768 matches
-
numai mai târziu se trece la măsurători în stânjeni sau pași. De remarcat că la români nu s-a impus stânjenul antic de șase pași. În Moldova și Țara Românească stâjenul era stabilit prin opt palme iar în Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
remarcat că la români nu s-a impus stânjenul antic de șase pași. În Moldova și Țara Românească stâjenul era stabilit prin opt palme iar în Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
era stabilit prin opt palme iar în Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
Transilvania medievală stânjenul oficial avea 10 picioare sau 16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
16 palme. Spre mijlocul secolului 19 stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
stânjenul avea în cele trei provincii istorice românești aproximativ următoarele valori: În Transilvania au circulat mai multe standarde ale stânjenului, dintre care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel vechi împreună cu unele forme regionale și
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
care se disting în principal stânjenul vechi regal maghiar de 10 picioare și stânjenul imperial austriac de șase picioare. Stânjenul austriac a fost introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel vechi împreună cu unele forme regionale și locale în cotidian. Stânjenul regal maghiar își are originile în evul mediu, din vremea regelui Sfântul Ștefan. Una dintre cele mai
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
introdus după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic în 1685, înlocuindu-l pe cel medieval maghiar. Cei doi stânjeni au circulat o bună vreme paralel, cel nou în practica oficială iar cel vechi împreună cu unele forme regionale și locale în cotidian. Stânjenul regal maghiar își are originile în evul mediu, din vremea regelui Sfântul Ștefan. Una dintre cele mai vechi menționări se păstrează de la anul 1270: "„amplexus ... cum mensura regia, iuxta regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
și locale în cotidian. Stânjenul regal maghiar își are originile în evul mediu, din vremea regelui Sfântul Ștefan. Una dintre cele mai vechi menționări se păstrează de la anul 1270: "„amplexus ... cum mensura regia, iuxta regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
Sfântul Ștefan. Una dintre cele mai vechi menționări se păstrează de la anul 1270: "„amplexus ... cum mensura regia, iuxta regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
amplexus ... cum mensura regia, iuxta regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală de Buda de la Bratislava în 1702, în care palma regală măsura 19,54
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
regni consuetudinem approbata”". La baza acestui stânjen se află un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală de Buda de la Bratislava în 1702, în care palma regală măsura 19,54 cm, iar stânjenul totaliza 3
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
un sistem decimal, de zece picioare, foarte rar folosit în Europa. În afară de picior, stânjenul regelui Sfântul Ștefan folosea și palma ca diviziune, 16 palme fiind un stânjen. Alte diviziuni cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală de Buda de la Bratislava în 1702, în care palma regală măsura 19,54 cm, iar stânjenul totaliza 3,126 m. Pentru Transilvania este semnificativ Tripartitul lui Werböczi
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
cunoscute ale stânjenului regal maghiar sunt degetul, cotul și pasul. Pentru stânjenul regal maghiar sunt cunoscute numeroase etaloane. Se remarcă cel păstrat în Administrația Camerală de Buda de la Bratislava în 1702, în care palma regală măsura 19,54 cm, iar stânjenul totaliza 3,126 m. Pentru Transilvania este semnificativ Tripartitul lui Werböczi, culegerea de legi din 1517 ce a stat la baza Principatului Transilvaniei. În această culegere a fost însemnat etalonul palmei regale maghiare de 19 cm, care dă o valoare
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
3,126 m. Pentru Transilvania este semnificativ Tripartitul lui Werböczi, culegerea de legi din 1517 ce a stat la baza Principatului Transilvaniei. În această culegere a fost însemnat etalonul palmei regale maghiare de 19 cm, care dă o valoare a stânjenului regal de 3,04 m. Însă și acest etalon variază de la o ediție la alta a culegerii. În ediția tipărită la Debrecen în 1565 etalonul palmei este de 18 cm iar stânjenul are dimensiunea de 2,88 cm. Acesta din
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
de 19 cm, care dă o valoare a stânjenului regal de 3,04 m. Însă și acest etalon variază de la o ediție la alta a culegerii. În ediția tipărită la Debrecen în 1565 etalonul palmei este de 18 cm iar stânjenul are dimensiunea de 2,88 cm. Acesta din urmă este cel folosit de meșterii bisericilor de lemn din Maramureș în secolele 17 și 18. Stânjenul austriac sau „stânjenul de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
culegerii. În ediția tipărită la Debrecen în 1565 etalonul palmei este de 18 cm iar stânjenul are dimensiunea de 2,88 cm. Acesta din urmă este cel folosit de meșterii bisericilor de lemn din Maramureș în secolele 17 și 18. Stânjenul austriac sau „stânjenul de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în greacă, avea în timpul Mariei Tereza 1,89635 m, aproape identic cu cel înlocuit de metru la 1875: 1,89648 m. Stânjenul se diviza în 6
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
tipărită la Debrecen în 1565 etalonul palmei este de 18 cm iar stânjenul are dimensiunea de 2,88 cm. Acesta din urmă este cel folosit de meșterii bisericilor de lemn din Maramureș în secolele 17 și 18. Stânjenul austriac sau „stânjenul de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în greacă, avea în timpul Mariei Tereza 1,89635 m, aproape identic cu cel înlocuit de metru la 1875: 1,89648 m. Stânjenul se diviza în 6 "„picioare”". Piciorul de
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
secolele 17 și 18. Stânjenul austriac sau „stânjenul de Beci”, numit „klafter” în germană, „öl” în maghiară, și „orgie” în greacă, avea în timpul Mariei Tereza 1,89635 m, aproape identic cu cel înlocuit de metru la 1875: 1,89648 m. Stânjenul se diviza în 6 "„picioare”". Piciorul de Beci (31,6 cm) era cunoscut și sub numele de "„urmă”" și „șuc”, cel din urmă preluat din denumirea oficială germană „schuh”. Un "„picior”" era la rândul lui împărțit în 12 "„degete”". Degetul
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
sub forma de "„țol”", preluat din germanul „zoll”. Degetul de Beci avea lungimea de 2,63 cm. În forma prescurtată de notare a sistemul austriac lățimea bisericii de lemn din Săliștea Veche este de 2° 1' 5“, ceea ce însemna 2 stânjeni (orgii), 1 picior (șuc) și 5 degete (țoli), în total 425 cm. Cea mai veche menționare documentară este din 1526, într-un act de vânzare din satul Frăsinet. În documentele de cancelarie în limba slavonă, din secolele 16, 17 și
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
din 1526, într-un act de vânzare din satul Frăsinet. În documentele de cancelarie în limba slavonă, din secolele 16, 17 și 18, apare sub forma slavă "сэжэн" iar în documentele scrise în limba română este adeseori prescurtat „stej”. Mărimea stânjenului din secolele 16 și 17 este necunoscută, însă după obiceiul țării era la nevoie confecționat pe loc din opt palme: "„cum iaste obiceaiul moșiilor”". Stânjenul era submultiplul funiei, o funie de doisprăzece stânjeni fiind folosită la măsurarea unei moșii, după
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
forma slavă "сэжэн" iar în documentele scrise în limba română este adeseori prescurtat „stej”. Mărimea stânjenului din secolele 16 și 17 este necunoscută, însă după obiceiul țării era la nevoie confecționat pe loc din opt palme: "„cum iaste obiceaiul moșiilor”". Stânjenul era submultiplul funiei, o funie de doisprăzece stânjeni fiind folosită la măsurarea unei moșii, după obicei, numai pe lățime. De la sfârșitul secolului 17, în Țara Românească sunt cunoscuți doi stânjeni etalon, "stânjenul lui Șerban vodă" și "stânjenul lui Constantin vodă
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
confecționat pe loc din opt palme: "„cum iaste obiceaiul moșiilor”". Stânjenul era submultiplul funiei, o funie de doisprăzece stânjeni fiind folosită la măsurarea unei moșii, după obicei, numai pe lățime. De la sfârșitul secolului 17, în Țara Românească sunt cunoscuți doi stânjeni etalon, "stânjenul lui Șerban vodă" și "stânjenul lui Constantin vodă". Introducerea a doi stânjeni diferiți a creat multe probleme la efectuarea măsurătorilor. De aceea, pentru a evita neînțelegerile, se cerea folosirea stânjenului cu care se făcuse anterior măsurătoarea unei moșii
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
loc din opt palme: "„cum iaste obiceaiul moșiilor”". Stânjenul era submultiplul funiei, o funie de doisprăzece stânjeni fiind folosită la măsurarea unei moșii, după obicei, numai pe lățime. De la sfârșitul secolului 17, în Țara Românească sunt cunoscuți doi stânjeni etalon, "stânjenul lui Șerban vodă" și "stânjenul lui Constantin vodă". Introducerea a doi stânjeni diferiți a creat multe probleme la efectuarea măsurătorilor. De aceea, pentru a evita neînțelegerile, se cerea folosirea stânjenului cu care se făcuse anterior măsurătoarea unei moșii . În 1855
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]
-
iaste obiceaiul moșiilor”". Stânjenul era submultiplul funiei, o funie de doisprăzece stânjeni fiind folosită la măsurarea unei moșii, după obicei, numai pe lățime. De la sfârșitul secolului 17, în Țara Românească sunt cunoscuți doi stânjeni etalon, "stânjenul lui Șerban vodă" și "stânjenul lui Constantin vodă". Introducerea a doi stânjeni diferiți a creat multe probleme la efectuarea măsurătorilor. De aceea, pentru a evita neînțelegerile, se cerea folosirea stânjenului cu care se făcuse anterior măsurătoarea unei moșii . În 1855 s-au unificat cei doi
Stânjen () [Corola-website/Science/319653_a_320982]