791 matches
-
mortale, rămâneau necunoscute autorităților, fie pentru că, în asemenea împrejurări, populația se dispersa în locuri retrase, departe de supravegherea oricărui organ oficial, fie pentru că bolnavii erau adesea ascunși de familie, de teama unor neplăceri, cum ar fi cele ținând de impunerea stânjenitoarelor măsuri carantinale. Despre mersul epidemiei din 1865-1866 în diferite colțuri ale țării dispunem de unele prezentări sintetice redactate în ultima vreme de câțiva harnici cercetători locali. Astfel, din relatarea întocmită de doctorul Ion Neagu, cu privire la holera ce a bântuit în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pe fundul gol529. Cât despre străvechea prejudecată cum că groaza de holeră ar fi una din pricinile îmbolnăvirii de holeră, ea nu putea decât să contrarieze eforturile de prevenire a infecției: tocmai prin renunțarea la teamă, deci prin nesocotirea precauțiilor stânjenitoare pe care încearcă să le impună epidemiologii, te poți chipurile feri de primejdia molipsirii... O mărturie aproape neverosimilă despre iresponsabilitatea manifestată în materie de respectare a normelor igienico-sanitare elementare ne este oferită tot de C. Argetoianu, care povestește o întîmplare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să bem din căușul palmelor unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți sănătoși, fraților! Fiecare a băut cât a simțit nevoia. După acest ritual, s-a lăsat o liniște stânjenitoare. Abia se auzea pufăitul locomotivei, fiindcă zgomotul era înghițit de omătul gros din jur... În cele din urmă, cel din fața căciulii țurcane i s-a adresat acestuia cu întrebarea: ― Nu te-i supăra, om bun, că te întreb. Cu ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Râsetele și conversațiile de la masa de prânz dispăruseră fără urmă. Tăcerea era profundă. M-am uitat amuzată la fețele lor. De ce erau toți așa de speriați? în cele din urmă, Josephine a spus: —Dumnezeule, tăcerea asta e de-a dreptul stânjenitoare. OK, John Joe, n-ai vrea să ne citești povestea vieții tale? în momentul ăla s-a auzit un oftat general de ușurare. John Joe era bătrânul. De fapt, era de-a dreptul preistoric. Avea niște sprâncene enorme și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
iar eu îmi doream să fi fost oriunde altundeva în lume, mai puțin în camera aia. O închisoare turcească ar fi fost de preferat. Timpul se scurgea atât de încet. Știe să cânte, a scăpat tata porumbelul în mijlocul acelei tăceri stânjenitoare. —Ba nu știe, a bolborosit mama aruncându-i o privire care zicea „taci dracului din gură“. Aia a fost o greșeală. în mod firesc, Josephine era numai ochi și urechi, așa că ai mei au trebuit să povestească despre după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
confuză, stabilea diverse lucruri, după care uita de ele. Deseori purtam discuții de care, pe urmă, nu-și mai amintea. îmi închipuiam că acea confuzie în care plutea se datora consumului de Valium. Când lua cocaină era diferită. O pacoste stânjenitoare. Era zgomotoasă și mojică și se credea extraordinară. Partea cea mai nasoală era că atunci când intra în starea aia flirta cu tot ce mișca. Dacă prin preajmă se găsea vreun bărbat care, în opinia ei, să arate mișto...“ Josephine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aveam pentru ce să-mi cer scuze și cu toate astea Luke tot nu spusese nimic. înainte de întâlnire, mă temusem de furia lui. Dar aș fi preferat-o acelei pasivități impenetrabile. Cel puțin am fi comunicat. Neputând suporta tăcerea aceea stânjenitoare, mi-am cerut scuze pentru niște lucruri pentru care îmi mai exprimasem regretul. —încă o dată îmi cer scuze pentru că am băut din sticla de JD a lui Joey, îmi cer scuze că te-am pus într-o postură neplăcută, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Mary am cărat, dintr-o parte în alta a apartamentului uriaș, masa cu capete leonine sculptate pe picioarele groase cam cât un trup de copil, până în bucătărie, unde mama s-a pus pe plâns când a văzut cât era de stânjenitoare prin comparație cu masa ei ușoară cu picioarele de aluminiu. Monstrul de lemn îi bloca accesul și la chiuvetă, și la plantele de interior care trebuiau udate, și... Mary mă lasă să fumez o țigară din cinci-șase înghițituri, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a afla „cum este acolo“ și „de ce am plecat“ se stingea de îndată ce experiențele cotidiene, greutățile prin care am trecut, relatate cu resemnare și cu un patos abia reținut depășeau forța comună de imaginație a unui locuitor al „lumii libere“, devenind stânjenitoare, neverosimile: alimente raționalizate, întreruperi de curent electric, lipsă de medicamente, cozi la ulei, la zahăr, făină și lapte, la picioare de pui congelați, doar câteva ore de program TV și atunci doar întru proslăvirea perechii dictatoriale, imposibilitatea de a călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fiu. Mă întrebam dacă dna Strickland are habar de realitatea acestei situații. Conversația merse înainte și eu nu puteam decât să mă minunez de tactul cu care dl Taylor evita orice subiect care ar fi putut fi cât de cât stânjenitor, precum și de felul ingenuu în care dna Strickland, fără să spună măcar o vorbă neadevărată, insinua că relațiile ei cu soțul fuseseră întotdeauna perfecte. În cele din urmă dl Van Busche Taylor se ridică, dând să plece. Ținându-i multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându-mă și schimbând timid priviri fugare cu fiecare dintre ei. Starea de spirit, în clipele acelea, era mai neplăcută, mai stânjenitoare și mai nefirească decât niciodată. Totul parcă prevestea că ceva rău din cale-afară urma să se petreacă. Mutrele tuturor celor prezenți erau cu totul reci și neatinse; se vedea limpede că pe mine mă așteptau. Atunci, individul cel mai antipatic
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de directă de a se explica nu atrase deloc atenția lui Victor, căci la dânsul ajunsese numai sunetul blând și plin de grație al vocii ce îi vorbise, care îi încântase auzul pe loc. Totuși, după câteva clipe de liniște stânjenitoare, venindu-și în fire, cu o undă perceptibilă de emoție în glas, rosti și el ceva: - Iar eu sunt Victor și mă simt încântat. Să știți că aveți un zâmbet foarte frumos, domnișoară. - Mulțumesc, mă simt flatată!, și spunând acestea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
e o simplă prejudecată. Apare, în sfârșit, mașina trimisă după noi. Ajungem la sfârșitul vecerniei la biserică, unde preotul Gh. Calciu Dumitreasa ne mărturisește că începuse să se îngrijoreze. Cinăm în sala de la subsol a bisericii. Impresie ciudată. E ceva stânjenitor, greu de definit, în atmosfera din jurul mesei lungi, cu mâncăruri românești, aduse de cele câteva doamne care ne îmbie să ne servim. Ce caut eu aici? mă gândesc. Toți sunt politicoși, atenți, dar nu prea știu ce să spun. Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și îl aduse pe generalul acesteia, Matsuda Tarozaemon, drept sub ochii lor. Coliziunea fu mult mai violentă decât ciocnirea din vârful muntelui. Oamenii se luptau corp la corp printre brazii și bolovanii presărați pe povârniș. Armele de foc erau prea stânjenitoare, așa că lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau în prăpăstii, încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau înjunghiați în spate. Existau și grupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
descuraja defel, ci îl incita. Era ahtiat să-și demonstreze știința. Devenea insistent, îl auzeai cum aproape că începe să gâfâie 5, lupta să capete palma râvnită aș putea spune. Argumentul său suprem era că n-avea să dezvăluie detalii stânjenitoare. Dar ce detalii stânjenitoare? Dumnezeule! Păi ce putea fi mai stânjenitor decât propriul său caz? Toată lumea știa că e homo. Sau, mai precis, toată lumea bănuia. Dar bănuielile erau al dracu' de întemeiate. Era de-ajuns să observi cum îți apucă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
incita. Era ahtiat să-și demonstreze știința. Devenea insistent, îl auzeai cum aproape că începe să gâfâie 5, lupta să capete palma râvnită aș putea spune. Argumentul său suprem era că n-avea să dezvăluie detalii stânjenitoare. Dar ce detalii stânjenitoare? Dumnezeule! Păi ce putea fi mai stânjenitor decât propriul său caz? Toată lumea știa că e homo. Sau, mai precis, toată lumea bănuia. Dar bănuielile erau al dracu' de întemeiate. Era de-ajuns să observi cum îți apucă nu doar mâna, răsucindu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Devenea insistent, îl auzeai cum aproape că începe să gâfâie 5, lupta să capete palma râvnită aș putea spune. Argumentul său suprem era că n-avea să dezvăluie detalii stânjenitoare. Dar ce detalii stânjenitoare? Dumnezeule! Păi ce putea fi mai stânjenitor decât propriul său caz? Toată lumea știa că e homo. Sau, mai precis, toată lumea bănuia. Dar bănuielile erau al dracu' de întemeiate. Era de-ajuns să observi cum îți apucă nu doar mâna, răsucindu-ți-o cu palma în sus, ci
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
librărie - când ai avut altercația cu fata aia — Da? am făcut eu simțind cum dă sângele năvală prin trupul meu. — Ținând cont de situație, cred că te-ai descurcat destul de bine. Cam nasoală afacerea asta. — Da, e al dracului de stânjenitor. — Sigur că da, spuse el în timp ce continua să-și taie mâncarea crispat, ai fi putut să-i răspunzi că și bărbatul este exploatat. — Ce bărbat? — În fotografia aia era un bărbat, nu-i așa? — Nu. Fata avea doar o sulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot amânăm așa, tată socrule, n-o să facem nimic, vorbi Sever cu alt glas. Eu am venit aici cu o propunere. Matale faci cum crezi. Dar e păcat să te compromiți... Diplomat, Stelian schimbă subiectul discuției, care începea să devină stânjenitor, și se interesă de Norica și de nepoți. Sever îi răspunse cam fără chef că se descurcau și ei așa cum puteau, mai stătu vreo jumătate de oră, apoi plecă. Aflând, după întoarcerea sa la București, ce discutaseră, Norica îi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alte motive pentru care să-i mulțumească. De scuze nu e nevoie..., adăugă ea. Poeții și matematicienii sunt un pic cu capu-n nori, draga mea! fu de părere Bianca Demian. Dar remarca ei fu urmată de o tăcere destul de stânjenitoare, de parcă s-ar fi adunat în acel loc ca să păstreze un moment de reculegere în memoria victimelor holocaustului nazist sau ceva asemănător. Cu intuiția lui fără greș, tot Nichi Stelescu îi scoase din încurcătură. Știți ce vă propun, fetelor? vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pălării drăgălașe, rochițe vaporoase și volănite și sandale decoltate ca în adolescență. De altfel, nimic nu pare s-o fi schimbat în ani, disponibilitățile ei erotico-afective au rămas aceleași, cablate pe același bărbat. Inocența și-o manifesta la fel de strident și stânjenitor, încât lăsa senzația că e cea mai veselă și fericită ființă din lume. Veselia ei permanentă dădea impresia de un adânc atribut al firii, ce survenea chiar și în timpul stărilor prelungite de marasm. De altfel, Tanti Eugenia era cunoscută pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rampă de lansare într-o discuție cu el. Să-i zici „bună“? Mult prea lipsit de originalitate. O fată nu putea să fie atât de banală atunci când intra în discuție cu un zeu grec. După douăzeci de secunde de ezitări stânjenitoare, Bea a făcut un gest de neconceput. Pretinzând că s-a împiedicat de un colț al parchetului, m-a împins cu putere cu cotul drept și m-a trimis, cu mare viteză, în spate, peste Randall. Acesta mi-a echilibrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Carl nu te lăsa niciodată să-ți uiți datoria. Confonrm zvonurilor, el și Vivian și-o trăgeau de ani de zile, de fiecare dată când avea ea chef - ceea ce făcea ca avansurile fățișe ale lui Carl să fie și mai stânjenitoare pentru subalternele lui Vivian. Obiectivul conferinței telefonice din ziua respectivă era să-l atragem pe Carl imediat, ca să devină scriitorul-fantomă a unei autobiografii a lui Morgan Rice. și ce poveste era aia. Rice - o rockeriță amețită de droguri și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
explic de ce nu-l anunțasem încă pe Luke. E adevărat că vorbisem cu el aproape în fiecare zi, de vreme ce data publicării cărții se apropia... dar nu pomenisem nimic de logodnă în decursul primelor noastre convorbiri, apoi mi s-a părut stânjenitor că nu spusesem nimic - așa că am continuat să nu spun nimic și - ei, da, nu exista nici o explicație de bun simț. — L-am luaaaaat! Țipătul vocii lui Lucille mi-a înmuiat, din nou, picioarele. A, nu. Lucille bălăngănea o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că nici acum nu e un moment potrivit, dar eu - eu cred că m-am îndrăgostit de tine, Claire. Ne-am holbat unul la celălalt. Amândoi eram înfricoșați de ceea ce Luke tocmai spusese. Iată! Adevărul ieșise la lumină. — Doamne, ce stânjenitor e, a spus el, forțându-se să râdă. Îmi pare rău. Poate că ăsta era un lucru pe care ar fi trebuit să-l țin numai pentru mine. Te văd cu un voal, tu îmi spui că te măriți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]