770 matches
-
face acolo... aleșverișul și neguțiia me în veci, atît eu cît și fii mei”. Iar Martha stareța scrie: „Noi priimind cerire dumisale i l-am dat,... și l-am măsurat,... în stînjini, adică cincisprizeci stînjini gospod (domnești) curmezișul și doaozeci stînjeni în lungu; și să aibă a da bezmen... pe tot anul cîti doaozeci lei”. Afacearea însă nu s-a făcut așa la „botul calului”, ci cu știrea și „cu iscălitura preaosfinții sale mitropolitului Moldovei Iacov”. Ar cam fi nevoie să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
s-au străduit s-o aducă în paragină. Ascultă ce a consemnat Episcopul Melchisedec când a vizitat mănăstirea: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată... curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stînjeni. Clopotnița în stare bună. Deasupra porței sînt cîteva chilii ruinate. În niște case proaste din curtea bisericii șade preotul. Afară de case mai sunt niște șuri, care se vede că au remas din timpul administrației călugărilor greci, sub care mănăstirea aceasta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Se căzni, iarăși, să încuie, cu sentimentul că împotriva lui stă cineva. După vreo douăzeci de pași se abătu de la cărarea pietruită și o luă pe un drumeag ce înconjura muntele. Puțin după aceea, locul se lărgi de vreo doi stânjeni lungime și tot atâția lățime. Dibui, prin penumbrele care se îndeseau, niște pietre și mărgini cu ele câteva palme de loc pe care desfăcu legătura de crengi. Deșertă deasupra o sticluță cu gaz și le dădu foc. Ramurile se aprinseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea trece, toamna însă trecerea se făcea cu foarte mare greutate, deoarece nu erau poduri, iar cele vechi, câteva la număr, erau stricate. Podul de la Șerbești avea toate cele 18 luntre stricate. Aici Siretul avea o lărgime de 45 de stânjeni, iar podul avea nevoie de cel puțin 24 de luntre. În aceeași stare se aflau și podurile din restul Moldovei. Podul de la Sculeni, spre exemplu, era făcut pe 4-5 dubasă aflate într-o stare „netrebnică”. Toate podurile erau lipsite de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În anul 1829 s-au construit din nou și reconstruit podurile: de la Fundeni, care a costat 2.999 lei și la care s-au folosit 150 oca fier, de la Pașcani, de la Lespezi, pe apa Sușiței un pod de 40 de stânjeni, la Sculeni un pod special pentru negustori, un pod pe apa Crasnei, unul pe apa Putnii la Focșani, un nou pod stătător la Furceni pe Siret, unul la Onești pe Trotuș, la care s-au folosit 113 oca fier, lucrat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și, apoi, pe baza acestor cercetări, s-au întocmit proiecte de reparații. Conform proiectelor întocmite, drumurile trebuiau să aibă o lărgime de 4 căruțe puse alăturea, costișele trebuiau tăiate, pădurile de pe marginea drumurilor trebuiau defrișate pe o distanță de 2 stânjeni, iar pe căile principale, pe o distanță de 16 stânjeni. Lucrările au început cu drumul Sculeni-Iași-Focșani, ale cărui reparații sumare au luat sfârșit la 14 martie 1829. Ele au fost însă nesatisfăcătoare și au fost reluate imediat. Cele mai mari
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de reparații. Conform proiectelor întocmite, drumurile trebuiau să aibă o lărgime de 4 căruțe puse alăturea, costișele trebuiau tăiate, pădurile de pe marginea drumurilor trebuiau defrișate pe o distanță de 2 stânjeni, iar pe căile principale, pe o distanță de 16 stânjeni. Lucrările au început cu drumul Sculeni-Iași-Focșani, ale cărui reparații sumare au luat sfârșit la 14 martie 1829. Ele au fost însă nesatisfăcătoare și au fost reluate imediat. Cele mai mari eforturi le-a cerut dealul Bordei, de la sud de Iași
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
piscurile să se taie, mlaștinile să se acopere cu lemn din păduri, drumurile să se curețe și să se lărgească, să se încadreze cu șanțuri, iar porțiunile de drum de prin păduri să se lărgească pe o distanță de 15 stânjeni. Responsabilul tehnic al acestor lucrări a fost numit porucicul Singurov. Conform devizului întocmit de către Singurov, erau necesare pentru construcția acestui drum zeci de mii de cară, zeci de mii de grinzi de lemn, sute de mii de zile lucru, deoarece
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
2,23 m). În 1849, la Tîrgul Ocna erau în exploatare patru gropi: groapa arestaților (deschisă în 1826), groapa Opreanului (deschisă în 1835), groapa Candida (deschisă în 1836) și groapa Ocnița (deschisă în 1843). Adâncimea lor nu depășea 62 de stânjeni (138 m), iar lățimea creștea pe măsură ce groapa înainta în subsol. Pereții laterali ai acestor gropi erau țambrați, adică căptușiți cu lemn de brad și, pentru scurgerea apei, cu piei de bivol. Intrarea și ieșirea lucrătorilor din ocne, ca și extragerea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care, la rândul lor, subarendau adesea carierele de piatră. Din statistica de la 1860-1862 reiese că la carierele de piatră munceau lucrători salariați. În privința tehnicii de lucru, avem puține informații. La Adâncata se scotea piatra de la o adâncime de numai un stânjen (2,23 m). Piatra era tăiată cu răngi de fier, spre deosebire de Ivăncăuți, unde această operație se făcea cu dalta. Un om scotea pe zi 2-3 lespezi, fiind plătit cu 50 parale de lespede. Deci mijloace rudimentare - productivitate scăzută. În privința vărăriilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moșiei Verpole (Dorohoi) - domeniu al statului. Moșia avea o întindere de 275 fălci. Arendașul - spune Ion Ionescu de la Brad - scoate venitul său cel mai sigur din exploatarea varului. El extrage piatra „din pământ, o arde cu lemne cu un galben stânjenul și varul ce scoate îl vindea dus la Mihăileni de la 10-14 lei merța. Dintr-o groapă de var iese de la 40-50 merțe var. În anul acesta arendașul a avut cinci gropi de var, care i-au adus 2.500 de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
combustibil și cărbunele adus de la Comănești, iar mai târziu, ca de pildă în anii 1854-1855, aflăm că se utiliza lemnul. Materialul lemnos era cumpărat de la proprietarii de păduri din apropierea Iașului (din pădurea Lunganii și din alte locuri), cu patru galbeni stânjenul în 1854 și 70 lei stânjenul în 1855. Prețul de cost al lemnului, după cum se vede, era foarte ridicat și fără îndoială că el sporea mult prețul făinii. În afară de acest neajuns, gerantul societății întîmpina multe greutăți. Deși guvernul, atunci când desființase
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar mai târziu, ca de pildă în anii 1854-1855, aflăm că se utiliza lemnul. Materialul lemnos era cumpărat de la proprietarii de păduri din apropierea Iașului (din pădurea Lunganii și din alte locuri), cu patru galbeni stânjenul în 1854 și 70 lei stânjenul în 1855. Prețul de cost al lemnului, după cum se vede, era foarte ridicat și fără îndoială că el sporea mult prețul făinii. În afară de acest neajuns, gerantul societății întîmpina multe greutăți. Deși guvernul, atunci când desființase monopolul măcinării cerealelor prin morile cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la Iacobeni în Bucovina. Societatea a angajat lucrători și a deschis un „izvor de apă” necesar procesului de producție, construind și o conductă. Drept combustibil era folosit lemnul, ceea ce a mărit mult prețul de cost al cărămizii, căci prin 1851-1852 stânjenul de lemne se ridica la peste 200 lei. Ca mecanic fusese angajat un specialist străin - Carville, iar lucrătorii, în parte, erau pământeni. Pe timpul verii, când producția de cărămizi sporea, erau angajați și zilieri. Făbricuța producea prin 1844 între 100 și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lăcomie nu-i cu putință să povestească limba omenească!” (Povestea porcului, p.199) Memorabil prin exagerarea dimensiunilor rămâne și portretul lui Gerilă din Povestea lui Harap Alb: „[...] o dihanie de om care se pârpâlea pe lângă un foc de douăzeci și patru de stânjeni de lemne [...] avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrângea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele. Și ori de câte ori
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
când zării un băștinaș, în lanul vecin, de aceeași talie ca și cel pe care-l descoperisem la țărm urmărind șalupa noastră. Mi se păru de înălțimea unei clopotnițe obișnuite, și făcea, după socoteala mea, niște pași de vreo cinci stânjeni lungime. Cuprins de mare spaimă, am alergat înapoi și m-am ascuns în grâu, am avut însă vreme să-l zăresc pe uriaș, care se apropiase de o spărtură a gardului, prin care privea încolo și-ncoace, strigând totodată cu
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
prin Eminovici, încă 247 de galbeni 23. Cei "zece stînjăni proști", din tot lungul moșiei, pe care Raluca îi primise în dar, de la Ureche "mai înainte", trebuie să-i fi primit la nunta ei. Poate că Ureche a cununat-o. Stînjenul "dom nesc", "de mijloc" sau "prost" depindea de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească", avea 28 cm. Indiferent de mărimea palmei, un stînjen cuprindea opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ureche "mai înainte", trebuie să-i fi primit la nunta ei. Poate că Ureche a cununat-o. Stînjenul "dom nesc", "de mijloc" sau "prost" depindea de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească", avea 28 cm. Indiferent de mărimea palmei, un stînjen cuprindea opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît 21-22 cm, ea era palma "proastă" și stînjenul ieșea "prost"24. Așa că fîșia de pămînt primită în dar de la Ureche, cu lățimea de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ei. Poate că Ureche a cununat-o. Stînjenul "dom nesc", "de mijloc" sau "prost" depindea de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească", avea 28 cm. Indiferent de mărimea palmei, un stînjen cuprindea opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît 21-22 cm, ea era palma "proastă" și stînjenul ieșea "prost"24. Așa că fîșia de pămînt primită în dar de la Ureche, cu lățimea de zece stînjeni proști, adică 17 metri și 60 centimetri, la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de mărimea palmei. Palma cea corectă, "domnească", avea 28 cm. Indiferent de mărimea palmei, un stînjen cuprindea opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît 21-22 cm, ea era palma "proastă" și stînjenul ieșea "prost"24. Așa că fîșia de pămînt primită în dar de la Ureche, cu lățimea de zece stînjeni proști, adică 17 metri și 60 centimetri, la lungimea moșiei de 6.500 metri, cuprindea suprafața de 11 hectare și 37 ari. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
opt palme, deci 2,24 metri avea un stînjen domnesc. Dacă palma era mai mică decît 21-22 cm, ea era palma "proastă" și stînjenul ieșea "prost"24. Așa că fîșia de pămînt primită în dar de la Ureche, cu lățimea de zece stînjeni proști, adică 17 metri și 60 centimetri, la lungimea moșiei de 6.500 metri, cuprindea suprafața de 11 hectare și 37 ari. Acesta a fost singurul pămînt, pe care l-a avut Raluca Eminovici cînd s-a măritat 25. De la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
25. De la tatăl său n-a primit pămînt, pentru că acesta nu avea pămînt. Nici soră-sa, Marghiolița, n-a primit pămînt de la Vasile Iurașcu. Aceasta, avînd funcția de "avocat" între răzeșii de pe moșia Ionășeni, a cumpărat, pe numele său, 11 stînjeni de pămînt din acea moșie 26 și alți stînjeni, de la alt răzeș 27. Soțul său, Mihalache Mavrodin, a avut cumpărate, pe numele său, vreo opt bucăți de pămînt, plătind cîte 5 lei stînjenul 27. Maria Mavrodin avea pe cap afaceri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acesta nu avea pămînt. Nici soră-sa, Marghiolița, n-a primit pămînt de la Vasile Iurașcu. Aceasta, avînd funcția de "avocat" între răzeșii de pe moșia Ionășeni, a cumpărat, pe numele său, 11 stînjeni de pămînt din acea moșie 26 și alți stînjeni, de la alt răzeș 27. Soțul său, Mihalache Mavrodin, a avut cumpărate, pe numele său, vreo opt bucăți de pămînt, plătind cîte 5 lei stînjenul 27. Maria Mavrodin avea pe cap afaceri multe și pline de riscuri, cu luarea în arendă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ionășeni, a cumpărat, pe numele său, 11 stînjeni de pămînt din acea moșie 26 și alți stînjeni, de la alt răzeș 27. Soțul său, Mihalache Mavrodin, a avut cumpărate, pe numele său, vreo opt bucăți de pămînt, plătind cîte 5 lei stînjenul 27. Maria Mavrodin avea pe cap afaceri multe și pline de riscuri, cu luarea în arendă a diferitelor moșii și susținerea, ca vechil, a mai multor procese, care au purtat-o mereu pe drumuri. Și Raluca Eminovici, soră-a, a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
austrieci, iar Gh. Eminovici va plăti, pînă la acea dată, toate impozitele și dările către stat, județ și comună. În pădure, unde era un parchet în tăiere, Eminovici nu va mai avea nici un amestec. I se vor da numai 16 stînjeni de lemne din tăietură, osebit pari, nuiele și haragi, pentru trebuințele moșiei 206. La 2 mai 1878, Gh. Eminovici a primit de la Marinovici rata a doua din prețul de vînzare, adică 2.000 de galbeni austrieci, eliberînd o chitanță 207
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]