2,893 matches
-
regiune deosebit de potrivită pentru marea cultură, pe care Reclus o compară cu Lombardia și care, mai fertilă decît valea Nilului, producînd aproape fără muncă toate cerealele, ar putea cîștiga o capacitate de producție incomparabilă dacă vîntul care suflă din imensele stepe rusești, pe care nu-1 oprește nici o barieră, n-ar descuraja în unii ani sau în anumite perioade din an, eforturile plugarilor, uscînd pămîntul și distrugînd semănăturile". Dacă punctele de vedere asupra agriculturii se schimbă prea puțin între 1867 și 1914
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
imensitatea spațiului rusesc. În 1933, într-un amplu roman autobiografic, În preajma revoluției, Stere va vorbi despre tinerețea sa: "Spațiul infinit, mărginit de tundre sterpe care se pierd în nord spre regiunile polare, iar în sud spre platourile misterioase ale Mongoliei, stepele și deșerturile aride ale Asiei centrale, un spațiu virgin bătut de vînt unde lumina este imobilă, fără strălucire și fără viață, o lumină care își doarme somnul morții". El îi va evoca pe prietenii săi intelectuali: "Aici se elaborează doctrinele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
arestat, torturat, trimis la muncă silnică, de unde a fost eliberat în 1953. Colectivizarea era deci un mod de a instala partidul la sate, unde activiștii sînt prezenți. Familiile țărănești denunțate drept chiabure și chiaburi recalcitranți vor fi majoritatea deportate în stepa Bărăganului unde vor supraviețui cîțiva ani buni construind sate improvizate. Colectivizarea a dezrădăcinat tradițiile, a distrus ierarhiile sociale sătești și legăturile de familie. Psihologic, colectivizarea este resimțită ca o violență dar, cu toate acestea, procentul de pămînturi colectivizate este de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
î.e.n. Moartea lui Burebista 101-106 Războaiele lui Traian împotriva dacilor. Crearea provinciei Dacia 271-272 Abandonarea Daciei de către romani INVAZIILE ÎN SPAȚIUL DUNĂRII ȘI AL CARPAȚILOR Secolul IV Goții invadează Peninsula Balcanică 376-454 Hunii își extind dominația de la Europa Centrală la stepa rusă 454-567 Invaziile gepizilor, popor de origine germanică 567 Avarii îi înfrîng pe gepizi și devin stăpînii întregii Cîmpii a Pannoniei Secolul VI Pătrunderea triburilor slave în Balcani 626 Slavii asediază Bizanțul și se instalează în Peloponez Secolul VII Formarea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de timp. Din cauza folosirii ineficiente a apei de irigație, a lipsei de drenaj adecvat ori calității necorespunzătoare a apei, apar fenomene de salinizare și înmlăștinire secundară. În urma aplicării irigației cu ape alcaline, conținând silice, a drenării sau suprapășunării în savane, stepe, antestepe, apare adesea compactarea solului (tasarea puternică a acestuia). După o folosire necorespunzătoare timp de 10-20 ani, solul capătă o structură masivă, compactă, care se desface în blocuri la uscare și devine impermeabilă pentru apă și aer la umezire, a
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
al doilea război, în comunismul sterp și arogant, consemnînd, în silă, eroismul unei armate române, condamnată să lupte alături de cea de ocupație. Pe cînd atîtea mii și mii de vieți tinere, nevinovate, fuseseră mînate pe frontul răsăritean și pierdute în stepa calmucă. Unde-s trupurile celor doi frați ai mei, căzuți acolo, departe, în pămînturile peste care a trecut, pentru totdeauna, plugul imperiului roșu? Statuile lor? 1 decembrie Revenit din bolgiile fumegoase ale lui Hades, prin care am orbecăit un timp
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atunci, companionul meu mă opri și, cu fața ușor patetică, își rosti înduioșarea: Bieții băieți, cum zac ei aici, departe de pămîntul lor! Am reacționat pe loc, necontrolat: Da? dar cei doi frați ai mei, morți în același război, în stepa rusă, și ale căror morminte au fost arate...? Atît. Dacă, incitat de moment, pornirea mea vindicativă își avusese oarecum justificarea, una emoțională, evident, din unghiul logicii istoriei (dacă o fi existînd așa ceva), fusese oricum irelevantă: și nefericiții flăcăi ruși și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
istorice. Trecută, și ea, alături de suratele estice, la fel de condamnate, prin proba purgatoriului moscovit, încercînd acum, dramatic, să se redreseze, să-și regăsească fibra profundă. Alterată, de data asta, nu de la distanța miilor de kilometri transoceanici, dimpotrivă, de blestemata vecinătate a stepei kalmuce, prin invazia tancurilor. În trena cărora, lepădăturile autohtone, disponibile, au decimat, înainte de toate, în cel mai pur stil stalinist, elitele, cele atît de incomode la impunerea odiosului proiect leninist. României, iată, îi trebuie mult mai mult timp decît ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi astfel rezumat: -interesele Rusiei în soluționarea problemei orientale porneau de la faptul că ea era singura putere europeană, care avea o largă ieșire la Marea Neagră; de rezolvarea problemei orientale depindeau securitatea granițelor sale sudice și dezvoltarea economică a marginilor de stepă; -moșierimea din sudul Rusiei europene avea cel mai mare interes în asigurarea exporturilor sale prin porturile Mării Negre; Iranul și Turcia asiatică se aflau pe primul loc al pieței de desfacere a stambei rusești; -conducătorii Rusiei erau stăpâniți de teama că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
A.P. Cehov 1997 • "Sub zodia lui Sisif" scenariu după Tragedia antică 1999spectacol cu care s-a efectuat un turneu în Italia. • "Audiență la Caragiale" 2003 • "Îmi voi retrage melancolia" scenariu după volumul de versuri "Donatorul de umbră" de C.Popa • "Stepă...Votcă...și alte suspine" scenarii după piesele lui A.P. Cehov toate scenariile au fost montate pe scena "Studio" al Teatrului Național , cu studenții Facultății de teatru Universitatea "George Enescu" Iași Pe aceași scenă am montat "Piațeta" de Carlo Goldoni și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Originea creștinismului de factură latină în nordul Dunării este direct legată de prelungirea prezenței Imperiului în Dacia, în secolele IV-VI. Creștinarea daco-romanilor este rezultatul prezenței autohtonilor în circuitul istoriei universale, adică Imperiul roman. În ciuda migrațiunilor (invaziilor) populațiilor nomade de stepă, cu care au intrat în atingere, românii au rămas atașați de civilizația europeană și latină-un fapt de mare însemnătate istorică.36 Dacă, așa cum arătam mai sus, creștinii predominau în orașe, la sate oamenii se închinau încă vechilor zeități păgâne
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al VII-lea.44 Creștinismul în nordul Dunării în secolele V-VI Intervalul care se deschide cu invazia hunilor, spre sfârșitul secolul al IV-lea, marchează începutul unei noi etape în istoria spațiului nord-dunărean. Consecințele provocate de impactul invaziei popoarelor stepei conduse de huni au fost devastatoare: abandonarea orașelor, instalarea modului de viață rural, începutul uniformizării civilizației locale. În același timp, a continuat generalizarea romanizării, ceramica dacică se diminuează sau dispare, are loc încetarea practicilor funerare specifice dacilor și încheierea bilingvismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
l-a avut asupra populației autohtone și a organizării sale bisericești. Între Carpați și Nistru s-au descoperit mai multe materiale creștine sau "creștinate", realitate datorată calmului "politic" instalat de "pax Chazarica", ceea ce a dus la încetarea migrației neamurilor de stepă în zonă. Ele s-au aflat la: Costești (jud. Iași), Lozna-Străteni (jud. Botoșani), Stoicani (jud. Galați), datate în secolele VII-VIII. Numărul redus de materiale creștine nu înseamnă abandonarea credinței, atât de răspândită anterior, care să justifice o "reevanghelizare", în contextul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nici în instituții, nici în limbă și foarte puțin în sângele italienilor". Nici în vremea năvălirii hunilor în Europa (375-454) nu se constată un contact între aceștia și populația autohtonă din Dacia și regiunea Dunării de Jos. Năvălirile nomazilor din stepele asiatice prin sudul Rusiei spre pusta ungară erau un fenomen periodic. Așezările nomazilor (alogenilor) evitau regiunile muntoase și pădurile, dar preferau stepele pentru a putea desfășura uriașele herghelii de cai. Între 375, înfrângerea goților pe Siret (Întorsura Buzăului) și 527
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
constată un contact între aceștia și populația autohtonă din Dacia și regiunea Dunării de Jos. Năvălirile nomazilor din stepele asiatice prin sudul Rusiei spre pusta ungară erau un fenomen periodic. Așezările nomazilor (alogenilor) evitau regiunile muntoase și pădurile, dar preferau stepele pentru a putea desfășura uriașele herghelii de cai. Între 375, înfrângerea goților pe Siret (Întorsura Buzăului) și 527, revenirea Imperiului la Dunărea de Jos, Dacia făcea parte nominal din Confederația hunilor și a urmașilor lor, gepizii, după 454. Hunii organizau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în continuare, la ultima perioadă a istoriei sarmaților. Ei ocupau o regiune foarte întinsă ce includea Uralul de sud, râurile Ural și Volga și teritoriile dintre Volga și Don. Civilizația sarmatică se apropia foarte mult de aceea a sciților din stepele nord-pontice, de-aici înrudirea celor două populații iraniene. Sarmații, mai ales la început, duceau un mod de viață nomad, ocupația lor principală fiind creșterea animalelor în turmă, cu care se deplasau mereu în căutare de pășuni. Ei se vor îndrepta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se deplasau mereu în căutare de pășuni. Ei se vor îndrepta spre teritoriile aflate la apus de Don, la sfârșitul sec IV a. H. și își vor întinde dominația până la Nipru. Marile uniuni tribale sarmatice au ocupat în următoarele secole stepele dintre Don, Marea Caspică și Munții Caucaz. Deplasarea masivă a triburilor sarmatice în stepele de la apus de Don se declanșează la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului II a. H. Ei vor domina, demografic și politic, spațiu de la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la apus de Don, la sfârșitul sec IV a. H. și își vor întinde dominația până la Nipru. Marile uniuni tribale sarmatice au ocupat în următoarele secole stepele dintre Don, Marea Caspică și Munții Caucaz. Deplasarea masivă a triburilor sarmatice în stepele de la apus de Don se declanșează la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului II a. H. Ei vor domina, demografic și politic, spațiu de la nord și nord-estul Mării Negre. Civilizația sarmatică, fondată în stepele din părțile Donului, se extinde
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
masivă a triburilor sarmatice în stepele de la apus de Don se declanșează la sfârșitul secolului al III-lea și începutul secolului II a. H. Ei vor domina, demografic și politic, spațiu de la nord și nord-estul Mării Negre. Civilizația sarmatică, fondată în stepele din părțile Donului, se extinde apoi pe teritorii vaste, de la Urali până la Dunăre. Mișcarea valurilor sarmatice spre apus a continuat până la sfârșitul antichității, fiind determinată de propriile necesități de extindere a zonelor de pășunat pentru turme, dar și de înaintarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
desfășurat treptat, în etape, la început în proporții reduse și doar în zonele periferice din estul Daciei. De-aici, ei efectuau raiduri în provinciile romane din sudul Dunării. O prezență mai numeroasă a sarmaților în vremea aceasta se înregistrează în stepa Bugeacului, din sudul Basarabiei, la nordul gurilor Dunării și până la râul Bârlad, dincolo de Prut. Ei tindeau să ajungă în Câmpia munteană (Bărăgan). O altă direcție de deplasare a lor a fost de-a lungul Nistrului, având ca obiectiv zonele de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mediul dacic, ei se instalează aici în așezări stabile și renunță la viața nomadă. Sarmații care aparțin acestui val (secolele II-III) au inclus o parte a uniunii de triburi alane, care, în primele secole după Hristos, ocupau zone întinse din stepele de la nordul Munților Caucaz și al Mării Caspice. Iazigii au ajuns la începutul secolului I d. H. în teritoriile est-carpatice stăpânite de dacii liberi, o parte din ei s-a infiltrat pe valea Nistrului mijlociu, au ocolit Carpații pe la nord și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Hiung-Nu, la sfârșitul secolului III a. H. Când puterea confederației hunice este zdrobită de chinezi, la sfârșitul secolului I d. H., o parte din triburile hunice migrează spre apus sub presiunea altor neamuri. Triburile hunice au rămas o vreme în stepele dintre Marea Aral și Lacul Balhaș, dar, pe la mijlocul secolului al IV-lea, ele se pun în mișcare și, fiindu-le închisă calea spre sud, din cauza statului persan, ele pornesc spre apus și trec Donul, în 375, după ce au supus pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la o nuntă, fiind ucis (otrăvit). Puterea confederației hunice este distrusă, în 454, prin înfrângerea suferită în bătălia de la Nedao. Apoi, hunii se risipesc și dispar treptat ca popor din istorie, rămășițele hunice ce au supraviețuit s-au reîntors în stepele din nordul Mării Negre, unde cu timpul se vor contopi cu bulgarii de pe Volga înrudiți cu ei. Pustiirile provocate de huni au fost de mari proporții, necunoscute până atunci în Europa, multe orașe au fost literalmente distruse, fiind refăcute abia sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
uciși sau luați în robie. În regiunile aflate sub stăpânirea lor directă, printre care și teritoriile Daciei, distrugerile și pustiirile au fost simțitor mai reduse, hunii nu s-au așezat statornic, ca popor de păstori nomazi, decât în regiunile de stepă, mai ales în cele nord-pontice și în pusta panonică. Structura social-economică a societății hunice presupunea existența unei populații agricole supuse, care să asigure întreținerea dominatorilor turanici în tratativele cu Imperiul, Attila insista ca locuitorii refugiați în teritoriile romane să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
războinici, asemănător cu hunii. După mijlocul secolului al VI-lea, stăpânirea avarilor din Asia Centrală a fost lichidată de populații turce, astfel că o parte a avarilor s-au îndreptat spre apus. Până în 558, aproximativ 20.000 de avari ajunseseră în stepele din nordul Munților Caucaz, dar încă în 557, ei au cerut să fie primiți pe teritoriul Imperiului. Astfel, în anul 558, o solie a avarilor sosea la Constantinopol și a oferit serviciile lor militare în schimbul unei subvenții anuale și a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]