778 matches
-
părea să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt. Ca apa râului, care își schimbă, după maluri, forma și adâncimea, dar niciodată cursul dinspre izvor spre fluviu, mereu îngrijorată de stavilele presimțite, Zenobia leabătea din cale sau le ocolea, domol, fără să-și dedubleze cu nimic ființa. Firește, în privința ei n-am să insist prea mult. Periculosul joc al evocării își are limitele și logicile lui, cărora mi se pare necesar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toată America, cu partidul vostru de puturoși! Vino, că, altfel, o să ajungem de râsul lumii!... În nopțile de dinaintea cumetriei, Nicanor dormi în fânul din podul grajdului, ciulind urechea la hămăiturile care veneau spre el din Baisa, subțiate și slăbite de stavila depărtării. Cât baba Maranda țanțoșă și uitând de clondir și de măsele -, nănașa și cu verele ei, gătite cu bondițe înflorate și cu basmale noi, duseră copila la sfânta cristelniță, cum e rânduiala de dinainte, Nicanor și doi feciori ciolănoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de acceptat sub nici o formă, ar fi chiar absolut reprobabil, ca maphia dintr-una dintre aceste țări să se apuce să negocieze direct cu administrația unei altei țări. Cu toate acestea, lucrurile Încă nu ajunseseră În acest punct, axistase o stavilă până atunci, ca o ultimă formă de pudoare, principiul sacrosanct al suveranității naționale, atât de important pentru maphii ca și pentru guverne, ceea ce, fiind mai mult sau mai puțin evident În fapt care le privește pe acestea, ar fi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
al nostru... Așa-i, bărbate? DĂNILĂ: Da' nu te mai osteni să-l întrebi pe dânsul, că doară cunosc și eu într-o părere cum stau lucrurile... Așa-i, mai încape vorbă? ANISIA: Păi vezi? ISPAS: Măi nevastă, mai pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu stați așa uitați în bătătură. Ședeți ici, pe prispă. ISPAS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plecat, nici nu m-aș fi Întors. Privirea Îi șovăi, adoptă tutuiala: — La ce te gândești? Răspunsul Îmi țâșni de pe buze: — La tine. De la Istanbul la Tabriz. Un zâmbet, poate stingherit, dar care nu se voia, În mod vădit, o stavilă, Îi străbătu chipul. Iar eu n-am găsit altceva mai bun de făcut decât să citez propria-i formulă, devenită, Între mine și ea, un fel de cod de recunoaștere: Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Șirin, buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Lambert se așeză cât mai departe de Kane, așteptând cuminte să se întoarcă Dallas. În jurul epavei vântul urla, proclamând apropierea crepusculului. Nu era în stare să-și ia ochii de la micul monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp lui Kane. Așa și trebuia, altfel ar fi înnebunit Dallas reapăru, ținând în mâini cele trei prese metalice. Se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atât o binecuvântare, cât și un blestem. Te pot ajuta enorm. Cu toate acestea, scopul lor este să te dirijeze. Ei vor controlul. Nu se pot abține. Le este foame de viață și nu pot lupta împotriva acesteia. Eu sunt stavila. Pe măsură ce timpul ar fi trecut, ei ar fi devenit mai puternici și tu mai slab și la un moment dat, nu i-ai mai fi putut ține în frâu." " Atunci, presupun că ar trebui să-ți spun "Bine ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a devenit una din premisele teoriei și practicii medicale: bolile infecțioase sunt transmisibile, fiind provocate de înmulțirea unor microbi patogeni, care tind să invadeze alte organisme; îndatorirea principală a medicilor este de aceea ca, pe lângă tratarea celor infestați, să pună stavile de nădejde propagării bolii prin împiedicarea intrării în contact a celor sănătoși cu cei contaminați, cu excrețiile acestora și cu obiectele atinse de ei, precum și cu toate materiile purtătoare de agenți infecțioși (mai ales apa și alimentele). Cu toate că asistaseră la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Nikolai I Pavlovici, adevărat "jandarm" al Europei, îngrijorați de progresele revoluției, ce se întinsese din Franța în Italia, Germania, Austria și Ungaria și ajunsese până la marginile imperiului, cuprinzând și Țările Române, amenințând regimurile autocrate, au inițiat măsuri spre a pune stavilă acestei situații. În primul rând erau vizate Principatele dunărene, care se aflau sub un dublu condominium politic, suzeranitatea Porții otomane și protectoratul Curții țariste. Cabinetul de la St. Petersburg a cerut Porții să examineze împreună situația și astfel au fost trimiși
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
documentele oficiale, "multe unități militare mici, precum și militari izolați treceau Dunărea fără să se prezinte la punctele de supraveghere medicală". Direcția generală sanitară s-a văzut pusă în situația de a face repetate demersuri pe lângă autoritățile militare "spre a pune stavilă acestei practici, așa de dăunătoare sănătății populațiunii". Fără îndoială că un rol deloc neglijabil în propagarea holerei revine purtătorilor sănătoși de vibrioni, proveniți fie din foștii bolnavi declarați, fie din cei care fac forme inaparente de boală. Victor Babeș atrăgea
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
blocului , lângă ușă. Mi-a Întins cheile, vădit tulburat, neștind ce să spună, ce să facă cu mâinile tremurânde. Dragul meu! Ce mă fac eu fără tine!? Mi-a fost peste puterile mele să-mi stăpânesc lacrimile, care curgeau fără stavilă și-mi ardeau obrajii. Nu Înțeleg de ce plângi. Oare nu asta ți-ai dorit? Mă privea Într-un fel ciudat, știam că și În sufletul lui se ducea o luptă, se surpau vise, altare... S-a apropiat de mine și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
picior, cât mai aproape... Te-a măsurat de sus și până jos( nerecunoscându-te), ca mai apoi să Întrebe: „Marian mai Întârzie mult? Mai aștept zece minute și plec acasă.” Am râs ca niciodată, cu toată ființa, neputând să pun stavilă. Zâmbesc cu gândul la această amintire și, dintr-o dată, Încep să plâng. Ah! Ce usturătoare lacrimi. Cum să nu plâng când ești atât de departe? Nici n-ai terminat bine cele douăsprezece clase și ai luat drumul pribegiei... tocmai În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aseară. Parcă intuiam că voi avea un oaspete drag! Intră! Sunt singură, deocamdată... (Septembrie, 2001) Scrisori ( M.Borger) Pasul Înapoi... Așa Încep toate legăturile, comunicările... timide la Început, apoi curiozitatea crește, dorința de a cunoaște noul nu mai are nicio stavilă. Întrebări fără conținut, neconturate, apoi... cine ești de fapt, cu ce te ocupi, care sunt idealurile tale. Pare să funcționeze comunicarea, vocea e așa plăcută - devine Înteresant. Mai trece o vreme, cortina se ridică câte puțin și mai aflăm câte ceva
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din loc În loc, mici cafenele din lemn. M-am așezat pe o bancă, În parc, și am plâns fără oprire, asemenea unei ploi mocănești, de toamnă, care-ți dă impresia că nu se va mai sfârși. N-am putut pune stavilă acestor lacrimi mistuitoare, tot drumul până la București. Acolo, mă așteptau surorile mele, care sărbătoreau! Era ziua de naștere a uneia dintre ele. Destul de Îmbujorate, au venit la mine În bucătărie, fiind nerăbdătoare să le povestesc despre prima mea zi ca
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dragostei tale! Dar eu nu iubesc decât pe Domnul! Vorbe mari, diece! Te-am zărit aseară sărutând doi ochi albaștri de copilă neprihănită. Și tare mă tem că tătâne-su nu știe! zâmbi hatmanul. Cinstite hatmane, n-o să poți pune stavilă iubirii a două suflete nevinovate! murmură rugător tânărul slujbaș. Ba dimpotrivă, am hotărât să v-ajut! O s-o răpești mâine noapte pe domnița Catrina și-ai s-o aduci în cetatea Sucevei, pe drumuri ferite și pe cărări de codri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora nu pot privi decât cu lacrimi nesfârșite și cu un amar mocnit. Trebuie să trec de stavila asta blestemată, care este cu totul demnă de disprețul meu. Știu și văd în această viață un singur scop extrem: părăsirea ei, și tind către el aproape cu bucurie și cu încredere, căci abia după moarte (și nu mai devreme
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nesocotit în optimismul său. Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu te-ai enervat așa de puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai căzut din picioare așa, ca din senin, pur și simplu. Nu-ți mai amintești? - Nu... - Dar momentele când ți-am dat să miroși oțet și să înghiți zahărul acela ți
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
limbii sau cu alte lucruri, teoretic, rezolvabile. El e mai adânc, mai complicat, și cade în răspunderea mea. America e făcută pentr alt fel de oameni decât mine sau, mai exact, eu nu sunt bun pentru America. Și, probabil, nenumărate stavile interioare mi-au îngreunat accesul spre înțelegerea Americii. Poate, tot ce am reușit aici a fost să-mi văd sub o lupă enormă defectele. Din pricina lor, cu siguranță, sunt tentat să zic, parafrazând celebrul Timeo Danaos et dona ferentes, mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
freatice bleu țâșnesc coloane înalte de apă, cu gura prăfuită bea fiecare soldat al tău apă rece, bleu, țâșnitori dulci umplu întreaga ta tabără de luptă, norocul revine în trupul și în mintea ta, îți continui drumul cel plin de stavile. șase deasupra: încercarea foarte grea a trecut, acum fukurokuju redevine capul tău, cu piele întinsă pe față, fără riduri, cu labirintul creierului tău intact, fără urme de măcel, jurōjin se întoarce în gâtul tău, răsucitorul atent al capului și ochilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trecutul și să deslușesc prezentul între mine și Ioana. Abia acum pot să refac vechile scene dintre noi fără să le turbur cu emoțiile prezentului. Trecutul, sub alte forme, continuă și acum. Parcă noaptea și liniștea dimprejur au pus o stavilă neliniștilor, sunt detașat de realitate, ca și cum, bătrân, m-aș gândi la întîmplări vechi, cu melancolie, dar fără zbucium. Parcă toate faptele trăite sânt la egală distanță de mine, și n-am decât să aleg între ele și să mă las
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-o dând cu capul înainte, într-un ritm disperat. Acum vreau să mai încetinesc și să privesc cu luare-aminte la peisaj, și să fac un popas sau două. Vreau niște puncte și virgule. Poate că Martina va fi marea mea stavilă... Eu nu mă pot schimba, dar viața mea poate. Simpla proximitate poate face totul pentru mine. Poate că s-ar putea ca eu să stau comod, cu un pahar în mână, și viața să facă totul pentru mine. Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fetele erau extrem de prudente. Totul se desfășurase ca un joc. Schimbul acesta de portrete imaginate, care nu corespondea nici pe departe cu fizionomia lui Alex, le aduse oarecare liniște, le spulberaseră suspiciunile. Sperau că își pot îngădui să nu pună stavilă unor vise hazardante. Până când, rămâne de văzut... Își propuseră, fiecare în sinea sa, să reediteze discuția considerată abia începută, mai ales că și una și alta mai aveau multe Întrebări rămase suspendate undeva, Într-o zonă unde investigațiile stăteau deocamdată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în plămâni și urcă pe gât, iar gâtul i se umplu de sânge. Chereas știa unde trebuie să lovească - nu făcuse altceva toată viața. Sângele urca, era foc și durere, înghițea aerul. Tânărul Împărat știu ce era: sângele care pune stavilă aerului, moartea. Atunci zări chipul celui de-al doilea agresor: Julius Lupus, surâzător, cu arma ridicată; probabil că astfel vedeau urșii și mistreții fața omului care îi ucidea. Și ce zâmbet! Cu toți dinții strâmbi în gura aceea mare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]