă la strălucirea aurului? Unii se ung cu fasole și strigă: "Eu sunt sărac și curat!!". Și sub el colcăie viermii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că n-aș vrea să fiu "Pâinea lui Dumnezeu?" Dar pot? Iaca, năravuri noi ce nu ne fac cinste au prins cheag în Moldova: peșcheșul, șpaga, lenea, pufăitul pe sofa din narghilea... Poruncitor: Care dregător e dovedit că s-a spurcat la aur, să fie pus să-l înghită să se sature! spune el poruncitor. Ce să mai pomenesc de scârboșenia celor ce "fac turcește", de parcă s-au isprăvit muierile de pe fața pământului! Ele... pe ele cine le mai strânge în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mângâiere, zâmbește Ștefan. Și... și capul logofătului... Și capul Domnului, chiar... Numa' capul călăului n-are a se teme. Domniile trec, călăul rămâne. "Pereat mundus, fiat justitia" Da' aiasta de unde ai mai scos-o? Aaa, și pe tine te-a spurcat blăstămatul de grecotei? Că ne-a smintit la cap cu înțelepciunile "Prea Sfinților lui Învățători": Platon, Aristotel, cum îi mai cheamă... Și... și totuși, în numele acestei "Dreptăți absolute", să nu pierzi omenia, cutează Tăutu. Ștefan tace, apoi, încetișor: Am și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se mânie Ștefan. Ai văzut ce căsoaie și-au ridicat?! În vreme de zurbă, inimoșii mușcă țărâna și tâlharii întorc miliardele cu lopata! Vistiernice! poruncește el brusc. Mâine! În zori! Încaleci! Scormonești vămile! La sânge! După lege! Vameșii s-au spurcat la șpagă! Se fură grânele! Se fură peștele! Și pădurile se fură! Să fie dovedită hoția și tâlharii să fie puși să înghită tot ce-au furat, să se sature! Și aurul! Și peștele! Și pădurile! Ce-au dobândit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că m-ai ferit de greșeală. Iaca pentru ce te-am înălțat al meu prim-sfetnic. Haide! Curaj! Sparge buboiul! Apăi, se șușotește că Măria ta nu păzești datina, rânduielile statornicite din vechime, "obiceiul pământului". Mai abitir ne roade că spurci cinul boieresc cu oameni proști pe care-i ridici în slujbe și-n dregătorii, de-au ajuns să ne poruncească, nouă, boierilor, "marilor boieri" -, să ne poruncească te miri cine!... Un ăla, un coate goale, un... un neica nimeni... Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și cu mâna acelorași boieri, ce se dădeau mereu de partea celui mai puternic -, i-a strecurat în borșul de pește mult plăcut lui un prăfuleț din minunata otravă venețiană, moștenire de familie. Și, astfel, Aron-Vodă Răspopitul a ajuns să spurce Scaunul Moldovei cu curul său răpciugos! E rândul lui taica, Bogdan, să intre în scenă... Cu ajutor unguresc de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în iad! Scot eu dracii din el! spune și smulge cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or să se mai bulucească dracii să iasă! hohotește el. O să plece cu sufletu' lui spurcat cu tot! Isaia cade pe gânduri... Entuziasmul i se moaie. Nu, nu-i bine. Dacă-ți întoarce lovitura?.. Aista-i dracu' gol", îl străfulgeră un gând. O săgeată rătăcită în bătălie din spate. Nu se știe de cine slobozită, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Tăciunarii mei au și aprins feștila! strigă Mihail. Ștefan se aprinde, cu patimă, văzând, trăind tot ce povestește, tot ce poruncește: Capcanele îi vor aștepta gata țepuite! Prăvălim peste ei pădurile înținate în coajă! Desfundăm drumurile! Rupem podurile! Secăm apele! Spurcăm fântânile cu hoituri! Pârjolim grânele, fânețele! Le săgetăm dobitoacele de povară cu săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îl bate pe umăr: N-ai teamă. Ți-am făgăduit doar: Voronețul... O să mă străduiesc să-mi țin cuvântul... Fii pe pace! Ai mai văzut drac mort? râde el și se plesnește peste gură. Iar am sfeclit-o! Ți-am spurcat bisericuța cu drăcușori... Cum plec, fă o sfeștanie, o molitvă de curățire; afum-o cu tămâie, spal-o cu agheasmă... Mulțămesc de găzduire și de povața cea bună, spune Ștefan și se apleacă adânc înaintea lui Daniil. Daniil se ploconește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai bogat om, Alexei Trandafilov, și a vrut să fie scris cu doar o baniță de orz, oamenii au refuzat să-l înscrie și l-au cam poftit să plece de-a cucu. Erau prea bogați în suflet ca să se spurce cu micimea bogătașului! Examenul de definitivat trebuia să-l susținem la Ceatatea Albă, în luna mai 1937. Dar cum să pleci? Un copil de trei ani, altul de un an, probleme...probleme...și iată-ne, claie peste grămadă, noi, familia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aduceți-mi o friptură de vită și apă minerală!" Cei cu porcul și țuica s-au ospătat copios, iar șeful delegației, într-un moment de neatenție al bietului fotograf, a înfipt furculița într-o bucată de purcel și i-a spurcat friptura vecinului, care, furios, s-a ridicat de la masă blestemându-și confrații. Aveam să aflu că mulți ziariști din delegație studiaseră prin România sau aveau neamuri ori prieteni care fuseseră pe la noi și știau cam ce putea oferi bucătăria națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ferească lumea de ei, ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletul celor condamnați, căci în sufletul nenorocit și simțămintele se nenorocesc. Acolo leproșii ar fi primit nevestele și ibovnicele necredincioase să le spurce cu pofta lor și cu puroiul lor fetid, cu gura fără dinți, cu batjocura pumnilor fără degete, pedeapsă mai cumplită pentru aceste păcătoase decât tăișul gealatului. Dar acestea sunt închipuiri bolnave căci, trecând pe lângă aceste câmpuri, ți se îmbolnăvește facultatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
renaște, mântuie, în Biserica Ortodoxă sângele femeiesc este privit ca un sânge spurcat. Dacă nasc un copil se păstrează ritualul după care femeile sunt necurate, pentru că au născut un copil, ceea ce mi se pare complet nedrept și grotesc, și sunt spurcate cu două măsuri: o femeie e șase săptămâni spurcată, dacă a născut o fată, și trei săptămâni dacă a născut un băiat. După care trebuie să-și facă moliftă de curățire. În aceeași privință, a nașterii unui copil, tatăl nu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
avangardă, face abstracție, după cum subliniază Marin Mincu (într-o serie de patru articole publicate în Cotidianul), „de estetica rupturii” și nu înțelege ce se întâmplă după... — Bravo! Îl citezi acum pe Mincu... Parcă erați la cuțite...? — Una e Mincu, polemist spurcat la gură și ciomăgar, și alta criticul literar Marin Mincu, unul dintre cei mai buni critici de poezie, net superior faimosului canonizator. În ce spune despre Manolescu, Mincu are perfectă dreptate: „...foiletonistica lui Manolescu este lipsită de substanță critică, întrucât
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
te scoli mort! Nimeni, în afara șobolanilor de apă și a șerpilor, nu are presentimentul unor asemenea catastrofe. Când venea aia urâtă, se băteau clopotele și în porțile muribunzilor se atârnau niște cârpe negre, apăreau butoaie cu oțet ca să nu te spurci , mai există și metoda izolării, a lanțului pus pe poartă și a arnăuților care trăgeau cu pușcociul pentru ca nimeni să nu se mai apropie de locul nesănătos. Cadavrele se ardeau vaccinuri nu existau , dar te mai salva câte unul care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
enervant”4. Ea a fost ilustrată deja prin exemplul jumulirii și al împăierii păsărilor de către elevi. Un exemplu și mai sugestiv propus de Guthrie a fost împrumutat de la fermierii americani. Aceștia obișnuiesc să agațe la gâtul ogarului care s-a „spurcat la orătănii” un pui de găină mort. Acesta intră lent în putrefacție și îl determină, în timp, pe câine să nu mai poftească vreodată la „fructul oprit”. Țăranii olteni folosesc o tehnică similară de dezvăț pentru a dezobișnui porcii să
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în nevoi, agiutoriu în strâmptori și izbânditoriu în dziua mâniii sale să-i fie. Deci, o, jiganie, cereștii de nu să amăgesc ca peminteștii, după fapta carea au lucrat, în sfântul pre carile cu mare în samă nebăgare l-au spurcat, bună și neîndoită nedejde am, că în curândă vreme (că la cel ce știe suferi toată vremea scurtă ieste) ceia ce li să cuvine plată să-și ia. Iară de nu, meșterșugul fortunii a supăra, iară al mieu cu bună
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trasul de urechi, ne hrănea cu colaci de la biserică", scrie Vârnav în „Tecuciul literar", Bârlad, 1943, iar biograful lămurește lucrurile: „Preotul-învățător îi sfătuise pe copii să nu mănânce din perii și merii din ograda bisericii, sub cuvânt că ar fi spurcate roadele având rădăcinile crescute din untura morților. Dar biserica fiind acoperită cu stuh și-n câteva locuri spartă, băieții intrau în biserică și mâncau toți colacii. Scoteau stuhul din acoperământ, mâncau mierea de albine, sau hălăduiau prin livezile satului, bogate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
din satul Crețești se zice că Vodă i-a iertat de toate „dările și angăriele" pentru că „la vremea hârtiilor - au dat omu câte un galben". Ion Neculce zice despre domnul Dumitrașcu Cantacuzin: „Făcut-au acest Domn un obicei rău și spurcat în tară, care n-a mai fost până atunci, de au dat hârtii de scriu fetele oamenilor, de la mic până la mare", socotind măsura impusă ca o „pedeapsă a săracilor". Se înțelege că introducerea „conscripțiilor" respective a făcut ca nimeni să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]