5,409 matches
-
mai e copilul ăsta al vostru, Virgile și Mițo! zise maica Agripina, cu fața roșie și transpirată de efort, și veni să se așeze înapoi la masă. Mi-a scos sufletul!... Ocupat cu portofelul lui, copilul nu dădu nici o atenție spuselor bunicii sale. Făcură haz cu toții, apoi maica Agripina se apucă să le istorisească rudelor sale din fir a păr, așa cum îi era obiceiul, întâmplările prin care trecuse în ultima vreme.Virgil și Mariana aflară astfel că de data aceasta maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prea complicate și prea necunoscute... Nu este durere, ci ceva mult mai complex ca durerea : impresia unei imixtiuni în esența vieții ei... Dora rămâne cu ciorchinele de strugure în mână după ce abia a ciugulit din peștele oceanic. Începe să înțeleagă spusele tinerei că în spital mâncarea nu este bună. Gânduri și întrebări o copleșesc din nou : Oare de ce am decis să mă expun acestei operații când durerea ce mă bântuie de atâta amar de vreme nu era insuportabilă ? Oare am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
petrecea nu în capul unei paciente oarecare, ci a unicului lui copil de numai trei ani. La această amintire, sudori la fel de reci ca și atunci îl năpădesc și se lasă să cadă pe o bancă, sleit dintr-o dată de puteri. Spusa de atunci a profesorului Maxim îi răsună în urechi : Am rezolvat proble-ma nervului auditiv, dar nu pot interveni în profunzime la nervul IX, e prea riscant. Închidem, altceva nu-i de făcut". A urmat voma, febra, zbaterea între viață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu a încercat pentru el chiar și imposibilul. Se refugiase în profesie și reușise să aducă atâtor pacienți o ușurare. Mâinile lui destoinice readuseseră din neant atâția bărbați, femei, copii... Numai pentru fiul lui nu încercase nimic, mulțumindu-se cu spusa profesorului Maxim : "Nu, din păcate nu este nimic de făcut..." "Oare chiar nimic ?", se întrebă urcând în grabă scara spre cabinetul lui. Fără să se schimbe, telefonează la Spitalul pentru tineri cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia, ca sa afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
frații Frunză erau în pantaloni scurți, mama lor cânta la pian în camera spoită în alb, Ovidiu Frunză se devota Sumanelor Negre, iar Atanasie era un fecior chipeș și neînfricat. Ciprian, gândul îmi revine și nu contenește să dea târcoale spuselor tale de adineauri, că Atanasie a rămas fără vorbire de când a fost snopit în bătăi de ruși. Se pare că atunci nu a putut să scoată din Rusia o femeie și o fetiță de care se interesa mult tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
s-au înmulțit atât de mult încât vara e greu să pătrunzi până la ruine iar în iunie parfumul este atât de îmbătător... Exact ca și atunci... Dora este doar cu gândurile ei, nu reușește să își scoată din minte ultimele spuse ale Teodorei despre legătura cu tatăl ei : Povestea noastră de dragoste a fost scurtă, dar minunată... Am descoperit împreună că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului..." Astăzi se culpabilizează ea însăși așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să dărui. Această întâlnire poate să nu știrbească cu nimic legătura cea de toate zilele, dar ratarea ei ar instala un gol imens în tot restul vieții." Dora ascultă și tace, tace și cugetă : "Ce mult se aseamănă gândirea și spusele Teodorei de cele ale lui Dragoș. Vorbește de parcă ar ști și despre întâlnirea noastră, a lui Dragoș cu mine, care a fost și mai scurtă decât a ei cu tata." Văd că intri greu în apele tale. Mai citește câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
avea o mare pasiune pentru Eminescu. Începuse să culeagă date, să se documenteze pentru un studiu despre " Noi ipoteze despre boala și moartea lui Mihai Eminescu" și vizitase spitale din Iași, aflând niște detalii foarte tulburătoare. Eram cu toții victime ale spuselor oficiale că Eminescu ar fi fost răpus de o boală venerică dublată de o demență paralitică. Simion, foarte contrariat de defăimarea idolului lui, stăruise și obținuse aprobarea să răscolească arhivele spitalului Socola și dăduse peste însemnările neurologului Ovidiu Vuia, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
șareta era ușoară ; în mai puțin de două ore, abia să fi fost ora cinci dimineață, Atanasie mi-a spus că suntem pe graniță și că să nu am grijă, totul este aranjat. Dar nu apucase nici să-și termine spusa, când un glonț a fluierat pe lângă urechea mea dreaptă. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei militari care ne-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Eram prinși... Am strâns-o bine pe Minodora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a asistat la aceaste scene și de la care știu cum s-au desfășurat lucrurile, a uitat în acel moment de disciplină și a protestat: "Nu ! Minodora este prea tânără pentru a fi despărțită de mamă !" Și apoi, cu impresia că spusele lui erau prea neînsemnate, a adăugat ceea ce credea a fi un argument important: "De altfel Minodora este fata mea adoptivă din moment ce mă voi căsători cu mama ei după regulile admise în lagăr". Cei doi ofițeri au șușotit între ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
femeia asta, care s-a recomandat ca ofițer de informații în Armata Roșie și prietenă a lui Vasili Vasilievici Cozmei, mi-a displăcut din primul moment. Nu același lucru s-a petrecut cu Minodora, care s-a lăsat încântată de spusele ei pe care le probau un pașaport nou-nouț făcut pe numele Minodora Racoce, care avea viza de ieșire din țară, însoțită de fiica ei Alindora Bosch, în vârstă de doisprezece ani. A mai amețit-o pe Minodora spunându-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
meșter la năvală neprevăzută în locuri iscusit de el alese, că nici nu știi de unde vine prăpădul, slăvite Rex. Trufașul Rex, deși i-a pus palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui la îndoială vrednicia vitejilor mei și iscusința căpitanilor oștirii mele încununate de glorie în bătăliile de la porțile Vienei? Să ai ținere de minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-o pre limba oficială: Cu dictatura proletarului nu te joci, măi tovărășele! Că de te joci, devii domn cât ai zice pește! Și ești trecut la chiaburi! Și ești îngrădit!.. Și lichidat!.. Și judecat! Ca atare, luați bine seama la spusele mele! Că altfel vă puteți alege cu pecetea de vrăjmași periculoși, cu toate urmările pentru întreaga familie până în al șaptelea neam. Prin urmare, toate grânele se transportă la arie! Cotele de lână, de carne și de lapte se predau ritmic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
balcanismul nostru turco-fanariot nu ne vom debarasa cu una, cu două. Nedreptele deposedări, îmbogățiri prin fraudă, marile tunuri pe seama averii statului, spolierea țării în toate felurile, înstrăinarea solului și a bogățiilor subsolului, condamnarea unor oameni nevinovați și câte altele întăresc spusele de mai sus. Există și alte dovezi la fel de plauzibile precum că răul se află în noi înșine și nicidecum în altă parte, că înclinația spre delict, ura împotriva semenilor, invidia, lăcomia, răzbunarea, minciuna, delațiunea mincinoasă în țară și la înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
blocului dau târcoale niște inși care iubesc mult păsările, dar sunt supărați din cauză că nu pot ajunge la ele, întrucât și pe-aici lumea iubește și ocrotește foarte mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mult zburătoarele. Cei doi au revenit însă, la ceas de noapte și, după spusele vecinelor, au plecat împreună cu nea Onuț de la etajul al treilea, nu cu vreo rândunică sau cu vreun cuib de rândunică. Erau furioși tare, fiindcă tot din spusele vecinilor am aflat asta unul zicea ceva în genul: "Dumnezeii mamei lor, am stârpit cuibul de năpârcă". M-am informat la școală, dar am aflat că năpârca nu era pasăre, ci un fel de șarpe periculos. Nea Onuț era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
telefon și mersei cu ea. Ne simțirăm bine. Vino, vreau să-ți prezint pe acel cineva. Alexandra, Irin, Irin, Alexandra. Alexandra, o fată cam de vârsta mea ne văzu de pe ringul de dans și veni înspre noi. Salut. Ce faci? spusei. Foarte bine. Am rugat-o pe Magda să mi te prezinte. Eu nu am mulți prieteni, și, cum te-am văzut cu acei tineri și cu Emilie... Îmi pare rău că a trebuit să plece. Și mie, însă mă bucur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu mai puteam să dorm și luând capotul pe mine mergeam sub cerul liber. Cumva, el știa că sunt acolo și venea și el. Să-mi țină de urât. Schimbam câteva vorbe în șoaptă, să nu ne audă nimeni, iar spusele noastre căpătau dintr-un foc un caracter sacru. Sau, dacă era întuneric, fără lună, Angi îmi spunea: Ți-e frică? Nu. Ești aici? întindeam mâna spre el. Da. Știi bine că voi fi lângă tine de câte ori vei avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Irin, rosti surprins. În voce i se citi reprimare, și un chef nebun de vorbă. Am coborât căci nu pot dormi. Înțeleg. Făcu o pauză, continuând apoi: Poate mâncarăm prea târziu. Cred că asta e. Câteva momente mai trecură până spuse: Te servesc cu ceva? Rom, te rog. Îndată. Îmi turnă în pahar. Soția mea.... Nu mă înțelege, înțelegi? Spune! Fără a se așeza, se apropie de scaunul meu, aplecându-se peste masă. Pur și simplu când îi intră ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca înainte. Irin.... Ia loc cu noi. Alice și cu mine luam prânzul. Alice, ea este Irin. Irin, ea este Alice. Încântată, spusei. De asemenea. Și, Irin, ce vei servi? Cartofi prăjiți, cașcaval pané și o Coca Cola, vă rog, spusei băiatului. Ca întotdeauna, îmi spuse Angi. Și, Irin, vrei să ne spui unde te-ai plimbat în acești ani? Irin a fost plecată trei ani, îi spuse Aliciei. Cred că voi lăsa acest subiect pe mai târziu. Nu făcui nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vorbește-mi: ce vrei de la mine? Se duc toate dracului cu viteză uimitoare, dar care-i problema ta, când asta mă priește doar pe mine? Ceea ce spune ea nu e numai stupid și ridicol, ci și tâmpit. Pentru că eu, contrar spuselor altora, chiar am nevoie de părerea celorlalți, ale căror sfaturi le urmez. Numai că na, nu întreb pe oricine. Da, am greșit, dar, la naiba, e numai vina ta; tu ai o responsabilitate! Prea târziu. Poți înțelege că există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai voit să i-l dea spunând că mai are de plătit încă 400000 de lei pentru că l-a așteptat multă vreme. Era motivul spus de ea, dar urmărea să folosească buletinul băiatului în scopuri dubioase. Doamna Tatiana Busuioc, după spusele lui Gelu, și-a cam dat seama de adevăratul motiv și împreună cu el a mers în familia țiganilor și cu chiu cu vai a putut să scoată buletinul, amenințându-i cu reclamație la poliție. Pe drum, înfuriată, doamna Tatiana i-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aeroport au luat un taximetru până la locuința prietenului lui Matei. În timpul acesta, el i-a propus, cum plănuise încă din avion. — Iubita mea, și tu ești stresată cu studiul tău și eu sunt stresat cu munca mea, hai să inversăm spusa cronicarului și să facem să fie și vremurile sub noi, nu numai noi sub vremuri, măcar pentru două zile. Uite ce zic eu. Mergi și-ți rezolvi treburile și la Academie și la Minister și după aceea să facem o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
asemenea oaspete în casa sa. — Dacă am doi bucătari în casă, vom avea și bucate bune pe masă. Cecilia face prezentările. —Domnule Zamfirescu, n-ai să te superi mata dacă îți voi spune Matei, fiindcă te cunosc foarte bine din spusele nepoatei mele și cât o iubesc pe ea te iubesc și pe mata, ca pe copiii mei. Mie nu mi-a dat Dumnezeu parte de copii, până acum la bătrânețe. —Domnule Ardeleanu... Nici mata să nu mă iei cu domnul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
s-au lăsat cumplit amăgiți de aceste fleacuri dulci, dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă temniță, din care reușești să scapi numai prin puterea de invidiat a acelora deja răniți, măcar odată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]