1,236 matches
-
și simplu nu pot. Dar nici nu trebuie să fac asta. Connor deja face fețe-fețe, schimbând toate culorile curcubeului. Nu, spune, Înghițind În sec și uitându-se la mine de parcă ar fi văzut o stafie. Și nu orice stafie. O stafie absolut uriașă, cu lanțuri mari la picioare, care face „Huuuu!“ spre el. — Nu, zice din nou. Nu. Nu pot să cred una ca asta. — Connor, spune cineva, punându-i o mână pe umăr, dar el se scutură. — Connor, Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aventură cu Ariana. Eram împreună în televizor și nimeni nu se uita la noi. Când simțeam că încep să adorm, îmi îndesam totdeauna pătura pe sub picioare, mă înfășuram în ea ca într-un sac de dormit. Nu se știe ce stafii pot să apară după ce ai închis televizorul. Ieri, pe la ora prânzului, am ieșit în stradă, din fața gării am luat autobuzul și am mers până la Piața Operei. I-am făcut o vizită bunicii. Când intri la ea, ai zice că te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
buclele ei blonde sunt răsfirate pe pernă, acoperind fața aceea dragă, dormi, iubita mea, murmur eu, dormi și trezește-te sănătoasă, dar dintr-odată se ridică în fund, arată spre ușă cu un deget tremurând, ca și când ar fi văzut o stafie, cine este, strigă ea și izbucnește într-un hohot de râs distorsionat, cine a venit, eu o îmbrățișez, nu este nimeni aici, Noghi, ce anume vezi, ea își afundă iar capul în pernă, rupând cuvintele în silabe, redevenind copil, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
capabilă, stai cu mine o lună și nu te vei mai recunoaște, eu rămân pierdută în fața patului elegant, pe el se așternuse un strat fin de praf asemenea unei cuverturi de muselină, dând camerei aerul că ar fi bântuită de stafii, chiar și părul lui se acoperă de firișoare luminoase, adăugând ani vârstei sale. Mikha, spun eu încetișor, scuturând praful din părul lui, astăzi ți s-a născut un fiu, ești conștient de lucrul acesta? El zâmbește, am de ales? Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au închis, zidurile s-au înălțat în jurul meu, nu ca în trecut, când orice motiv de tristețe își făcea cuib înăuntrul sufletului meu. Acum sunt aproape insensibilă, numai în fața unui bebeluș în cărucior mă sperii ca și când aș fi văzut o stafie, îl privesc ținându-mi răsuflarea, acesta ar putea fi Mikha cel micuț, cel adoptat, văluri de tristețe mă înfășoară și mă ascund în spatele unei cărți sau al unui ziar, ce o fi făcând ea acum, cum se acomodează cu pierderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a privit fix o vreme. — Hei, ce-ai pățit? m-a întrebat ea. Parcă nu-ți sunt boii acasă. N-am nimic. Am fost și eu într-o mică excursie și sunt cam obosit. — Arăți de parcă ai fi văzut o stafie, spuse Midori. — Zău? — Ai ore în după-amiaza asta? — Germană și religie. — Poți să chiulești? — La germană nu, pentru că am test. — Când se termină? — La două. — Bine. Ce-ar fi să vii cu mine în oraș să bem ceva? — Să bem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un restaurant cu specific italienesc din Soho, când el s-a așezat la masa de lângă noi și m-a cuprins deodată o senzație de slăbiciune. Îmi închipui că era același sentiment pe care îl au personajele din filme când o stafie trece prin corpul lor. Totul în tine se cutremură, ca și cum un vânt puternic ți-ar răscoli oasele, sângele și toate organele, într-un vârtej de energie eterică. Imediat însă mi-am dat seama că nu era Patrick. El se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
însângerat și scârbos, de abator, la care ați fost martori mai devreme, când ați încercat să vă salvați de la moarte prietenul cel nesăbuit, va fi o uvertură ne-nsemnată, palidă, pacifică, la catastrofa generalizată, viitoare! Nu există cale de întoarcere! Stafiile carnagiului și ale pierzaniei, vor fi îmbrățișat orașul, iar sărutul distrugerii și al calvarului îl va face să ardă ne-ntrerupt, în noapte, mistuindu-l, calcinându-l..., până la scrumul primei infernale dimineți, de după. Adversarii nu trebuie nicicum subestimați. Diavolii, etern-damnații, făpturi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poate chiar prea cuminte! Olimp Stavrat nu se putea însă liniști cu asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. Ce-i trebuia lui să-și părăsească pacea și siguranța din București și să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii? Nu i-ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra răcoarea din ce în ce mai tăioasă. De câteva ori i s-a părut, tocmai când închisese ochii, că aude un fâșâit ciudat. O singură dată a îndrăznit să privească într-acolo. Cum se clătina flacăra lumânării, mortul părea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
găsit-o cu alt bărbat cu care are încă patru ploduri la care se adaugă și cel care-l are cu mine. Am întâlnit-o. Când m-a văzut, nu m-a recunoscut și m-a luat ca pe o stafie. I-am spus că sunt Ion al ei în carne și oase, că n-am murit în război. M-a poftit în ogradă. Din casă a ieșit bărbatul cu care trăiește urmat de copii. Ea început să plângă. Apoi i-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
camion, mutatul capătă dimensiuni ontologice. Iar cînd părăsești casa ta pentru a te muta în casa lor, unde au trăit și murit părinții tăi și unde tu ai refuzat dintotdeauna să locuiești vreodată, această „ontologie” începe să fie bîntuită de stafii și are nevoie de exorcizări. A trebuit să fac mai întîi curat în casa alor mei. Organizare de șantier. Împovărătoare impietate. A trebuit să arunc din lucrurile lor pentru a face loc lucrurilor mele. Cu ce drept însă, cînd părinții
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu avea să ajungă matematician, ne plictisea cu afirmația absurdă că găsise el o carte de "artimetică" unde în loc de cifre se făceau adunări, scăderi, înmulțiri și împărțiri cu litere, după ce și eu, în sfârșit, mă juram că am văzut o stafie, treceam la lucruri serioase. Să fie adevărat că acel cuvânt foarte scurt pe care îl găseam scris pe gardul de beton sau zgâriat pe smoala vreunei țevi de canalizare înseamnă că toți oamenii mari... Și atunci toate cântecele pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plin de zmee, pe la casele lor, am privit înspre câmpul care începea să se înroșească de amurg și i-am văzut venind. Erau două siluete incredibil de lungi și de subțiri. Păreau, de departe, niște oameni pe catalige sau niște stafii fragile și lugubre. Parcă se născuseră din ceața de pe câmp, care se îndesea necontenit în contururile lor, dîndu-le, când s-au mai apropiat, o brumă de realitate. Ajunși în capătul străzii, i-am văzut bine: era o femeie destul de în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se auzi din nou, de astă dată mai profund, urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-ar fi îndreptat grăbit spre ușa podului. - Nu e nimeni, șopti Ieronim. Nici un duh, nici o stafie, vreau să spun. Toate zgomotele pe care le auzi vin de sus, de la lucarna care nu se mai închide bine și o clatină vântul... - Șșșt! îl întrerupse Iconaru, apucîndu-i brațul. Ascultă acum!... Se auzi din nou geamătul, dar se auzea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâna poliției? Ieronim își retrase încet palma de pe ochi și zâmbi. - Nu m-am gândit o singură clipă să te sperii. Am voit doar să-mi închipui o scenă posibilă, nu un eveniment... - Dacă crezi că mi-e frică de stafii sau de poliție... Ieronim ridică din umeri și începu să examineze cheile, una după alta. - Îmi aduc foarte bine aminte..., șopti. Dar se întrerupse brusc, privi una din chei, apropiind-o mult de ochi, o șterse, frecînd-o cu batista, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
repede, se grăbea, sărmana, să ajungă la ușa podului. Și de zărit, sunt sigur că n-a zărit pe nici unul din ei, deși se tot învîrteau pe lângă noi. - Nu e adevărat! strigă Vladimir. Inventezi ca să mă sperii. Nu era nici o stafie. Bătea doar vîntul!... Ieronim îl privi absent, visător. - Au fost, frate Iconaru, dar pentru că n-ai vrut să crezi în existența lor de sărmane duhuri, blestemate să cutreiere podul casei Calomfir, au încetat să fie; pur și simplu s-au
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
câțiva ani în urmă, de pildă, a izbucnit brusc o pasiune pentru tălmăcirea visurilor, apoi pentru experiențe telepatice, ședințe de spiritism, scrisul sub dicteu automat și așa mai departe. Altă dată, oameni perfect sănătoși la minte au început să vadă stafii. În asemenea perioade se vorbește mai mult ca oricând despre efectul afrodisiac al apelor. (Îmi aduc aminte de o inofensivă prăvălioară de obiecte religioase romano-catolice, care purta firma „Fecioara din grotă“ și care exista de multă vreme. Subit, firma a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
laterale, dominată de catapeteasma impozantă, aurită. (Crucifixul de la altar, executat de Ninian Comper, fusese adăugat mai târziu.) Credincioșii, din ce în ce mai puțini la număr, ședeau în niște strane scunde, moderne, înghesuite spre capătul de răsărit, lăsând vastul spațiu din spate în voia stafiilor victoriene. Existau patru capele laterale, înzorzonate, semănând mai curând cu niște firide dintr-un salon și nu cu hrubele încrustate pe care le-ar fi preferat părintele Bernard. Pereții bisericii erau împodobiți cu un joc solemn de cărămizi și plăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de înspăimântător ca dormitoarele mari în care, în primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea se topiseră acum în aburul maroniu al trecutului. Oare tristețea ei viitoare făcea ca totul să-i apară atât de tulbure și nesigur? Era greu de crezut că, în curând, avea să părăsească școala pentru totdeauna. Hattie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în mine - așteptările mele erau atât de mărunte, de meschine, ceream mult prea puțin de la viață și acum e prea târziu“. Se uită din nou la lumina de la Belmont. Pe sub o fereastră-ghilotină deschisă, o perdea albă flutura înfricoșător, ca o stafie care s-ar fi aplecat pe geam. Ruby se pregătea de culcare sau poate că se uita la televizor. Fără îndoială, ea nu o să ajungă niciodată ca Ruby. Hattie era o fată din alte vremuri. Ruby aparținea și ea trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Târâș, maaarșșș!!! Toaibă s-a lăsat să cadă ca un sac cu cartofi în glodul gros... Apoi a început să se târască prin mocirlă, lăsând urme bizare după el. Când în sfârșit a venit comanda „drepți!”, Toaibă arăta ca o stafie. De sus până jos era acoperit de un strat gros de glod. În front, marș! a izbucnit ca o izbăvire comanda sergentului. Toaibă a făcut stânga mprejur și a pornit în pas de defilare spre formație. Ei, Toaibă. Ai învățat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ochii și urechile ascuțite la maximum! Sergentul Cicoare și-a ajustat ținuta, pentru ca nimic să nu sune sau să-l împiedice la mers. La fel au făcut și ceilalți șase cercetași din grupa lui... Au dispărut în întuneric ca niște stafii. Noaptea se împlinise deja. La scurtă vreme, a pornit și grupa locotenentului. Mergeau de vreo douăzeci de minute, când din stânga, de pe buza râpei, a pornit o rachetă luminoasă, care a îmbrăcat valea în mantie albă. Cercetașii au devenit una cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se culcă îmbrăcată. Ziduri scorojite, lăsate parcă în paragină, neîngrijite. Magazine cu marfă dubioasă, de care nu-ți vine să te atingi. Și, unde te învîrți, diverse mărci de votcă. Am, brusc, impresia că Odesa e un oraș locuit de stafii care se îmbată pentru a-și pierde memoria, că aici trebuie să alegi dacă devii și tu alcoolic sau te sinucizi. Fără să vreau, fac comparații cu situația de la noi. Comunismul a produs peste tot cam același tip de mizerie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Practic, Europa se constituie din aluviunile unor istorii diferite. A Greciei antice, a Romei antice și a creștinismului. Și care "geografie"? Pe cât de unitar pare un continent cum e America de Nord, pe atât de pestriț e cel european. Ce au comun stafiile din Scoția, statuile reci, milităroase, țepene, din Stockholm, plicticoasa neutralitate elvețiană și ruinele grecești? Ce leagă nevrozele nordice și exuberanța italiană? Și ce-a mai rămas "european", după ce unii (în Est) ne-am "asiatizat", până la un punct, iar alții (în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]