1,031 matches
-
întorc, dar m-a prins de braț și mi-a spus pe bîjbîite în ureche: — Ai dreptate, fetele nu sînt bune de nimic, sînt niște vaci, și chiar dacă nu mă placi pe mine, am prieteni, militari... M-a tras din strînsoarea lui și am intrat în baracă. Nu m-a urmărit. Baraca nu era prea mare, dar era lungă și mai toată podeaua era ocupată de oameni înghesuiți pe bănci. Tejgeaua era împărțită în ghișee care se întindeau de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o viteză descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu-se cînd se lărgeau, iar coborîrea deveni o serie de căderi friguroase între două strînsori fierbinți. Apăsarea și căldura crescură. Strîngîndu-l mai mult timp, pînă cînd începu să izbească cu pumnii și cu picioarele ca să se elibereze. Fu lăsat să cadă imediat, dar lunecă doar cîțiva metri, următoarea strînsoare fu atît de puternică încît nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
serie de căderi friguroase între două strînsori fierbinți. Apăsarea și căldura crescură. Strîngîndu-l mai mult timp, pînă cînd începu să izbească cu pumnii și cu picioarele ca să se elibereze. Fu lăsat să cadă imediat, dar lunecă doar cîțiva metri, următoarea strînsoare fu atît de puternică încît nu-și putea mișca nici brațele, nici picioarele. Deschise gura să țipe, dar un amestec de lînă și țesătură i se strecură înăuntru, pentru că apăsarea făcuse ca vesta, cămașa și jerseul să-i acopere fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puternică încît nu-și putea mișca nici brațele, nici picioarele. Deschise gura să țipe, dar un amestec de lînă și țesătură i se strecură înăuntru, pentru că apăsarea făcuse ca vesta, cămașa și jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate simțurile. Gîndire și memorie, putoare, fierbințeala, toate se risipiră și nu își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi dăruise o pereche de ghete cu patine. Zenobia se căznise zile în șir, zadarnic, să le folosească. De fiecare dată cădea ca un butuc. Dar într-o noapte cu lună rotundă și imensă ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se făcu că-i întinde cu greu, cu ochii plecați, ca și cum n-ar fi vrut. Borfașul îi ascunse imediat într-un buzunar interior, apoi începu să-l batjocorească iar, mai cu vorba, mai răsucindu-i mâna la spate, slăbind puțin strânsoarea, apoi săgetându-l iar, mai rău. Nicu știa din povestea cu vulpea că trebuie să țipe când nu-l doare deloc și să tacă mâlc când îl doare, așa că tăcu mâlc. - Mai dosești ceva, bă, pomanagiule, ce, te pui cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
corpului, încercă să sară într-o parte, să scape de mâinile celor patru bărbați care se năpustiră asupra lui. Dar ei îl prinseră într-o clipă și-l ținură atât de ferm încât era peste puterile lui să scape din strânsoare. Peter Cadron îi trase repede fermoarul și spuse: - Iartă-ne, dar când ne-am dus în camera aceea din spate, ne-am și îmbrăcat în costumele izolante. De aceea nu ne-ai putut face nici un rău. Și ține minte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
pe neobservate". Părăsi brusc masa de joc, dar o fată drăguță îl încolăci cu brațele, se lipi de el și-l sărută: - Vai, te rog, te rog frumos, împrumută-mi puțin din norocul dumitale. Te rog mult! Se eliberă din strânsoare, cu un gol în creier, uitând de impulsul inițial. "Mă pregăteam să fac ceva", își aminti el și simți că memoria îi joacă feste. Mai parie de vreo câteva ori. Nou-veniții dădeau din coate ca să poată ajunge până la masa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ș-ar spune multe și nu știu de und-să-nceapă Căci pe rând și-astupă gura, când și gura se adapă; El o simte-n a lui brațe tânără, rotundă, tare Și ea tremură ca varga de oțel de-a lui strânsoare. Își ascunde fața roșă de iubire și sfială, 520Ochii-n lacrimi îi ascunde-n părul moale de peteală... Și adorm. Somn greu îi varsă plumb în vinele - ostenite. Frații lui când văd cât doarme, ei se pun pe șopotite Și mărunt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-și asume un viitor din care fascismul și gloria sa înșelătoare nu mai fac parte, ei sunt confruntați cu demonii care sfârșesc prin a-i devora și copleși. Nimeni, în cele din urmă, nu poate să se salveze din această strânsoare a istoriei. Numărătoarea inversă are curgerea implacabilă a naturii, curgere în fața căreia individul devine neputincios. Odată cu avansul lui Koinski, repertoriul de personaje decadente și maladiv-visătoare din această garnizoană italiană pe care o imaginează Pratt devine impresionant. Amoralitatea este dublată de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
adaugă unui cazier militar deja impresionant. Rebel și impertinent, curajos și cinic, Milton Cato este mielul sacrificial pe care armata britanică îl alege spre a oferi o explicație dramei prințului imperial. Marginalul antierou al lui Pratt alege să iasă din strânsoarea ucigașă a Maiestății Sale. Dezer tarea spectaculoasă pune pe umerii lui Cato litera stacojie a păcatului, o literă care nu se poate șterge decât odată cu glonțul plutonului de execuție. Aventurile africane ale lui Milton Cato sunt dominate de acest amestec
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
venit, spre a fi cartograful ce alcătuiește hărțile ținuturilor necunoscute. Ca și atâția dintre cei care populează universul din Fort Wheeling, Kirk este o ființă scindată. Atras de pulsiunea neînblânzită a indienilor, el nu se poate smulge, până la capăt, din strânsoarea lumii sale. Colțul în care Kirk se refugiază, alături de Maha și de prietenii săi, este un paradis fragil, asediat de „civilizația” în mers implacabil. Om al frontierei, navigând pe uscatul fără de margini al preriei, sergentul Kirk se confundă cu taina
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ogun Feraille te va adăposti în peștera de sub ape, departe de putreziciune și de moarte... Murmurul vocii lui Bouche Dorée răsuna ca o incantație în urechile lui Corto, în vreme ce trupul Morganei îl învăluia miraculos. Câte zile a petrecut în această strânsoare a Morganei Corto nu-și va aminti niciodată. Memoria acelor ore se confunda cu memoria vieților sale anterioare. Călătorind prin culoarele unei peșteri pe ai cărei pereți străluceau inscripții și figuri de războinici, Corto își întâlnea seria de ființe care
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
să i se învârtă și inima să-i bată mai tare, mai întâi de emoție, apoi de teamă și, acum, de evlavie. În acel moment, Shimon Guttman știa că ținea în mână cea mai mare descoperire arheologică făcută vreodată. În strânsoarea mâinii lui se găsea ultimul testament al marelui patriarh, omul venerat ca părintele celor trei mari credințe, iudaismul, creștinismul și islamismul. În mâinile sale se afla testamentul lui Avraam. Capitolul 28 Ierusalim, joi, 12.46 a.m. Prima lor oprire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe ecran. Dacă erau urmăriți, urmăritorii lor nu aveau decât să intre pur și simplu în cafenea, să-și comande o cafea cu lapte și să-și scoată carnețelul. Se răsuci pe călcâie, simțind cum îi e prinsă încheietura în strânsoarea lui Uri. —Dă-mi drumul. Trebuie să mă întorc. În nici un caz. — Calculatorul a rămas deschis. Vor vedea totul! —Asta e. Plecăm, spuse el, pășind apăsat mai departe, hotârât să iasă în stradă. —Dă-mi drumul! Acum! Nu vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mi drumul. Trebuie să mă întorc. În nici un caz. — Calculatorul a rămas deschis. Vor vedea totul! —Asta e. Plecăm, spuse el, pășind apăsat mai departe, hotârât să iasă în stradă. —Dă-mi drumul! Acum! Nu vru să o elibereze din strânsoare. Împotriva voinței ei, fu trasă pe scara îngustă de piatră. Începu să se smucească, asemenea unei fetițe recalcitrante care refuză să fie târâtă la grădiniță în prima zi. Dar era mai puternic decât ea. Se ura doar gândindu-se ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
câteva cuvinte, rostindu-le imediat ce le gândi. — Sau poate nu e nimic de știut. Abia își auzea vocea. —Poftim? Încercă să repete cuvintele, dar nu avea aer. Presiunea de pe trahee era prea mare. Era strangulată. Miller făcu un semn și strânsoarea slăbi. Brațul rămase totuși în jurul gâtului ei. Repetă ce-ai spus. — Am spus că poate nu e nimic de știut. Asta ce vrea să însemne? — Poate că nu am găsit locul în care a ascuns Guttman tăblița pentru că nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vorba de un litigiu, de obicei iau țesuturi din mai multe sisteme organice. — N-am știut asta, zise Emily, încruntându-se. Simțea cum inima îi bătea cu putere în piept. Nu-i plăcea acea senzație. După scurt timp, urmă o strânsoare în gât. O durea. Își mușcă limba. Te simți bine, mamă? — Ar fi trebuit să-mi iau pilulele de anxietate. Durează mult? întrebă Rachel. — Nu, zise Tom, ar trebui să dureze doar câteva minute. Patologul o să deschidă sicriul, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
separeuri. Locul era o speluncă murdară, plină cu actori. Un tip făcu semn cu mâna dintr-un separeu din spate. Brad se duse spre el. Tipul purta un costum cenușiu deschis. Era scund, aproape chel și părea nesigur pe el. Strânsoarea lui de mână era slabă. — Willy Johnson, spuse el. Sunt noul tău avocat, pentru procesul care urmează. Credeam că unchiul meu, Jack Watson, este cel care asigură avocatul. — Așa este, zise Johnson. Eu sunt acela. Pederastia e specialitatea mea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și mirosuri. Respirația lui s-a Îngreunat, mâinile lui, cea de pe piept și cea din jurul gâtului, au Început s-o strângă mai tare. Zeliha s-a temut că o va strânge de gât, Însă În curând degetele și-au slăbit strânsoarea și mișcarea a Încetat. A scos un sunet de om rănit, prăbușindu-se deasupra ei, pieptul lui strivindu-l pe-al ei. Îi putea auzi inima bătându-i nebunește. Ce nu putea auzi era inima ei. Se simțea de parcă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ar plăcea să mai torn Încă unul Înainte să mor la rîndul meu. Peste ani, am izbutit În sfîrșit să isprăvesc un roman, apoi un altul. La ora actuală, am publicat șapte sau opt. Oare tata și-a mai slăbit strînsoarea? Mă simt vinovat de fiecare dată cînd apare vreuna din cărțile mele: „Am dreptul să semnez cu numele meu? Am fi fost confundați o dată mai mult, iar el n-ar fi fost mulțumit“. Aseară am adormit spunîndu-mi că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Ce viitor i-ar sta în față! S-ar putea mărita cu un prinț, pe puțin. și tu, proastă și nebună, vrei să renunțăm la ei? Lilia se trase înapoi, într-un simplu reflex de auto-apărare, trăgându-și brațul din strânsoarea Zoiei și căzu pe pat, murmurând: ă Ea m-a mințit. În aceea clipă și adormi, visând la genele transparente ale polițistului. Capitolul patru Biletul anonim Plicul, adresat simplu lui Porfiri Petrovici, ajunsese pe biroul său de dimineață cu primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Destul, destul, le sacrifice humain, le sacrifice humain!“ „Da, să moară, noi tot o să găsim răspunsul“, striga tot atât de apucată Madame Olcott, revenită În scenă, și se năpustise spre Belbo. Aproape În același timp se mișcase și Lorenza. Se desprinse din strânsoarea uriașilor și se așezase În fața lui Belbo, la picioarele spânzurătorii, cu brațele desfăcute ca pentru a opri o invazie, strigând printre lacrimi: „Dar ce, sunteți nebuni cu toții, așa se procedează?“ Agliè, care tocmai se retrăgea, rămăsese o clipă interzis, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Și deschide catalogul; Către voi apoi privește Și începe dialogul. Printre bănci domol se plimbă, Cum ar merge pe cărări, Și vă pune întrebări Tot trăgându-vă de limbă. Voi să-mi spuneți cartea-n care Stau pe file în strânsoare Animalele din lume. Nu doresc decât un nume. Barbă albă, haine roșii, Mai bătrân decât toți moșii, Intră pe furiș în casă Și sub brad cadouri lasă. Nimeni nu mai e ca el: În clinchet de clopoțel Și-n urări
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
am oprit în orașul acela. Satul familiei mele, Cecla, nu era departe. Am cumpărat un cal sănătos și robust, un animal cu coama ca pana corbului, și galopând în voie și întrebând de mai multe ori, am ajuns la o strânsoare de case albe, cu bazine pentru apa de ploaie pe acoperișuri, locuințe modeste, dar curate, cu livezi și grădini. Jur-împrejur măslini și viță-de-vie, pășuni galbene și, la umbra unui copac mare din piața prăfoasă, bătrâni inimoși și curați ca înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]