2,409 matches
-
unei narațiuni ce are ca ambiție rescrierea poveștii fondatoare a Vestului american. Odată cu Pratt și Oesterheld, westernul încetează să mai fie un gen eroic și minor, spre a fi tranformat în discursul ce pune sub semnul întrebării identitățile clasice și stereotipurile rasiale. Publicată în Argentina anilor ’50, proza grafică lui Pratt și Oesterheld se constituie ca un omagiu polemic închinat ilustrei tradiții a benzii desenate western americane. Arta ficțională dezvoltată aici evocă, mutatis mutandis, regândirea europeană a tiparului cinematografic american. Perspectiva
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sale cu o viziune cosmică ce anulează, ca și la Pratt, disciplina verosimilității realiste. În ciclul dedicat rebeliunii sexuale și eliberării de cenzura frigidității diurne, Click, Manara este temerar și insurgent. În decorul societății italiene contemporane, Manara procedează la deconstrucția stereotipurilor și la o terapie de dezinhibare colectivă. Click este epopeea, burlescă și picarescă, a erosului ce explorează, cucerește și tulbură ordinea seculară a universului. Femeile lui Manara sunt, ca și femeile lui Pratt, întruchiparea misterului originar al libertății. Erotismul lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
numele prozei grafice imaginate de Mino Milani și Attilio Micheluzzi, este o femeie în țara bărbaților. Excentricitatea ei este, înainte de toate, la final de secol XIX, una morală și existențială - a fi medic atunci când nimeni nu poate gândi femeia în afara stereotipurilor casnice devine o provocare autentic revoluționară. Fiică a Albionului, ea călătorește spre continent pentru a-și putea perfecționa cariera. Ținta ei, renumitul spital din principatul german Mecklenburg, spital în care lucrează reputatul profesor Pammer. Ținutul care o va primi pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
la New York. O să vezi că o să-ți blocheze apelurile, n-o să-și mai amintească nici măcar cum te cheamă. — Desert Rose, ai grijă! — Ba tu să ai grijă, Kitty! Suntem În L.A... aici nimic nu e adevărat. — Nu-mi servi stereotipuri din astea. Îmi place L.A.-ul! — Eu urăsc L.A.-ul! Kitty se ridică, privi toate frumusețile din jur, dezamăgită că Desert Rose nu putea să tacă și să se bucure de ele, pur și simplu. Ascultă, e groaznic să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
previzibilitatea schemelor prin accesul la scriitură. Ce se Întâmplă, altfel, atât de „abisal“, În romanul polițist, de care, deocamdată, Eco nu poate să se desprindă? În general, acesta păstrează primordialitatea actului povestirii, reluînd elementele tradiționale ale eposului originar; se bazează stereotip pe o queste, adică pe o căutare primitivă, convertită În ancheta romanescă. Cineva, un actant detectiv (Însoțit de unul sau doi colaboratori) caută ceva, sau anchetează condițiile concrete (cu toate conexiunile logico-temporale) ce au dus la declanșarea unui anumit eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
semidoct și semi-comercial, brînză bună, ca inteligență, în burduf de cîine al răului caracter, care trafichează cu cocaină literară, ieri ca dadaism, azi ca «Rezistență franceză» și sovietism literar, mîine ca dandysm anglo-saxon”, merg însă în sensul unor abia disimulate stereotipuri xenofobe, reperabile în cazul mai tuturor adversarilor autohtoni ai lui Tzara. Denunțat ca traficant imoral și dezertor, militantul Dada e opus strategic (probabil pentru a contracara suspiciunile de antisemitism...) unor intelectuali evrei „asimilați”, fideli militar României: „A se scuti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară/ Și literatura e viermele ce roade drumul subteran/ Prin care o să curgă apa ca să dea roade la vară” („Poemă mondenă“). Și, tot aici, șarjarea ironică a literaturii și convențiilor provincial-patriarhale, inclusiv a stereotipului sămănătorist („provincie sănătoasă/metropolă coruptă, loc al pierzaniei”): „Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie/ În provincie unde dădeau educație părinții/ Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie/ În orașul mare cu petreceri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Iași și de prelegerile despre Geneza curentelor literare de avangardă ținute de către Radu Gyr la Universitatea bucureșteană în 1936-1937. Radical opuse, cele două abordări ilustrează elocvent polarizarea indeo-estetică a momentului, pe fondul ascensiunii mișcărilor de extremă-dreapta: cu toate concesiile și stereotipurile antisemite care grevează majoritatea comentariilor despre scriitorii evrei (avangardiști sau nu), cursul insidios-polemic al lui Călinescu reprezenta la acea dată cea mai subtilă și mai comprehensivă teorie autohtonă a poeziei modernisto-avangardiste, în vreme ce Radu Gyr radicaliza în direcție naționalist-xenofobă - pentru uzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și exprimate cu un verbalism delirant” (p. 914). În opinia lui Călinescu, evreii - umanitariști, antinaționaliști în principiu, dar „naționaliști pentru ei înșiși” - ar fi refractari spiritului clasic, ierarhiilor axiologice și criticismului, fiind în general adepții „înțelegerii”, „iubirii” și „trăirii”. Un stereotip oarecum în spiritul epocii... Observația privind anarhismul „esteticii” empatice a lui Boz nu este însă lipsită de temei. E vorba însă de un „anarhism pozitiv”, afirmativ, vizibil și în atitudinea revistei Ulise, cea mai matură și mai neexclusivistă dintre revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
context românesc, cu cît complexul „ctitoricesc” care a caracterizat marile figuri ale criticii noastre, psihologia pionieratului și a începutului ex nihilo, a produs, din nevoia așezării pe temelii stabile a unei culturi încă tinere, statornice, însă de la o vreme excesive, stereotipuri de orientare clasicistă a gustului literar”. Nu întîmplător, în virtutea acestei prejudecăți clasicizante, „autorul Paginilor bizare face parte din categoria celor care se citesc cu resentiment, și așa se face că aproape unanimitatea criticii românești s-a constituit ca supra-eu colectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
evrei („Abe” sugerează că Îi folosește pe aceștia ca paravan și alibi); soția lui „Grielescu”, „Nanette” (evident inspirată de Christinel Eliade, poate cu adaos de Ninette Perlea, sora acesteia măritată cu Ionel Perlea), fostă figură mondenă În Balcani („franțuzită”, potrivit stereotipului, dar În fond cam țoapă), e acum decrepită, evită lumina zilei, așteaptă amabilități de la bărbații din anturaj, Începând cu soțul pe care-l ține sub control; din punct de vedere politic, „Nanette” e probabil inocentă, fiindcă e prea superficială. Vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
importantă a polemicii Voicu et al. contra Liiceanu et al.: analiza critică a trecutului și prezentului, În numele viitorului. Și s-a amânat Încă o dată șansa reală a unei justiții simbolice retrospective, pe care românii și evreii (dacă reducem totul la stereotipuri, sau „tipuri-ideale”) nu o pot formula decât Împreună, Întâlnindu-se În comuna lor umanitate, sub semnul adevărului. Eliade pierduse deja multe prilejuri În care se mai putea confesa și optase pentru tăcere, pentru minciuna prin omisiune. Iar Împrejurarea că stabilirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
butucănos și lipsit de forme al unui braț de canapea. Altfel, în ordine descrescătoare, în funcție de cum săreau în ochii privitorului, veneau dinții lați, ochii rotunzi, exoftalmici, părul cenușiu, lins, și obrajii cărnoși și pământii. Singura asemănare a asistentei Harris cu stereotipul din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia era lungă până la jumătatea gambei și cenușie, cureaua era neagră, ciorapii de culoarea piciorului, iar gulerul și boneta erau albe. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Înghesuială. — Mon amour, dragostea e precum focul. Dacă o iei dintr-un loc și o pui În altul, nu se stinge, ci se Întețește. De ce să ne Șaman 135 declarăm Învinși de la bun Început și să ne lăsĂm intimidați de stereotipuri ? Ăsta era Jean-Claude. Tocmai În nivelul de dificultate stătea pentru el tot farmecul. Ceea ce pentru alții reprezenta un obstacol de netrecut pentru el era doar o nouă provocare. Asta era ironia sorții : să dau peste cineva mai nebun decât mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
e cam înghesuială. — Mon amour, dragostea e precum focul. Dacă o iei dintr-un loc și o pui în altul, nu se stinge, ci se întețește. De ce să ne declarăm învinși de la bun început și să ne lăsăm intimidați de stereotipuri ? Ăsta era Jean-Claude. Tocmai în nivelul de dificultate stătea pentru el tot farmecul. Ceea ce pentru alții reprezenta un obstacol de netrecut pentru el era doar o nouă provocare. Asta era ironia sorții : să dau peste cineva mai nebun decât mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ridicat de comunalitate în toate țările europene în tranziție și de acceptare din partea colectivităților. Stratul 2 este format din opțiunile strategice de schimbare a sectoarelor economice, sociale și politice promovate de actorii politici occidentali în toate țările în tranziție. Interesele, stereotipurile cognitiv-ideologice, orientările social-culturale, temerile, aspirațiile acestora au avut o contribuție decisivă în elaborarea acestui strat al strategiei, fapt care explică și înalta sa comunalitate. Dacă în primul strat sunt incluse direcțiile generale, strategia propriu-zisă a tranziției este cuprinsă în straturile
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
partide, sindicate etc.), specialiști. Stratul 3: dacă straturile 1 și 2 prezintă o ridicată comunalitate, stratul al treilea este înalt specific pentru fiecare țară. El este compus din opțiunile strategice ale actorilor naționali, cu propriile lor interese, orientări, temeri și stereotipuri cognitive. Totodată, el este produsul interacțiunii dintre actorii externi și cei interni. În acest prim capitol, va fi schițat doar primul strat al strategiei tranziției, urmând ca straturile 2 și 3 să fie analizate ulterior. Primul strat al strategiei tranziției
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
determinant. Și actorii interni au avut o contribuție importantă, dar mai degrabă secundară, pe fondul orientărilor strategice formulate de către actorii externi. Următoarele capitole sunt dedicate strategiei tranziției ca produs al actorilor externi și interni și modului în care interesele, preferințele, stereotipurile lor au modelat strategia tranziției. Partea a II-atc "Partea a II‑a" Prolegomene epistemologice ale unei teorii a tranzițieitc "Prolegomene epistemologice ale unei teorii a tranzi]iei" Capitolul 4tc " Capitolul 4" Câteva condiții epistemologice ale constituirii unei teorii științifice a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
nu ne autorizează să emitem o judecată riguroasă în această privință, poate doar în cazuri extreme, de maladie mentală demonstrată. Și nici atunci nu avem cum ști precis dacă avem de-a face cu o "nebunie" veritabilă sau cu un stereotip care ne permite să ne sustragem de la ceea ce ne scapă și ne înspăimîntă. E mult prea ușor să lipește eticheta de "isterie", "nebunie colectivă" pe comportamentele bizare sau excesive ale unei mulțimi înfierbîntaților care urmăresc un meci de fotbal, panicii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
făuresc legenda celui al cărui nume nu putea fi rostit pe vremea Restaurației. Cu încăpățînarea-i cumplită, memoria convenționalizează mai întîi cel mai mărunt gînd, fărîmiturile de real și fiecare personaj. Adică înlătură din ele contrastele, complexitatea și le reduce la stereotipuri pentru a le reproduce conform unei scheme tipice. Moartea eroilor este întotdeauna tragică și măreață, conducătorii apar mereu cu figura maiestuoasă a unui tată sever și senin, profeții, cu barbă și plini de mînie și simțul dreptății etc. Astfel, ne
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu chiar. Singura definiție pe care pot s-o ofer e aceea că eram un copil normal, probabil puțin mai sensibil decât alții. Eram popular, așa că asta înseamnă că eram drăguț, bănuiesc. Nu pot să mă gândesc la mine în stereotipuri. Sigur că nu eram cel mai tare din parcare, dar nu eram nici prăpăditul cartierului. Pe o scală de la 1 la 10, eram între 7 și 9 în cadrul grupului, aveam tot timpul un loc onorabil. și după aceea a trebuit
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
este reflectată prin: a) incapacitatea de a utiliza analogii și de a reține aspectul lor cel mai important, anume că sunt construcții ipotetice de forma „ca și când”, precum și dificultatea de a diferenția între analogie și realitate; b) dihotomizări; c) utilizarea unor stereotipuri și a unor termeni științifici insuficient înțeleși. 3. lipsa sentimentului responsabilității vizavi de propriile acte de gândire și de învățare este reflectată prin: a) încredere pasivă în figurile de autoritate (de exemplu, profesorii sau cărțile). 4. incapacitatea de a menține
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
capacității de diferențiere Frankenstein (1970b, 1981) definește diferențierea ca fiind capacitatea de a identifica asemănări și diferențe între diferite fenomene (atribute personale, evenimente, obiecte), pentru a percepe dimensiunile relative și obiective ale realității și pentru a nu suferiinfluența preconcepțiilor, a stereotipurilor și a modelelor de activitate cognitivă și evaluativă impuse din exterior. Am ales să investighez această capacitate analizând tendința de generalizare. Generalizare înseamnă includerea unui anumit element într-o categorie. Eanecesită ignorarea temporară a complexității și a diferențelor dintre toate
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
pecare le-am folosit, aceasta este definită printr-o negație, în principal fiindcă generalizările sunt mai ușor identificabile decât diferențierile. Deși identificarea generalizărilor ar putea fi o invitație la speculații legate de valoarea lor de adevăr (mai ales în cazul stereotipurilor), am intenționat să mă concentrez asupra actului generalizării, ca unitate de măsură a gândirii diferențiate. Un exemplu de generalizare este descrierea pe care și-o face David: „Sigur că erau și perioade în care mă simțeam mai introvertit, și mai
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
seturi de norme, reguli, care vor regla întreaga desfășurare a activității școlare cotidiene. Definițional, conceptul de normă acoperă un spațiu de cerințe ale unei comunități în ceea ce privește atitudinile, alegerile și acțiunile membrilor, manifestându-se sub forma unor obișnuințe, uzanțe, constanțe și stereotipuri comportamentale. Respectarea acestor norme poate fi evidențiată prin forța sintalității grupului, a tradițiilor, a culturii grupale în clasa de elevi. Din punctul de vedere al eticii, norma morală capătă contur prin ceea ce profesorul Nicolae Vințanu scrie în Dicționarul de Pedagogie
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]