2,691 matches
-
părțile, a prins-o de încheietura mâinii și i-a spus aproape poruncitor: - În separeul 4 nu este nimeni. Vino peste cinci minute acolo să discutăm. Să nu știe nici cerul, nici pământul... - Da... bine, a îngăimat Mariana cu voce stinsă, speriată și a intrat în sală. L-a căutat cu privirea pe ospătarul care o înlocuise. L-a rugat să mai rămână o jumătate de oră. - Știe șeful de treaba asta, nu-ți fă probleme, a adăugat ea la întrebarea
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
Toate Articolele Autorului Etapa 53 - 24 XI 2008 Locul I - Flavia Muntean apus de soare - pe deal păpădiile se aprind pe rând Locul II - Dan Norea statornicie - de zeci de ani același cuib de rândunici Locul III - Livia Ciupav Felinarul stins - doar luna și liniștea greierului Mențiune - Maria Tirenescu Motanul negru urmărește frunzele... poc! o castană Etapa 54 - 1 XII 2008 Locul I - Livia Ciupav Lătrat de câine - zdrențuită de viscol sperietoarea Locul II - Henriette Berge Cerul de iarnă- stelele s-
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
scurtă sau mai lungă escală pe la porți închise, alții se întorc la ocupații care țin de munca pământului (dar nu pe ogorul strămoșesc ci prin grădini și livezi de prin țări de soare mai pline), copiii lor rămânând lângă vatra stinsă, de pază pustiului. Haite de câini comunitari se apără cum pot de năvala tot mai cumplită a bipedelor cuvântătoare în spațiul lor ne-mioritic unde nu se mai face nici o brânză deși, de mămăligă o tot punem ... Coana Zoițica (poftim
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CLOPOTUL Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului Prin veacurile trecerii fugare, Cu noi în legea vieții prins, El sparge liniștea din zare Dând grai metalic bocetului stins. Prin el strămoșul meu uitat - Cu tânguiri de bronz în glas Și răsuflarea-i rece - și-a strigat Cuvântul frânt de bun-rămas. Prieten bun a fost și cu bunicul Căci despicând în două valea, Mai lesne boii-i trăgeau dricul
CLOPOTUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354821_a_356150]
-
ale Bătrânului. Au exilat volumele, aranjate cu grijă, pe balcon, îngrămădindu-le pe niște rafturi care, pe vremea răposatei neveste a Bătrânului, își avuseseră locul în cămară, unde gemeau sub greutatea borcanelor cu dulceață și murături. Observând lacrimile din ochii stinși izvorâte când și-a văzut și cărțile din birou izgonite în balcon, Dan, împăciuitor, i-a promis Bătrânului că va găsi o soluție să protejeze cărțile de ploaie. Și a găsit-o: a protejat volumele îndesate în cutii de carton
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
am adunat iubiri pierdute și flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut să ardă la vreme de ploi, de vânturi ... Și-am așteptat în cărare să vii - amurg grăbit - eliberându-mă cu ultima suflare de ruga stinsă și amintirea unui vis ce-a rătăcit cătând culoarea împăcării, împăcării ... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Amurg grăbit ... Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 295, Anul I, 22 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valentina Becart
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356822_a_358151]
-
în spate, trebuie să faci orice ca să reușești”; probabil inspirați de proverbul românesc: „Fă-te frate cu dracu’ până treci puntea”. La un moment dat, nea Mitică se oprește din povestit. Lumea din amintirile lui dispare. Rămâne doar nostalgia vremurilor stinse... I-a fost greu, i-a fost ușor? Îmi dau seama că dincolo de această întrebare există certitudinea că în fața mea se află un om curajos, brav, stăpân pe sine, care a răzbit și a depășit cu fruntea sus obstacolele ce
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356813_a_358142]
-
vom pierde Prin sihăstrii de duhuri des prădate. Mai facem o potecă chinuită, Scăriță infinită salutându-l, De păsări și jivine ocolită, Dar să o urce, să tot urce gândul. Pe bolta catedralei siderale Vom semăna vibrații de mistere, Ecoul stins al imnurilor sale Pe fondul înserării care piere. De înșirăm prin gârlă pietricele Și punem păstrăvi ageri să înoate, Mai cufundăm în nopți senine stele, Spălăm apoi în apa vremii toate. A șaptea zi vom admira decorul, Vom savura înalta
CREAŢIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356878_a_358207]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Plouă plouă peste case alterate, degradate, suprapuse degerate, îmbuteliate abator de oameni tristeți plictisite întuneric șters, timp întins în hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu oase învelite, dichiseală stinsă cenușii sunt toate vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb umbre chinuite Referință Bibliografică: Smoală / Aurel Avram Stănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 282, Anul I, 09
SMOALĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356905_a_358234]
-
puține ori se întâmplă să le salut pe toate cu clasicul “Bine-ai venit amăgire, Mai stai, mai durează un pic, Aceasta mințita iubire, E totuși mai mult că nimic.” Când eram copil și ascultăm seară, pe furiș, cu luminile stinse, împreună cu tata - Radio Europa Liberă, aveam senzația că în vechiul nostru aparat de radio era o altă lume, LUMEA LOR. LUMEA CEALALTĂ, o lume plină de lumină, o lume greu de imaginat pentru mine, o lume a libertății- spuneau ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
puține ori se întâmplă să le salut pe toate cu clasicul“Bine-ai venit amăgire,Măi stai, mai durează un pic,Aceasta mințita iubire, E totuși mai mult că nimic.” Când eram copil și ascultăm seară, pe furiș, cu luminile stinse, împreună cu tata - Radio Europa Liberă, aveam senzația că în vechiul nostru aparat de radio era o altă lume, LUMEA LOR.LUMEA CEALALTĂ, o lume plină de lumină, o lume greu de imaginat pentru mine, o lume a libertății- spuneau ei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
puține ori se întâmplă să le salut pe toate cu clasicul “Bine-ai venit amăgire, Mai stai, mai durează un pic, Această mințită iubire, E totuși mai mult ca nimic.” Când eram copil și ascultam seara, pe furiș, cu luminile stinse, împreună cu tata - Radio Europa Liberă, aveam senzația că în vechiul nostru aparat de radio era o altă lume, LUMEA LOR. LUMEA CEALALTĂ, o lume plină de lumină, o lume greu de imaginat pentru mine, o lume a libertății- spuneau ei
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
vedea puțin dintr-o altă lume. Această cortina - cerul - se va face sul, spune Apocalipsa, și ni se va arăta în toată splendoarea decorul scenei pregătite din veșnicie de Tatăl. Este ca și cum am sta la teatru pe scaune, cu lumina stinsa, și dintr-o dată se trage cortina și-i vedem pe adevărații actori - Dumnezeu cu îngerii Lui și cel rău cu îngerii lui. Trăim într-o lume care moare. Pășim zilnic prin Sodoma și Gomora, iar destrăbălarea, depravarea și descompunerea lumii
BUCURIA LUI DUMNEZEU DE A NE DARUI CERUL de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356595_a_357924]
-
Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mărturie Mă acopăr cu zâmbetul tău să-mi cânte noaptea basmele copilăriei. Pășesc cu tine peste bordurile anevoioase din cuvintele tale. Opresc mașinile cu farurile stinse când trec cu tine spre amurg. Numără-mi culorile din ochi până îți frământ inima să devină fragedă. Cu brațele întinse trec peste prăpastia din noi și-ți culeg perle vechi în propoziții asimetrice să semeni cu o primăvară dornică
MĂRTURIE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356738_a_358067]
-
femeie tristă înduioșează...duioșia și tristețea ei se pot transforma în nevoia lui masculină de a mângâia și proteja. La fel și cu un bărbat trist și nefericit.Femeia are în sânge tendința să aline ,să răscolească în jăratecul deja stins. O femeie veselă și flirty întotdeauna va trezi în el dorința de a deveni ...doar el ,obiectul flirtului ei. Melancolia ei îl va transforma și pe el într-un melancolic. Nevoia ei va deveni nevoia lui. Dacă el este este
) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356080_a_357409]
-
cu un punct terminus. Povestea ei de viață are gust de ”sare de lacrimă amară”, iar fericirea este elementul lipsă în poezie. Autoarea știe un singur lucru - ”trebuie/ să accept viața... nefericirea.” (Sadness). Tocmai din acest motiv, cu o ironie stinsă, ea se separă de experiențele obișnuite, cotidiene: ”nu mai vreau să mă privesc în oglindă... nu pentru că nu aș fi frumoasă, ci pentru că este prea multă durere în ochii mei!” (About immortality). Lucrurile evoluează, până când aceasta se adâncește în ”cea
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
de aproape de cer, lira durerii străbate galaxii și trezește Zeul adormit al Muntelui Sacru, peste care Timpul a cernut cenușa uitării și a zidit rușinea trădărilor. Magia naturii renăscute într-o altă primăvară, țese pe pânza sufletelor creștine credința aproape stinsă a unui neam ciopârțit și dezbinat, pictându-i legendele în culori vii, înălțând către imensul albastru mândria colbuită și speranțele mânjite de sânge. Pe un petec de cer, sub un mănunchi de stele, suflete surori se regăsesc venite din depărtări
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
Dar nici să te împrumute nu vrea nimeni. • „Ai un cap bun" nu e un compliment. • Entuziasmul lui era contagios... L-au internat de urgență. • Slavă Cerului, spuse papa sărutând Pământul. • Ce ne facem dacă lumina de la capătul tunelului e stinsă? • De cât să cumperi de la un prost, mai bine să-i vinzi. • Ideile împrumutate ar trebui înapoiate cu dobândâ. • Nu forța ușile deschise, decât dacă nu reușești să le închizi. • Într-o mulțime de situații ești obligat să donezi de
SFÂRŞIT DE SEZON & ZVONURI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369008_a_370337]
-
politic, poet și scriitor în viață, Demostene Andronescu, în preajma Crăciunului, executam pedeapsa de șapte zile de izolare... Când „caraliul” a deschis ușa să arunce zdreanța, rânjind: „Na,pune-ți pijamaua și te culcă!”... de dincolo de ușă îl întâmpină un glas stins și rugător, care se vedea că este al unui om care a ajuns la capătul puterilor: „Domnule plutonier, vă rog, scoateți-mă de aici! Sunt bolnav și dacă mă mai țineți încă o noapte aici mor”. Răspunsul a venit promt
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
la biserică, la Sf. Liturghie, altădată anubță un pericol (inundațiile) sau moartea cuiva (dacă murea un bărbat, clopotele anunțau de patru ori acest lucru, cu întrerupere, în cazul unei femei, de trei ori); când la școală clopoțelul anunța „cu glas stins“ (așa îl percepea el ca școlar) începerea unei ore, iar când anunța pauza clopoțelul avea glas „vioi“. Alungat de soție din locuință, la iarnă, Dorian își găsește adăpost în clopotnița bisericii. Femeie rea, lipsită de suflet, Luminița, soția lui Dorian
TIMISOARA, LANSARE DE CARTE: AUTOARE ANA-CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369784_a_371113]
-
mă opresc s-ascult tânguirea șoaptelor venind din crâng ce prefăcute-n zâmbet în jocul nostru se strecoară ... ... știu ... e seară ... și poate ultima - din jocul frunzelor de aramă o, cerule! se clatină o lume în ochii tăi și-n stinsele văpăi nici urmă de tristețe doar nebunia sfârșitul senin, agonia în care culorile amurgului... tăcut sângerează ... ... zadarnică chemare! în spatele porților albastre nici un gând nu răzbate, nici o șoaptă ... nu mă striga din toamnă nu-mi întrerupe jocul ... ard clipele cu străluciri
NU MĂ STRIGA DIN TOAMNĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369858_a_371187]
-
Da, nu-mi place să fiu cenzurat Nici de mine însumi, Nu-mi plac străzile înguste, Ca în Italia de sud, Îmi plac vapoarele mari care străbat oceanele, Oamenii deschiși la suflet și la minte, Îmi plac vulcanii, chiar și stinși, Locașurile luminoase pentru rugăciune, Nu-mi plac echipele, elitele ascunse, Întreaga viață m-am luptat cu viclenia morții, Viața mă recuperează generos, Să fiu îndrăgostit fără să știu de cine, Îmi plac giganticele flori exotice, Nu-mi plac nici recheșeii
POEMUL CENZURAT 1 de BORIS MEHR în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369939_a_371268]
-
sa "că dacă aș avea un sac mare, v-aș băga pe toți în el, și v-aș duce în Rai !". Lunile septembrie-noiembrie ale anului 1998 prevesteau sfârșitul apropiat al Părintelui Cleopa Ilie. Acum vorbea tot mai puțin, cu voce stinsă și mereu repeta aceleași cuvinte: "De acum mă duc la frații mei!", "Lăsați-mă să plec la frații mei!" Apoi iarăși spunea: "Mă duc la Hristos! Rugați-vă pentru mine, păcătosul!" Până duminică, 29 noiembrie a spovedit călugări și credincioși
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
care s-a bucurat de succes, a biruit. Noaptea în care trupele sovietice se îndreptau spre Iași și apoi mai departe spre Ungaria mi-a rămas pentru totdeauna în memorie, ca o noapte înfricoșătoare, ca ceva rău, cu lumina lampei stinsă și ferestrele acoperite...Și azi, când îmi amintesc de acea noapte mă trec fiori de ghiață și mi se arată totul în culoare neagră în fața ochilor. Dar atunci nu știam ce se întâmplă, nici nu înțelegeam nimic... Îți amintești cum
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
inconștienței să triumfe. Oprește faptele dezlănțuite ce se succed contorsionate, Tapetând sipetul inimii, cu buruieni crescute din păcate. Doamne, Lasă-mi liniștea să mă mângâie pe frunte, Ajută-mă să merg drept, peste-a vieții strâmbă punte. Usucă ploaia ochilor stinși, ce obrajii îi inundă Și-nvăluie-mi ființa c-o lumină caldă,nudă. Doamne, Din pocalul timpului-naripat din clepsidră, Am sorbit licoarea sorții, cu gust de aguridă. Ca un somnambul am pășit pe promontoriu... Prăbușindu-mă în mare...vis albastru, iluzoriu. Doamne
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]