996 matches
-
al locurilor, nu m-am gîndit la caracterul armonios, perfect al lucrurilor, ci la autenticitatea lor, la pregnanța autenticității. Totul mi s-a părut autentic, chiar și fisurile... R.B.: Am putea îndrăzni chiar o paralelă, pornind de la fisurile statuii, de la stîngăcia încercării de a repara nasul rupt, o paralelă desigur în plan simbolic, ipotetic, între acea statuie "mutilată" și între receptarea distorsionată a scrierilor lui Cioran, pornind fie și de la o anumită mitologizare a personalității, a operei sale. F.T.: Cred că
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
dar nici după un examen de conștiință sau unul psihiatric. Avem o anatomie a crimei rescrisă în spiritul acestui secol, cu o doză de absurd lipsit însă de forța gravitațională a existențialismului camusian, cu o doză de imbecilitate plină de stîngăcie, de naivitate parte a tiparului ludic al comediei, cu o doză de antieroism împins spre caricatură. Marele Gambler ratat, Terry și Don Juan-ul improvizat, Ian, dau lovitura și ies complet din joc din prostie, nici măcar pe filiera clasică a policier
Crimă, pedeapsă și încă ceva... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8271_a_9596]
-
variantă revăzută a altui document sau o lucrare în evoluție" (univsp.ro); "Congresul National de Urologie. Informații generale. Comitet de organizare. Topici de congres" (romuro 2001. econgres. net/topic) (unele construcții din textele citate - "lucrare în evoluție", "topici de" - confirmă stîngăcia traducerii). De fapt, mai des decît topica apare acum topicul, forma de substantiv neutru (cu pluralul în -uri) care reprezintă pur și simplu un împrumut din engleză: preluarea ca atare a cuvîntului topic (cu inevitabile și minime adaptări fonetice, cu
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
căror citire te apucă somnul. Mai bine o singură cronică, dar bună și onestă - să zicem a lui Șerban Axinte - decît multe și plicticoase. Altfel nu lipsite de procese de intenție, sfaturi date autorului, previziuni de tip ghicit în bobi, stîngăcii și inadecvare. Pe Ovidiu Șimonca îl deranjează, de pildă, ideea că într-un roman există "realitate-halucinație-vis-amintire-istorie" și se întreabă malițios, încă din titlu: Nu e prea mult?" Dl Șimonca nu pare să fi aflat că romanul e o lume și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9283_a_10608]
-
70%, 15% o au în cea dreaptă și restul de 15%, în ambele emisfere. Deci, probabilitatea ca individul dreptaci să aibă reprezentarea limbajului în emisfera stângă este foarte mare, dar principiul nu se poate aplica și la stângaci. Problema dobândirii stângăciei manuale este complexă, și printre factorii care pot determina preferința manuală stângă la o mică parte a populației se numără factori genetici, anoxia neonatală, alte leziuni dobândite perinatal sau în primele luni de viață, factori care pot interveni în viața
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
facilitează dezvoltarea emisferei drepte; influența poziției fetale); și influența parentală în cursul educației. Dacă asocierea între preferința manuală și dominanța emisferică pentru limbaj este puternică și nu se socotește întâmplătoare la dreptaci, această asociere rămâne cu multe necunoscute la stângaci”. Stângăcie... de dreptaci A fi stângaci nu este, așadar, un defect, vremea vânatorii de vrăjitoare fiind depășită. Aceștia sunt copii tot atât de inteligenți ca și alții, ba chiar, la un moment dat, opinia generală (neconfirmată însă științific) era că, la maturitate, stângacii
Agenda2005-37-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284189_a_285518]
-
rapsodic, forma lapidară a intuițiilor avînd ceva ominos și tulbure, de duh coborît în străfunduri periculoase, de unde și senzația că asiști la o procesiune de revelații subtile. Vocabularul îi este elementar pînă la sărăcie lexicală și sînt fraze a căror stîngăcie, dacă nu ar purta semnătura lui, ar suna stînjenitor de neplăcut. În rest, e uimitor cum o uscăciune epică de tip abstract poate da naștere unei atracții la lectură, efectul explicîndu-se prin frămîntarea canonită sub care autorul trebuie să-și
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
Intuiție confirmată de validitatea verdictelor sale critice, și - o dată în plus, într-un plan personal - de anticipările pe care Țeposu le-a făcut în privința propriei biografii a exegetului său (vezi „Cuvânt înapoi”). Deși un studiu succint, cu unele neglijențe și stângăcii de exprimare care ar fi trebuit eliminate din forma inițială a lucrării de licență, micul volum al lui Cosmin Perța repune în discuție cazul unuia dintre „cei mai inteligenți și maturi critici români din ultimele decenii”, realizându-i un evocator
Radu G. Țeposu, un portret empatic by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4332_a_5657]
-
astăzi, își impun în fine propria lecție artistică - ascultată, învățată, îngânată, dusă bine sau rău mai departe... Pe culoarul șerpuit al liricii domestic-erotice, Brumaru deține în mod clar supremația. Imitatorii săi nu reușesc să fie decât epigoni zbătându-se între stângăcie și pornografie. Originalul rămâne inconfundabil: un poet la care regimul fantasmatic nu mai este nocturn, romantic, oniric, ci diurn și "gospodăresc". Evaziunea în înălțimi și depărtări, zborul dintr-o realitate joasă și cenușie, într-o supra-lume cu reguli mai generoase
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
anumite pasaje, pagini, uneori capitole întregi, să mai zăbovească un timp în pădurea narativă, rătăcind pe urmele lui Baudolino în ținuturi imaginare pline de un farmec exotic, de-a lungul unor hărți trasate din loc în loc la propriu, cu o stîngăcie studiată ( p. 89, p. 361 etc.), în regatul ficțiunii fără limite. Deși în mai mică măsură ezoteric decît Numele trandafirului sau Pendulul lui Foucault, Baudolino este construit, ca și acestea pe mai multe planuri, înglobează mai multe niveluri de semnificație
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
Alexandru Pantazi, ci o instanță care are darul de a vedea în simultaneitate desfășurarea evenimentelor. De aceea, din poziția sa poate îmbrățișa punctele de vedere cele mai divergente și în consecință la armonizează”. De remarcat, pe lîngă autoreferen- țialitatea improprie, stîngăcia pedantă a discursului. Din păcate, ceea ce putea fi enigmă, ambiguitate neliniștitoare, riscă să se ducă astfel pe apa Sîmbetei; Mateiu Caragiale n-ar fi procedat niciodată astfel. Dacă Dan Stanca va învăța să-și strunească asemenea porniri „exoterice”, proza sa
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
Între aceste nume, se înțelege, autoarea noastră se mișcă, aș zice, cu o dezinvoltură oarecum crispată - dovadă unele sintagme riscate sau frazele încărcate cu o topică nu foarte familiară celor neobișnuiți cu textele baroce rusești. Noi preferăm însă aceste false stângăcii și acest exces de precauții metodologice unor clișee așa-zis rafinate sau acelor analize și aproximații „valorice”, care nu fac, încă o dată, decât să aducă pe solul nostru vechi descoperiri și false, nu rareori inutile și „grave” concluzii ale unor
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
interval de creație. în "avertismentul" la Calvarul, autorul își declară (în virtutea unei convenții) intervențiile operate pe manuscrisul recuperat de la personajul său: a schimbat numele reale cu altele inventate, a suprimat pasajele parazitare care "îngreuiază fără folos mersul povestirii", a îndreptat stângăciile stilistice "și, în sfârșit, spre a înlesni citirea, am grupat povestirea în capitole cu titluri pe care le-am desfăcut iarăși în părți numerotate". Se vădesc deci planul și minuțiozitatea constructorului, care își va dovedi măiestria arhitecturală în viitoarele romane
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
face dreptate poeziei și, mai ales, proiectului liric din spatele acestui volum, proiect care a cam scăpat criticilor din 1979. Căci primul lucru care se remarcă la o nouă lectură a Bucuriei anonimatului este tocmai unitatea programatică a volumului. Dincolo de inerentele stângăcii, de micile entuziasme juvenile, există în această carte de debut un indubitabil program liric și un pregnant autoportret poetic. Eugen Suciu se desparte discret, dar net, de o poetică - aceea, generică, a generației ’60 - și ne propune un alt mod
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
să fiu (...) în groapa (neagră) de gunoi a lumii.” Cui nu-i place să bântuie groapa asta nu poate să fie mare scriitor. Scrie despre bărbații care, gândind, „se cramponează de o lipsă de poftă, de o devitalizare, de o «stângăcie», de o «slăbiciune», ce nu fac altceva decât să convertească discursul lor afectat în ipocrizie maximă”. Mai puțin lipsa de poftă, mă cam recunosc.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3274_a_4599]
-
surprinde este că Yourcenar a simțit nevoia, la interval de mai bine de 20 de ani, să rescrie această carte. Atît de mult o nemulțumea prima variantă (publicată în 1934), încît, dornică de a retușa portrete, de a îndrepta unele stîngăcii și de a rotunji dimensiunile precare ale romanului, Yourcenar l-a refăcut integral, scriindu-l de la cap la coadă. Așadar, în loc să fi dat uitării cartea, considerînd-o o încercare neizbutită a tinereții, Yourcenar, urmărită parcă de spectrul neîmplinirii ei, a preferat
Scrisul Margueritei Yourcenar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11443_a_12768]
-
arta actorului nu are nici un secret pentru el, bărbatul tuturor visurilor, momentele de comedie fină personalizează teribil apariția sa în spectacol. Marian Ghenea și Gabriel Spahiu transmit emoție fantastică prin inocența pe care o degajă personajele lor fără încetare. Dincolo de stîngăciile căutate cu mare grijă, de giumbușlucuri, de mersul ezitant, caraghios, fiecare relație cu cuvîntul, fiecare mirare, cădere pe gînduri este plină de umor, de performanță. Pentru mine, acesta este Visul lui Galgoțiu. Mai presus de orice experiment, la care arta
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
banii turcului, oferiți, ce-i drept, cu insistență, și își cumpără pe ascuns un instrument de pescuit. Ținut pe lângă casă, Behran încearcă să- și „plătească” șederea, asociinduse la orice activitate domestică și, dacă turcul știe să spargă lemne, este emoționantă stângăcia cu care încearcă să sape pământul. Între turc și român se leagă o prietenie în care cuvintele nu mai contează, fiecare își vorbește limba, dar solidaritatea vine din empatie, dintr-o umanitate generică care nu se pescuiește cu uneltele filozofilor
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
mulțumesc anume tinerilor de la Suplimentul de cultură pentru ceea ce au scris despre el, fără să-l cunoască altfel decît din cărți, cu atît mai mult cu cît nu era nici influent, nici băgat în vreun grup de presiune literară. În stîngăcia gesturilor sale simțeai timiditatea, dar și greutatea de a ieși dintr-o singurătate pe care o trăia cu stoicism în ultimii ani. Vorbea despre boala care îl făcea să se topească pe picioare cu un fel de amuzată tristețe. Făcea
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
fost mulți ani favorita mea. Lui Croh i-a plăcut și cel de-al doilea lui volum, în care Lăcustă se schimbase și zicea Croh - azi îi dau dreptate - domnul Lăcustă a renunțat la certitudini și caută ceva. Chiar și stîngăciile acestei căutări au acoperire artistică, spunea, ceea ce atunci mă făcea să-i dau citate, cu cartea în mînă din căutările prozatorului-funcționar. Însă cu acel volum, Liniște (Povestiri din viața mea), care a apărut în 1989, Ioan Lăcustă și-a început
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
voit propagandistică și satira dirijată și altceva, un fel de generală bună dispoziție care izbucnește cinic în momentele care revendică cruzimea. Aflat la o altă vârstă, filmul nu a învățat încă să mintă cum trebuie, nu s-a debarasat de stângăcii și nu a ucis inocența actorului care stă în fața camerei. De nenumărate ori protagoniștii filmului afirmă extatic „Ce viață!”. Fraza s-ar dori ironică, fiind vorba de viața care precede revoluția bolșevică, însă realizezi că viața se află acolo și
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
un salvator. l în general, revista de 24 de pagini e scrisă prost, mizînd pe expresivitatea vulgară de model Vadim Tudor. între colaboratori l-am întîlnit și pe fostul prozator optzecist Nicolae Iliescu ale cărui contribuții publicistice se situează între stîngăcie diletantă și delir furios. Primul articolaș semnalează apariția a două volume din Dicționarul General al Literaturii Române coordonat de Eugen Simion, în fraze chinuite care încep majoritatea cu firește, desigur și bineînțeles. Firește-desigur-bineînțeles e relevat meritul coordonatorului general, al cărui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
la etimologii, Grințu la scenarii), celălalt spontaneitatea. Adică povestea în sine, care nu stă în dozimetrele teoriilor despre roman cum nu stă limba, cea adevărată, în dicționare. Sigur, Zare ia din DEX (,substratul" unei proze scurte care e, cu unele stîngăcii, o savuroasă comedie a comunicării cu-atît mai aproximative cu cît mai neologic-exactă) niște cuvinte fie nu prea comune dar purtate, oricum, cu minime adaptări, și-n alte limbi (baionetă, chioșc, hotel, obiect etc.), fie cu etimologii amestecate și neclare, întîlnite
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
va veni, ca-n Conu’ Leonida, la final: „Toți plâng și aplaudează toți;/ O piesă clasică! Socoți/ Ce bine-a mai jucat și trupa./ Și toți, toți cheamă pe poet - / - «Bărbate, haid’, că-i rece supa!»”. Dacă n-ar fi stângăciile de exprimare și prozodie, dubla măsură a creației, între ambiții mari și tabieturi mici, ar ieși bine la iveală. Nu e, în aceste câteva exemple dintr-o operă cu alte stasuri - sentenț ioasă și, de aceea, puțin rezistentă în timp
Modernitatea lui Coșbuc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4860_a_6185]
-
al referinței critice pe care, dezinvolt, poetul scriitor o ignoră: "De un perete al halei, un om cu mintea ușoară, surîs tîmp. În jur cîteva pînze. Grosolan înrămate. Un Crist scheletic și slut, compoziție fără noimă. Atît de veridică, o stîngăcie magnifică. Atras de urîțenia-i revoltătoare. O milă adîncă mi-a înăbușit convingerile estetice. Drama cabotinului flămînd mă orbise." (pag. 32) David Dorian, Jurnal iluzoriu, Prefață de Cornel Moraru, Ed. Eminescu, București, 1999.
Jurnal iluzoriu by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17123_a_18448]