1,511 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Zorii O rară floare,violetă, umbrele,fete dezmierdate... Un cal alb în trop aleargă, arătându-și măiestria. Elegant,călduțul soare, miresmate,adorate, parfumate a sale raze, transmit:Bine ai venit, zorii dimineți tandre! Iar pe cer,stoluri în romb, vesele păsărele, ne vestesc:primăvara! Arătându-și măiestria, cântând în felul lor, ne vorbesc în graiul lor, minunata simfonie. Fluturându-și aripile, gingașe,cu duioșie, ne prezintă nostalgia, zilelor fierbinți,curate! Ramuri tremurând ușor, nedescrisa simfonie, descifrată în
ZORII de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342948_a_344277]
-
pe pământ - iar rai! ...scânteie-a Trandafir - pe Cruce - cuiul Gleznei... *** ÎN VISUL GRĂDINII în visul Grădinii mă voi odihni și - de n-am fost smerit - acum voi fi: plutească-mi mantii de senin pe umăr deasupra mea-i un stol de îngeri fără număr! ...și mintea-mi toarce preacuminte strună și inimii i-am dat - pentru iubiri - arvună: s-a luminat fereastra Preacuratei - sunt trubadurul așteptat al soartei... ...n-aduc suspin - nici fumuri de mărire doar inorogii blânzi ai Cosânzenei
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ADUCERILE-AMINTE Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului Spre-apus un stol de versuri albe Mi-au luat părerile de rău cu ele, Din rime-ncrucișate în nopți dalbe Se pot clădi miracole pe lume Și uit de rele. Refugii nu există, sunt în apogeu, Venită să le rezidesc pe toate, Cu slava
ADUCERILE-AMINTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343391_a_344720]
-
pățania îndurată și, pâr, pâr, pâr, a început să se miște încet către colhoz. Când să cotească la dreapta spre calea ferată, atașul și roata aia a lui s-au desprins și mergeau singure acum îndreptându-se amețitor spre un stol de ( babe curioase ) cum le ocăra Bunica. Astea, nu aveau nimic de făcut decât să stea toată ziua la poartă și să bârfească pe toată lumea. Noroc de motociclistul care își revenise la timp. A sărit din șaua dezmembratei lui motociclete
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIE CAP 2 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344077_a_345406]
-
pe pământ - iar rai! ...scânteie-a Trandafir - pe Cruce - cuiul Gleznei... *** ÎN VISUL GRĂDINII în visul Grădinii mă voi odihni și - de n-am fost smerit - acum voi fi: plutească-mi mantii de senin pe umăr deasupra mea-i un stol de îngeri fără număr! ...și mintea-mi toarce preacuminte strună și inimii i-am dat - pentru iubiri - arvună: s-a luminat fereastra Preacuratei - sunt trubadurul așteptat al soartei... ...n-aduc suspin - nici fumuri de mărire doar inorogii blânzi ai Cosânzenei
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]
-
toamnei - clipă de hotar , Iar țărm și mare au rămas departe . În noi mocnesc tăcerile de-o vară Și sentimente proaspete mocnesc , Iar ploi de frunze , câteodată -n seară , De nostalgie , ochii umezesc . Puțină vreme încă ne desparte De primul stol răzleț de rândunele , Vâslind spre miazăzi din miazănoapte , Cu dorul meu vâslind pe lângă ele . Și firul ierbii galben pare iar , Când ceru - n așteptare - adoarme mut . A mai trecut o zi din calendar , Și înc - o zi din viaț - a
TRECERE ... de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344214_a_345543]
-
viața sa, pe apă și pe uscat, ne propune un final tulburător, recent și definitoriu pentru dragostea sa de viață și de oameni, dar și pentru păsările, care populează țărmul mării, pe care le admiră zilnic. Este vorba de un stol de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năprasnic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță
REACTIILE UNOR PERSONALITATI LA SCRIERILE MELE. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343102_a_344431]
-
ajungeam noi la vie, pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Începeam paza așa de devreme, ca să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă, producând destulă pagubă, că erau stoluri întregi aciuiați prin tufele de gărdurariță și mure de la movila lui Mihalcea. Se apuca tata să săpe o groapă spre drumul din capătul lotului, peste care construia din lemne de salcâm o formă de piramidă, pe care așeza niște crengi
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie, să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care-și creșteau puii la umbra și adăpostul butucului viței de vie. Sâmbăta când era cerul senin și soare, scoteam
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
văd pustii potecile cărunte , Si printre nori se vede Dumnezeu . Căsuța cu zorele azi e trista Si melancolic suna vantu- n geam . Se- aude plânsul toamnei in batista , Când păsări mute pleacă de pe ram . Din plopii de la moara zboară-n stoluri Si fac pe marea cerului mari valuri ... Când cade bruma argintie-n goluri , Își spun adio frunzele pe ramuri . Referință Bibliografică: Își spun adio frunzele pe ramuri / Georgeta Giurea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1741, Anul V, 07 octombrie
ÎȘI SPUN ADIO FRUNZELE PE RAMURI de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343226_a_344555]
-
uneori trage foloase: Strâmbă raza Care-i luminează Oglinda. LA CAPĂTUL LUMII O comoară se-ascunde La capătul lumii. De mii de ani Stă acolo și-așteaptă S-o lovească Un fulger Nemuritor. DIALOG NAIV Câți ani ai porumbițo? Un stol, un stol, un stol! Mi-e frică să-ți spun! De când gângurești porumbițo? De când îngerul a țipat rușinat! ATÂT DE DULCE Atât de dulce Încât Buzele tale Pun două amprente Cu zmeuri de miere Pe buzele mele. MURMUR Cu sufletul
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
foloase: Strâmbă raza Care-i luminează Oglinda. LA CAPĂTUL LUMII O comoară se-ascunde La capătul lumii. De mii de ani Stă acolo și-așteaptă S-o lovească Un fulger Nemuritor. DIALOG NAIV Câți ani ai porumbițo? Un stol, un stol, un stol! Mi-e frică să-ți spun! De când gângurești porumbițo? De când îngerul a țipat rușinat! ATÂT DE DULCE Atât de dulce Încât Buzele tale Pun două amprente Cu zmeuri de miere Pe buzele mele. MURMUR Cu sufletul pe buze
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
raza Care-i luminează Oglinda. LA CAPĂTUL LUMII O comoară se-ascunde La capătul lumii. De mii de ani Stă acolo și-așteaptă S-o lovească Un fulger Nemuritor. DIALOG NAIV Câți ani ai porumbițo? Un stol, un stol, un stol! Mi-e frică să-ți spun! De când gângurești porumbițo? De când îngerul a țipat rușinat! ATÂT DE DULCE Atât de dulce Încât Buzele tale Pun două amprente Cu zmeuri de miere Pe buzele mele. MURMUR Cu sufletul pe buze Trebuie să
FOC SACRU DE BAKI YMERI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343182_a_344511]
-
VREMURI Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întregul oraș, în cele trei zile de ninsoare continuă. Un ger năprasnic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din zona hotelului „Mangalia”, plutind pe apa puțin adâncă. Erau toate cele 36 lebede adunate în familii, care întregul an au încântat privirile turiștilor și ale localnicilor. Nu existau rivalități între grupurile de păsări
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
întregul cârd și stăteau toate păsările strânse la un loc, pentru a se feri de urgia iernii. Niciodată nu a mai fost o asemenea vreme, de când aceste lebede s-au aclimatizat și nu au mai părăsit litoralul, pentru a însoți stolurile de păsări migratoare. Doar acum trei ani a mai fost un asemenea ger cumplit, când marea a înghețat la mal cum spuneam, peste două sute de metri spre larg. Atunci la Constanța localnicii transformase zona înghețată bocnă, într-un adevărat patinoar
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
încercând să ajungă la pui, pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, ca apa să nu înghețe la loc, însă gerul era prea puternic, iar puiul prea departe. Deja, exista riscul ca întregul stol să rămână prizonierul gheții nemiloase. Doar la câțiva metri de grupul de păsări, puiul plângea după ajutor, văzând cum ele pornesc spre plaur, abandonându-l. Plângea puiul, plângeau și lebedele, scoțând sunete de jale. Erau neputincioase. Nu aveau cum să
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
ele pornesc spre plaur, abandonându-l. Plângea puiul, plângeau și lebedele, scoțând sunete de jale. Erau neputincioase. Nu aveau cum să-l ajute pe nesăbuitul pui. Într-un târziu, s-au retras toate pe plaur, pentru a nu pieri întregul stol în capcana gheții. Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe la mal și marea. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era captiv în
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
cățelușei o mare satisfacție. În mai puțin de o lună, piciorul puiului s-a vindecat și Ghiță plecă cu el în brațe, începând să caute lebedele pe lângă malul mării. Trecuse pericolul înghețului, iar zăpada se topise destul de mult. A găsit stolul tot lângă cazemata dintre Spitalul Municipal și hotel, acolo unde trăiau de obicei mai tot timpul, fiind adăpost și multă lume care le aduceau de mâncare, atât vara cât și acum iarna, când găseau mai greu hrană în apa unde
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
Spitalul Municipal și hotel, acolo unde trăiau de obicei mai tot timpul, fiind adăpost și multă lume care le aduceau de mâncare, atât vara cât și acum iarna, când găseau mai greu hrană în apa unde pescuiau. Când a văzut stolul, Ghiță i-a dat drumul lui Ghețuș pe plajă. Acesta a scos un țipat și a zburat până s-a alăturat stolului, ce plutea elegant pe luciul mării, apoi după ce toate lebedele l-au înconjurat manifestându-și astfel bucuria la fel de
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
atât vara cât și acum iarna, când găseau mai greu hrană în apa unde pescuiau. Când a văzut stolul, Ghiță i-a dat drumul lui Ghețuș pe plajă. Acesta a scos un țipat și a zburat până s-a alăturat stolului, ce plutea elegant pe luciul mării, apoi după ce toate lebedele l-au înconjurat manifestându-și astfel bucuria la fel de gălăgioase la vederea lui, puiul a părăsit cârdul și s-a întors la mal, la picioarele lui Ghiță și ale cățelușei, ciugulindu
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
ÎN DOI Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 626 din 17 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Vine un vânt, în pas de vals, pe dealuri, vara își pierde urma prin parcuri și livezi. Spre școală, veseli, curg copii în stoluri și razele de soare zâmbesc pân' la amiezi. E-atâta revarsăre de lumină, încât galbenul gutuii îmbată zarea. Doar amurgul se umple de rugină: a venit iar toamna? Aceasta-i întrebarea! Din vii se culeg boabe de chihlimbar, coșurile se
TABLOU DE TOAMNĂ CU FINAL ÎN DOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343625_a_344954]
-
fereastra mea nu veneau la mâncarea pusă decât la anumite semnale ale unor lideri. Am început să supraveghez mișcările lor. Astfel am observat un vrăbioi mai negru decât ceilalți. Acest venea primul după ce emitea anumite ciripituri înțelese de cei din stolul său, eu l-am numit ,,clanul” Vrăbioiului Negru intra primul iar după el venea clanul său. Clanul advers căruia nu am putut să-i identific liderul stătea în așteptare în crengile cireșului de lângă fereastra mea. Dar nu puteau aștepta prea
CLANUL VRĂBIOIULUI NEGRU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343629_a_344958]
-
Toți peștii aflați mai aproape de plajă care nu s-au orientat să plece spre larg la apă adâncă, au fugit spre mal, devenind astfel prada turiștilor. Mulți pluteau deja morți fiind o hrană gratisă pentru pescărușii care îi adunau în stoluri. A prins atunci chiar și o micuță cambulă. - Și cum, mai erau buni de mâncat? Întreba o fată din grup. - Desigur. Erau doar amețiți din cauza lipsei de oxigen. Cei care ne scăpau printre degete fugeau din nou spre larg. Acest
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343494_a_344823]
-
nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului Se scurge în clepsidră timpul Da-n amintiri tu-mi dăinuiești, Căci nimeni nu ocupă vidul, Lăsat de ființa ce-o iubești. Când gândul meu la tine pleacă, Vin amintirile în stol. Mi-e inima tristă și seacă, O simt în pieptu-mi ca un gol. La chipu-ți drag, lumina sfântă A candelei,arde mereu. Și-n suflet simt durerea cruntă, Ce mi-a lăsat destinul tău. Te-ai stins singur,fără
MI-E DOR DE TINE,FRATE ! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340127_a_341456]
-
zi , unul a lovit cu o piatră o pasăre ce cânta într-un pom. Cântecul însă a rămas și se auzea mereu venind dispre pădure. Curios, omul a privit înspre copaci și a înțeles că zgomotul acela plăcut vine de la stolurile de păsări ce mișinau prin pomii din împrejur. Cel mai mult i-a plăcut că păsările nu îl atacau, își vădeau de zgomotul lor și emiteau sunete pe care urechea lui le duce undeva spre o parte a corpului ce
INVENŢII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340100_a_341429]