1,175 matches
-
o rană nespus de dureroasă, Însă aș Închide În mine iubirea, așa cum am făcut totdeauna, și aș putea Învăța În același timp. Ce prostii scriu! Petre drag, nu, niciodată să nu pleci de lângă mine, chiar dacă ești un manechin; ce, o stană de piatră care lucește nu poate fi iubită pentru că reflectă razele soarelui? El Îl iubesc pe Petre pentru că e frumos. Caracterul lui e o nulitate, Îmbrăcată Într-o formă multicoloră. Eu privesc numai această formă și uit că În interiorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
avântat amândoi ca nebunii, eram Îmbătați, orbi, fericiți. Ca sportiv, este foarte bun și are o perseverență grozavă. Am spus numai calități pozitive. În orice caz, lângă mine simt un om care trăiește, simte, Îl simt, pe când Petre era o stană de indiferență, iar Încercările mele disperate de a-l schimba nu făceau decât să mă consume zadarnic. Marin e un fulger În viața mea, dar aș vrea să nu se stingă niciodată. Dar chiar dacă Îl voi iubi, această iubire nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se apropie de victimă. Franciscovich observă prima că pumnul drept al suspectului era strâns. - Desfă... Poc... Nu mai fură în stare să vadă nimic din cauza luminii orbitoare ce umplu deodată camera. Părea să vină direct din mâna suspectului. Ausonio rămase stană de piatră, iar Franciscovich se ghemui cu rapiditate, agitând arma și încercând totodată să deslușească ceva. Știa însă că ucigașul își ținuse ochii închiși când lumina invadase încăperea și că acum își îndreaptă probabil la rându-i arma către ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
poți să adormi. Și când, În fine, te prăbușești, urlă fioros soneria alarmei. Sari ca ars și, În mai puțin de zece minute, comandamentul colcăie de ofițeri, unii pe care nu i-ai văzut niciodată În viață. Stai ca o stană de piatră și, când Îți vine schimbul, afli că Israelul a atacat Republica Arabă Unită și că ar fi bombardat orașul Cairo, chiar și Piramidele. Cică au vrut să arunce În aer barajul de la Assuan ca să-i Înece. A Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mea - deși știu că am o privire fixă. Dar tu știi ce Înseamnă „a gorgoniza“, Monty? Copilul roși. Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această creatură era de sex feminin. Duse caietul până la pupitrul la care stătea În picioare și Își Înscrise numele cu o Înfloritură, În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
omorât copiii? Întrebă ea, cu o uitătură suspicioasă. Beth, mereu pregătită să riposteze unui afront, oricât de voalat. — Nu, aceea a fost Medeea. Meduza a fost o femeie din mitologia greacă și care, având șerpi În loc de păr, Îi prefăcea În stană de piatră pe toți cei care se uitau la ea. Perseu a omorât-o, făcând-o să se privească În oglinda scutului său. — Îmi pare rău, Norman, nu e domeniul meu. Norman se gândi că era interesant că, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nemaifiind sprijinit de apă, corpul lui Beth se lăsase cu toată greutatea pe el, blocându-i accesul la maneta trapei interioare. Încercă să o sucească Într-o parte: spațiul fiind prea strâmt, manevra se dovedi imposibilă. Beth era ca o stană de piatră. Încercă să facă schimb de locuri cu ea, ca să ajungă cumva la trapă. Întregul submarin Începu să se legene, semn că Harry Începuse să urce pe scara laterală. — Ce dracu' se Întâmplă acolo? — Harry, taci! Păi, ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
plapuma plină de o realitate absolută. Și-n înnoptările vămilor, când îngerul - sclav al visului m-a sărutat pe frunte și mi-a zâmbit în acea obscuritate a sensului. Eu am rămas să străjuiesc în temnița viciilor unde frumosul rămâne stană de vid pentru iubirea eternă. PĂMÂNTUL SECULAR AL PRIMĂVERII Mă cheamă trecutul cu rădăcinile încărcate de catifeaua vântului ce mi-a ascuns urma pașilor tăi prin primăverile iubirilor. Mă cheamă în adâncul lui să-i simt gustul de frunze migdalate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
spațiul iubirii ce mi se plimbă prin sânge cu privirea-i aprinsă spre scurgerea orelor... M-am apropiat cu sfială de cugetul tău unde locuia un ocean întunecat al omenirii. Doamne, atâta suferință, încât sângele acestei lumi îmi clădise o stană de marmură rece și mută. O zbatere din mine asemeni unui vis frumos cu o singură condamnare. Eu sunt nebună și vreau să domin, peste strigătele noastre ce strivite fiind, rămân înspăimântatăă Iubitul meu mai frumos și orbitor ca cerul
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
gând Și-aprinde o lumină-n candela de stele, Când toate s-or preface-n trupul de cuvânt Vei odihni alături de chinurile mele. OTRAVA DURERILOR DE SERI Din noaptea obosită priveam spre vremuri noi, cu fiecare clipă, mă prefăceam în stană, dansa delirul cu-o lacrimă din ploi, iar umbra nemuririi s-a sinucis în rană și-n dansul nebuniei de spaime și trecut dezgustul unui demon, m-a-ntristat, pământul aprindea o flacără de vânt, iar zorile în cântec m-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
și-a făcut de lucru scoțând masa de călcat și punând în scenă întreaga operațiune prin apăsarea repetată a butonului de abur până când bucătăria a ajuns să arate ca o cameră de saună. Mama a rămas locului, neclintită ca o stană de piatră. Dar după o vreme, până și ea s-a animat. A început să curețe masa și, întunecată, a aruncat la coș niște pâine prăjită rece. Ceea ce era mare păcat fiindcă mie chiar îmi plăcea să ronțăi pâine prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a răspuns. Eram la micul dejun. Stătea foarte posomorât, nu mânca nimic. La prânz n-a coborât, s-a sculat, s-a bărbierit, s-a îmbrăcat ceremonios, apoi s-a așezat într-un fotoliu și a rămas acolo ca o stană, ore întregi. "Nu înțeleg, i-am spus, de ce azi nu? Ce e azi?" S-a uitat la mine fix și nu mi-a răspuns. Ce-o fi azi? m-am întrebat. E o aniversare, e clar, dar ce fel, de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uita la musafira care continua să râdă. De față mai era un observator, care, nici el, nu se descotorosise de muțenia aproape totală care îl cuprinsese din clipa când o văzuse pe Nastasia Filippovna; însă acesta, deși rămăsese ca o stană de piatră în același loc, în ușa salonului, reușise totuși să remarce paloarea și schimbarea malignă a expresiei lui Ganea. Observatorul acesta era prințul. Aproape speriat, porni brusc înainte, cu pași automați. — Beți niște apă, îi șopti el lui Ganea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tot vor să mă mărite. Ia spuneți-mi ce credeți: să mă mărit sau nu? Voi face cum spuneți dumneavoastră. Afanasi Ivanovici păli la față, generalul încremeni; toți făcură ochii mari și-și lungiră gâturile. Ganea se prefăcu într-o stană de piatră. — Cu... cine? întrebă prințul abia deslușit. — Cu Gavrila Ardalionovici Ivolghin, continuă Nastasia Filippovna la fel de tăios, ferm și răspicat. Urmară câteva secunde de tăcere; prințul parcă încerca, dar nu putea să vorbească din pricina unei greutăți care îi apăsa pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în sfârșit, pot pune capăt tuturor nedumeririlor acumulate. Dă-mi voie, în sfârșit, să aflu chiar de la dumneata: mă pețești sau nu? Ah, Dumnezeule! făcu Lizaveta Prokofievna. Prințul tresări și făcu un pas îndărăt. Ivan Feodorovici se prefăcu într-o stană de piatră. Surorile se încruntară. Nu minți, prințe, spune adevărul. Din pricina dumitale sunt supusă la interogatorii ciudate. Aceste interogatorii au vreo motivație? Hai! — Nu te-am pețit, Aglaia Ivanovna, rosti prințul, înviorându-se brusc. Dar... știi și singură cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de regulă, „o cealma de turc și-o mână de frânc”, fiind răsplătit de inițiatorii acțiunii, la masa domnească. Spațiul confruntării este „Muntele de Criș”, dar caracteristicile sale de Înălțime greu accesibilă - Crișul că urca Și mereu mergea Tot din stană-n stană Și din piatră-n piatră - mi se par proprii mai degrabă unui perimetru fabulos, specific Încercărilor fantastice de acest gen, așa că identificarea sa, pe baza hidronimului sau a unor evenimente istorice reale, este puțin probabilă. În schimb, În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o cealma de turc și-o mână de frânc”, fiind răsplătit de inițiatorii acțiunii, la masa domnească. Spațiul confruntării este „Muntele de Criș”, dar caracteristicile sale de Înălțime greu accesibilă - Crișul că urca Și mereu mergea Tot din stană-n stană Și din piatră-n piatră - mi se par proprii mai degrabă unui perimetru fabulos, specific Încercărilor fantastice de acest gen, așa că identificarea sa, pe baza hidronimului sau a unor evenimente istorice reale, este puțin probabilă. În schimb, În mai toate
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un cal cu care ajunge la o vale semănată cu mac, după aceea la un bordei, ținut parcă Într-o gheară de cocoș. Baba Îi spune că frații lui, care au refuzat să-i asculte povețele, sunt Încremeniți sub o stană de piatră, din vremea când semăna macul. Baba Îl avertizează asupra pericolului ce-l așteaptă, spunându-i feciorului că a sădit mac pentru a Împiedica răpirea fetelor. Viteazul este convins că nimeni nu e-n stare să-mi sfarme mâna
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
rămâne veșnic tânără; numai măritându-se, Își pierde puterea de zână și Începe să mbătrânească. Locuiește În Împărăția zânelor, unde nu moare nimeni; oamenii pământeni Însă, care ajung acolo, nu se mai Întorc; zânele Îi prefac În dobitoace ori În stane de piatră. Cei care au Îndrăznit s-o pețească pe crăiasa zânelor au fost fermecați de către zâne, deoarece, dacă s-ar mărit, atunci Împărăția lor se va stinge, căci e ursită de Dumnezeu atâta să trăiască, până vor fi toate
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
acesta va Învia și nu s-a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să l deschidă doar fata; poarta se Închide după ce fata intră. Ea găsește o stană de piatră, pe care o boci și Îi citi timp de 9 ani, 9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se Îmbrăcă Însă cu hainele fetei și
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
aceeași colecție (basmul Dracul din canea), o fată de Împărat vrea să-l ia de bărbat doar pe acela care e În stare să reziste la joc mai mult decât ea. Se ivește dracul. După ce o biruie, o preface În stană de piatră, urmând să rămână așa până ce-l va Învinge cineva. Se găsește un salvator. Acesta Îl Închide pe drac prin șiretlic Într-un butoi cu vin. În basmul Fata cu trei pețitori, un Împărat cu trei feciori ia de
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
puneau amprenta în documente, precum faptul că Băseamul (vornic ) care apare stăpân în Țibănești în 1618 a fost întărit prin ispisoc pe "drepții lor robi, țigani din ipisocul de cumpărătură". Un alt aspect a fost surprinderea unor incursiuni ale tătarilor:" Stana, neavând copii, renunțase la dreptul ei de ocină în favoarea lui Ivașcu care o răscumparase de la Tătari”. Ultimul eveniment produs la 1469, indică faptul că problema incursiunilor străine la acel timp reprezenta o realitate dureroasă. În legătură cu moșia, Radu Rosetti afirmă: "Nobilimea
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
un cal cu care ajunge la o vale semănată cu mac, după aceea la un bordei, "ținut parcă într-o gheară de cocoș". Baba îi spune că frații lui, care au refuzat să-i asculte povețele, sunt încremeniți sub o stană de piatră, din vremea când semăna macul. Baba îl avertizează asupra pericolului ce-l așteaptă, spunându-i feciorului că a sădit mac pentru a împiedica răpirea fetelor. Viteazul este convins că nimeni nu e-n stare să-mi sfarme mâna
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
rămâne veșnic tânără; numai măritându-se, își pierde puterea de zână și începe să-mbătrânească. Locuiește în împărăția zânelor, unde nu moare nimeni; oamenii pământeni însă, care ajung acolo, nu se mai întorc; zânele îi prefac în dobitoace ori în stane de piatră. Cei care au îndrăznit s-o pețească pe crăiasa zânelor au fost "fermecați" de către zâne, deoarece, dacă s-ar mărit, atunci împărăția lor se va stinge, "căci e ursită de Dumnezeu atâta să trăiască, până vor fi toate
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
acesta va învia și nu s-a mai pomeni căsnicie mai potrivită ca a voastră. Familia pleacă la plimbare, ajunge la un palat, pe care poate să-l deschidă doar fata; poarta se închide după ce fata intră. Ea găsește o stană de piatră, pe care o boci și îi citi timp de 9 ani, 9 luni și 9 săptămâni. În ultimele nopți de veghere, cumpără o roabă țigancă și se odihniră cu rândul; țiganca se îmbrăcă însă cu hainele fetei și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]