2,798 matches
-
parte a acestora au fost defrișate de-a lungul timpului, locul lor fiind luat de pășuni, fânețe și terenuri de cultură. În est și mai ales în sud, unde se face simțită influența climatică mediteraneană, peisajul caracteristic este cel de stepă pietroasă și de tufărișuri cu specii termofile (maquis). Oamenii din jur Masivul Central Francez reprezintă o veche arie de locuire, urme ale prezenței omului datând din perioada preistorică. În prezent, în raport cu alte regiuni ale Franței, Masivul Central Francez este mai
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
în așezările Mekhora, Gittit și Maale Efraim - la o altitudine de 300-400 metri, de asemenea mai la sud, la o înălțime mai mare, de 660 metri, în așezările Kokhav Hashahar și Rimonim În această zonă domină arbuștii și tufele caracteristice stepei mediteranene periferice, ca de exemplu Sarcopoterium spinosum și Calicotome vilosa, care, cu florile lor galbene și aroma lor specifică, înfloresc în luna martie. De asemenea pamantul se acoperă cu soiuri de plante anuale și perene, precum brumărele cu dinți scurți
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
tetrandra, Suaeda palaestina. În sud, pe badlanduri - uneori nu cresc plante de loc, din cauza uscăciunii si aridității, dar în anii cu ploi iarna se pot vedea plante uni-anuale ca Spergularia diandra, Aizoon hispanicum, Mesembryanthemum nodiflorum, Stipa capensis sau iarba de stepa mediteraneană, Plantago ovata (psylium indian sau blond sau ispaghul), Ahronsohnia factorowski și altele. În albii se întâlnesc arbuștii amintiți. Lunca Iordanului este caracterizată de un habitat umed și sărat. De-a lungul Iordanului cresc arbori ca plopii de Eufrat sau
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
naștere. Rumegătoarele sunt animale terestre răspândite în stare sălbatică în toate continentele, în afară de Australia. Trăiesc în diverse biotopuri. Se crede că pădurile ar fi constituit locul lor inițial de formare. Unele specii s-au adaptat ulterior la locuri deschise, de stepă etc. Numeroasele specii actuale sunt repartizate în șapte familii, grupate în trei superfamilii, reprezentate prin numeroase genuri și specii, după cum urmează:
Rumegătoare () [Corola-website/Science/308838_a_310167]
-
naturală Dealul Alah Bair (10 ha). Aria protejată este încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogei, în Podișul Tortomanu, subdiviziune geomorfologică a Podișului Dobrogei de Sud). Aceasta reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de amestec, pajiști naturale, stepe, râuri, lacuri, vii și livezi) aflată pe malurile Dunării; ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări în timpul migrațiilor. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri mixte, păduri caducifoliate, ape dulci
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
Potentilla emilii-popii") și sisinei ("Pulsatilla grandis"), coada șoricelului ("Achillea leptophylla"), hajmă păsărească ("Allium flavum ssp. tauricum"), vătămătoare ("Anthyllis vulneraria ssp. boissieri"), coșaci pubiflori ("Astragalus pubiflorus"), scai ("Centaurea gracilenta"), drob ("Chamaecytisus lindemannii"), brândușe ("Colchicum fominii, Colchicum triphyllum, Crocus reticulatus"), morcov de stepă ("Daucus guttatus ssp. zahariadii"), nemțișor ("Delphinium fissum"), ceapa ciorii ("Gagea bulbifera"), dulcișor ("Hedysarum grandiflorum"), siminoc ("Helichrysum arenarium ssp. ponticum"), limba mării ("Iberis saxatilis"), stânjenei ("Iris suaveolens"), mușcata dracului ("Knautia macedonica"), in ("Linum tauricum"), osu iepurelui ("Ononis pusilla"), paronihie capitată ("Paronychia
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
denumirii inițiale "dörvn öörd" care însemna “cei patru aliați”. (Probabil inspirați de această denumire, alte grupuri mongole s-au autodenumit odinioară "döcin monggol" (döcin însemnînd “patruzeci”), Strămoșii oiraților trăiau preponderent în provinciile Djungaria și Amdo din vestul Chinei de astăzi. Stepele europene au fost mereu mai mănoase decât cele asiatice mulțumită unui grad de umiditate atmosferică mai mare, asigurată de vînturile dinspre Oceanul Atlantic. Acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care puternicele uniuni tribale asiatice au încercat să stăpînească teritoriile
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
Acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care puternicele uniuni tribale asiatice au încercat să stăpînească teritoriile de șes europene. Din acest șir de invazii din Asia au făcut parte și calmîcii atrași în secolul al XVII-lea de stepele europene. Strămutarea în stepele europene a fost decizia lui "Hu Örlög" (sau "Urluk"), șeful tribului "torghuud" (sau "torgut"; în scrierea calmîcă cu caractere chirilice, Торгууд), luată la începutul secolului al XVII-lea ca urmare a unui conflict intern provocat de
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
dintre principalele motive pentru care puternicele uniuni tribale asiatice au încercat să stăpînească teritoriile de șes europene. Din acest șir de invazii din Asia au făcut parte și calmîcii atrași în secolul al XVII-lea de stepele europene. Strămutarea în stepele europene a fost decizia lui "Hu Örlög" (sau "Urluk"), șeful tribului "torghuud" (sau "torgut"; în scrierea calmîcă cu caractere chirilice, Торгууд), luată la începutul secolului al XVII-lea ca urmare a unui conflict intern provocat de tribul "hoșuud" (sau "hoșut
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
istoria, geografia, cultura și limba cu mongolii răsăriteni și în diverse perioade au fost conduși de aceiași lideri, în cadrul cîte unui hanat mongol mai mare, fie că hanii erau oirați sau mongoli estici. Kalmîcii au sosit în partea europeană a stepelor euro-asiatice în 1630. Ținuturile însă erau louite și aparțineau hoardei tătarilor "nogai". În cele din urmă, puterea nou sosiților i-a determinat pe nogai să se refugieze în Crimeea, precum și într-o regiune situată la rîul Kuban. Kalmîcii nu s-
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
45 infanterie), jumătate din artileria diviziilor de munte, majoritatea artileriei grele și câte o baterie din fiecare divizie plecată pe front. În acest fel, a păstrat în țară circa 220 000 de soldați care ar fi trebuit să ajungă în Stepa Calmucă, de lângă Stalingrad. În paralel, înfrângerea iminentă de la Stalingrad l-a determinat pe Antonescu să se intereseze de o cale pentru ieșirea din conflict. Astfel, din septembrie 1942 și până la 23 august 1944, în numele guvernului de la București, diplomații români au
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
s-a răspândit spre vest în următorii 500 de ani. Expansiunea greacă iar apoi cea a imperiului roman a pus capăt epocii fierului; iar prin introducerea scrisului întregii preistorii. Începutul mileniului I î.Hr. marchează începutul epocii fierului în Europa de Est. În stepele din nordul Mării Negre și Mării Azov, în regiunea Munților Caucaz, epoca fierului începe o dată cu evoluția culturii Koban și culturii Novocerkassk. La aproximativ 800 î.Hr. acestă tehnologie s-a raspândit în cadrul culturii hallstattiene ca urmare a migrațiilor traco-cimeriene. Din cultura Hallstatt
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
întreg . Originea calului din stema ieșeană n-a fost până în prezent explicată suficient. Pentru județul basarabean Iași/Bălți, însă, pe parcursul secolelor XIX-XX, au fost invocate drept posibile explicații comerțul larg cu cai din județ, iarmaroacele de cabaline de la Bălți și stepa Bălților, interpretatorii făcând abstracție de faptul că calul ca element heraldic apare pe stema ținutul Iași cu mult înainte de secolul XIX. Unele instituții județene și orășenești pe parcursul activității lor utilizau însemne proprii unde este folosită stema orașului (zemstva, de exemplu
Stema Bălțiului () [Corola-website/Science/323151_a_324480]
-
mare parte a Rusiei Europene, de la Munții Ural la Munții Carpați, până în Siberia. În sud, se învecina cu Marea Neagră, Munții Caucaz și teritoriile mongolilor din Ilhanat. Se presupune că denumirea „de aur” (altîn) vine de la sistemul de culori folosit în stepa pentru orientare, negru: nord, roșu: sud, albastru: est, alb: vest și galben (auriu): centru. Potrivit unei alte surse, numele este derivat din denumirea rusească "Золотая Орда - Zolotaia Orda" („hoarda de aur”), o imensă tabăra de corturi pe care Bătu Han
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
Această mișcare l-a surprins pe mareșalul Putnik, care a așteptat un atac din nord, inițial crezând că a fost un atac simulat. Odată ce a devenit limpede că a fost forță principala, puternică armata a II-a sub comanda generalului Stepa Stepanović a fost trimisă să se alăture măruntei armate a III-a sub comanda lui Pavle Jurisic Sturm care se confruntă deja austro-ungarii și îi expulză pe invadatori. După o luptă aprigă de patru zile, austro-ungarii au fost nevoiți să
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
anul 1605. Denumirea orașului, conform unei legende vechi, vine de la numele unui oarecare Volcan. Legenda spune că salvându-se de dușmani și-au găsitaici refugiu niște păstori armeni. Frații Volcan, Vetdu și Carabet s-au așezataici cu traiul în sălbatica stepă. Însă peste câtva timp, fratele mai mare Volcan a murit, iar cei rămași în viață au hotărât să numească aceste pământuri în cinstea lui. Denumirea acestei localități s-a schimbat pe parcursul anilor și a fost modificată dintr-o limbă în
Vulcănești () [Corola-website/Science/305090_a_306419]
-
privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.900 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiunea geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, pajiști naturale) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj, răpitoare și berze pentru iernat. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări cu specii de: acvilă-țipătoare-mare
Deniz Tepe (sit SPA) () [Corola-website/Science/330212_a_331541]
-
care au lățimea de maximum 6 m. ... (3) Terenurile oferite în compensare trebuie să fie apte a fi împădurite pentru speciile principale de bază. ... (4) Terenurile neproductive din punct de vedere silvic, terenurile degradate, precum și cele situate în zonele de stepă, alpină și subalpină nu fac obiectul preluării în compensare a terenurilor care se scot definitiv din fondul forestier național. ... (5) Cheltuielile privind instalarea vegetației pe terenul oferit în compensare se achită de către beneficiarul scoaterii definitive, anticipat predării-primirii terenului care se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/272184_a_273513]
-
Golful Mexic printr-o deltă mlăștinoasă. Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenți navigabili. Ca volum de apă ocupa locul al III-lea în lume. Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska. Vegetație de stepă și vegetație mediteraneană în Florida și California, deșertică în Nevada, în pădurile tropicale și Hawaii. Clima este predominant temperată(ex. Temperat Oceanică pe țărmul Oceanului Atlantic, Temperat Continentală în centrul țării, subtropicală în Florida și California). În Alaska, clima este rece
Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/296597_a_297926]
-
doua mare deportare din istoria contemporană a României, după deportările din ianuarie 1945 când peste 70.000 de persoane, în special etnici germani, au fost deportați în Uniunea Sovietică. Spre deosebire de prima deportare, de această data s-a ales ca destinație stepa Bărăganului, o zonă subdezvoltată și foarte puțin populată. Din acest punct de vedere operațiunea coincidea cu o acțiune de colonizare a regiunii. Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un document redactat în 1956 la Timișoara, "igienizarea Banatului" urmărea
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
întâlnim zone cu relief pozitiv și negativ dar, spre deosebire de prima subregiune, fundul depresiunilor este sub nivelul mării în cele mai multe cazuri. (Soil of the Romanian Danube Delta Biosphere Reserve, 1996) Delta Dunării se încadrează în spațiul cu climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
climat temperat semiarid specific stepelor pontice. Spațiile acvatice plane și foarte întinse, acoperite în diferite grade cu vegetație, întrerupte de insulele nisipoase ale câmpurilor marine, alcătuiesc o suprafață activă specifică deltei și lagunelor adiacente, cu totul diferită de cea a stepelor pontice. Delta Dunării este considerată locul cu cele mai puține precipitații din România. Această suprafață activă reacționează față de radiația totală recepționată și de circulația generală a atmosferei rezultând un mozaic de microclimate. Radiația totală variază între un minim de 3
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Păduri ripariene mixte cu "Quercus robur", "Ulmus laevis", "Fraxinus excelsior" sau "Fraxinus angustifolia", din lungul marilor râuri ("Ulmenion minoris"); Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Stepe ponto-sarmatice; Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice; Vegetație anuală de-a lungul liniei țărmului; Vegetație forestieră ponto-sarmatică de stejar pufos și Zăvoaie cu "Salix alba și Populus alba". Flora Deltei este reprezentată în mare parte de o vegetație specifică zonelor umede (stuful
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
procyonoides"), vidră de râu ("Lutra lutra"), bizam ("Ondatra zibethicus"), nurcă europeană ("Mustela lutreola"), hermină mică ("Mustela erminea aestiva"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), dihor pătat ("Vormela peregusna"), șacal auriu ("Canis aureus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), popândău european ("Spermophilus citellus"), dihorul de stepă ("Mustela eversmannii"), arici ("Erinaceus concolor"), chițcan de pădure ("Sorex araneus"), chițcan mic de apă ("Neomys anomalus"), șoarecele-de-mișună ("Mus spicilegus"), șoarece pitic ("Micromys minutus"). Parcul național adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire mai multor păsări migratoare, de pasaj sau
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]
-
șalău vărgat ("Sander volgensis"), biban ("Perca fluviatilis"), văduviță ("Leuciscus idus"), cernușcă ("Leuciscus borysthenicus"), știucă de Amur ("Esox reichertii"), caracudă ("Carassius carassius"), lin ("Tinca tinca"), biban ("Perca fluviatilis"), văduviță ("Leuciscus idus"), plătică ("Abramis brama"), caracudă argintie ("Carassius auratus auratus"). Vipera de stepă ("Vipera ursinii"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șopârla multicoloră ("Eremias arguta"), șopârla de câmp ("Podarcis taurica"), șopârla cenușie ("Lacerta agilis"), țestoasa de baltă ("Emys orbicularis"), țestoasa dobrogeană de uscat ("Testudo graeca"), tritonul cu creastă danubian ("Triturus dobrogicus"), tritonul comun transilvănean
Delta Dunării () [Corola-website/Science/296761_a_298090]