1,253 matches
-
revăzut în vis: Într-una, de departe și de aproape, plutind retras în aceeași atmosferă olimpiană, celestă, misterioasă și extatică. Mereu și mereu, am avut impresia neîndoielnică și am sperat nebun, că voi da iar peste el, prin preajma stadionului, pe străduța din stânga, ori pe ulicioara din dreapta, sau pe următoarea la rând, chiar după colț...! Rămâneți cu bine și mergeți în pace, mai departe, prieteni! Aveți grijă! Dumnezeu închide o ușă, dar vă deschide o fereastră. Drum bun, argonauților! Mă voi întoarce
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eveniment, către unul dintre posturile de proximitate mai răsărite, post aflat și el la periferia zonei sudice cu pricina, în bariera Bucureștilor. Mai exact, situat pe strada Eroilor-Martiri (redenumită popular, mai nou, când a Erorilor, când a Ororilor...), una dintre străduțele acelea mărginașe care afluiau, în evantai, în Bulevardul Petrolului, din preajma vechiului Cimitir "Eternitatea". Și uite-așa, se ajunsese actualmente la situația insolită, de a se face referire la acest micro-sediu lăturalnic, de altminteri obscur, ca la ditamai Secția de Poliție
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fie aici, la sfârșit, să ne conducă. Am făcut bine?... Vine și Gogu cu consoarta lui... ― Tot ce faci tu e bine! răspunse Grigore mîngîindu-i pe furiș brațul gol rezemat pe speteaza fotoliului. Un mic restaurant de noapte, într-o străduță dosnică. Exterior modest. Înăuntru însă lumină orbitoare, lux căutat, atmosferă caldă, chelneri francezi pur-sînge și câteva atracții senzaționale. Patronul, om dintr-o familie boierească, cu nume distins, care și-a mâncat o avere imensă la Paris și din resturi a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
HORA TRADIȚIONALĂ Era pe la jumătatea lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare ce te îmbia să te răcorești cu bere rece la vreun bar. În drum spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt ocupate, doar într-un colț al salonului era una liberă. În bodegă, clienții vorbeau tare de credeai că ești
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
drept” ! Poate că, în aceste condiții, Uniunea Europeană ar trebui să lanseze următorul anunț global : Societate multiculturală în criză caută traineri competenți ! Sau poate „cetățeni competenți” ?... Patria olfactivă Ne plimbam de cîteva ore prin Gubbio, în sus și în jos, pe străduțele pietruite, printre casele mici de piatră, pînă sus, la palatul ducal înfipt pe stînca lui, de unde domina întreaga vale. Eram, ca de obicei, fascinat de urbea medievală, atras irezistibil de fiecare străduță mai mică decît celelalte, care ducea spre cine știe ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin Gubbio, în sus și în jos, pe străduțele pietruite, printre casele mici de piatră, pînă sus, la palatul ducal înfipt pe stînca lui, de unde domina întreaga vale. Eram, ca de obicei, fascinat de urbea medievală, atras irezistibil de fiecare străduță mai mică decît celelalte, care ducea spre cine știe ce oază de piatră cu numele vreunui sfînt. De data aceasta, după o săptămînă de Italia, un miros străin de acel loc mă atrăgea însă irezistibil către un colț al acestui labirint de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
urmă am ajuns : într-o piațetă în reparații, niște muncitori se încălzeau la un foc de lemne. Mirosea a fum, a foc de brad, ca în toată copilăria mea de pe munți. După-masă am ajuns la Spoleto și am reluat ritualul străduțelor medievale, de jos de la chestură și pînă sus la palatul ducal. Ne opream din cînd în cînd la cîte o belvedere să admirăm Umbria care se întindea la picioarele noastre. O luam, tot ca de obicei, cînd la stînga, cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă întrebați care e diferența olfactivă dintre un pin și un brad, căci nu știu - și nu am știut niciodată. Cînd am ajuns în dreptul bradului am știut însă că numai acesta miroase așa, că acest miros m-a ademenit prin străduțele din Spoleto, și m-am așezat la rădăcina lui cuprins de o inexplicabilă nostalgie. De la prima mea ieșire, post-comunistă, în lumea mediteraneană, m-a impresionat diferența dintre această lume a pietrei și civilizația noastră a lemnului, dintre ce înseamnă a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
citesc chiar tot timpul și pentru că dacă nu ieșeam la aer aveam noaptea coșmaruri sau insomii ,ieșeam să mă plimb zilnic, înainte de căderea serii. O luam pe Galați și Domnița Ruxandra, ajungeam în piața Galați și mă înfundam apoi pe străduțele tăcute și aurii de dincolo de strada Toamnei, până înspre Moșilor. Priveam casele bătrânești, cu balcoane sub formă de alveolă periculos suspendată deasupra străzii, cu stucaturi, ciubuce și mascaroane, cu atlași de ipsos muced sub arcade. Pe măsură ce soarele cobora la orizont
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Fetele au reușit să-i stîrneasca acolo indignarea casieriței, râzând și țipând tare, cine știe de ce. Toate erau nostime, fâșnețe și le plăcea să-și arate dinții și gingiile, să se prostească, să scoată limba. Am luat-o pe o străduță laterală, cu mașini parcate pe ambele borduri, și am ajuns în fine acasă la Mera. Stătea într-un apartament modern, cu mobilă de lemn și aluminiu, cu lustre de sticlă mată, gălbuie. Biblioteca ocupa un perete întreg si, într-un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toate avantajele și dezavantajele. Ești inginer constructor, profesor de rezistența materialelor, cazangiu, matematician? Regretăm. Doamna care locuiește în garsoniera aceasta nu te va cumpăra niciodată. O garsonieră minusculă, spre marginea Capitalei. Ajungi aici schimbând mai multe autobuze și încîlcindu-te pe străduțe cenușii. Scara blocului are pereții vopsiți în verde pal și miroase a gunoi. Câte un asparagus complet ofilit într-un ghiveci, pe un suport de fier forjat, câte o poză scorojită, înfățișînd mânăstirea Voroneț, câte un leandru într-o cutie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai ieftine, mirosea a lavandă proastă. Mie însă îmi plăcea, pentru că-mi amintea de mirosul parfumat al anumitor bomboane discoidale, roze, făinoase, numite "cerceluși". Pe Zizi o ținea în poșeta ei care imita pielea de crocodil. După multe ocoluri pe străduțe necunoscute, trecând pe lângă școli galbene și turtite, cu cercevele verzi la ferestre și cu acoperișuri maro, pe lângă centre de butelii unde era mereu coadă și centre de sifoane dominate de-o uriașă roată albastră în mișcare, intram, în fine, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
meu și până la cină am umplut Papierkorb-ul cu foi stricate. Singurul timp cu adevărat plăcut în această zi de infern a fost jumătatea de oră dinainte de cină, când, pe lumină încă, am pornit cu Yvonne de mână spre Șosea, pe străduțele dosnice pe care tot așa, cândva, mergeam cu tata. Se întâmpla probabil cu un an sau doi înainte să moară, el era mulțumit ca niciodată în viață, mai ales de casa ce abia o terminase, nu doar de construit după
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
reale, dacă înțelegi ce vreau să spun. — Înțeleg foarte bine. Singura persoană care se mai afla în acea „oală“, în afară de ei, se năpustise pe scări când îl recunoscuse pe Rozanov. (Era tatăl Nestei Wiggins, un „croitor pentru dame“, de pe o străduță din Burkestown.) — Deci Camerele au fost restaurate, urmă John Robert. Și-ți poți închiria una, ca la un hotel? — Da, răspunse Eastcote. Și ai să poți sta liniștit acolo, ai să poți lucra netulburat. John Robert rămase tăcut. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a fi trimis să urmeze la Colegiul Trinity, refuză să se întoarcă în patrie. Îi plăcea Bruxelles, nu părțile lui vechi și mărețe, nici cartierele noi, strălucitoare, ci melancolicele străzi burgheze, atât de liniștite, purtând amprenta unui trecut încă accesibil, străduțele unde puteai găsi la colț un mic restaurant cu fețe de masă roșii, cadrilate, cu oleandri și o pisică neagră. Îi plăcea și Londra și își întrevedea un viitor de londonez. Ura, din toată inima și din tot sufletul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de accidente, și datorită oboselii și căldurii, iau un autobuz ce transportă gratis călători la Saint Guilhem. In câteva minute ajungem și iată-mă intrând într-o foarte mică localitate cu case din piatră lipite de peretele muntelui, cu o străduță între ele și pârâul care curge alături. Mă impresionează profund acest pâlc de case la parterul cărora se află restaurante, baruri, magazine mici cu tot felul de produse. Cătunul acesta este cu totul diferit de localitățile de la câmpie sau deal
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
de stâlpi groși din lemn. Interesantă clădire cu acest acoperiș gigantic ce protejează o bună parte a pieții. Poate că acest model de clădire este tipic pentru această regiune a Franței. Găsesc cazare la Gîte d’etâpe comunală, pe o străduță în centru, aproape de oficiul de turism. In pragul ușii mă întâmpină o doamnă cam la 65 de ani, scundă, blondă și surâzătoare. Este o voluntară din asociația sf. Iacob, care are în grijă casa pentru pelerini. Sunt șase paturi aici
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
început să mă latre cu furie, scoțîndu-și colții și dând să sară de pe gardul mai înalt ca mine direct în capul meu. Incet, încet, privindu-l direct în ochi am început să pășesc înapoi, și apoi, ocolind sătucul pe o străduță laterală, mi-am continuat drumul, gândindu-mă la ce simțisem în fața ușii bisericii și la acel câine atât de urât și la lătratul lui amenințător. Nu știu ce să zic; or fi păcatele mele așa de grele și urâte ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
știut pentru orice pelerin că în rucsacul său trebuie să existe neapărat o pelerină, cât mai lungă și mai rezistentă. Drumul pe care merg este mereu paralel cu șoseaua principală care te duce la Tarbes. Sunt puține mașini pe aceste străduțe laterale, așa că liniștea interioară și cea exterioară sunt asigurate. Timpul trece și mi se face foame, iar sandvișul primit dimineață doar îmi amăgește foamea. Toate cătunele prin care trec, liniștite, curate, toate sunt lipsite de orice magazin alimentar sau de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pentru a asculta plăcutul susur al pârâului la doi pași de casă. Imi aranjez din nou lucrurile în rucsac, mănânc și ies, lăsând cheia soțului doamnei, care trebăluia deja prin curtea casei lor, de dincolo de pârâu. Si astăzi urmez străduțele paralele străzii principale naționale D 935, așa cum mi-o indică GPS-ul, și fiindcă este duminică, sunt aproape pustii. Până la Lourdes, sunt aproape 40 de km, iar micile localități prin care voi trece sunt: Oursbellile, Bordères sur l'Échez, ocolesc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
acolo pe trepte și s-o șteargă cât mai repede, până nu vine poliția. Dar Chițu o înhață și o ia la fugă, cu geanta subsuoară, pe o alee ce îi scoate în spatele restaurantului și de acolo mai departe, pe străduțe depărtate de forfota orașului. Punctul matematic, în pizda mă-sii! strigă deodată Mazilu, înfuriat din senin. Chițu se întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sii! strigă deodată Mazilu, înfuriat din senin. Chițu se întoarce către el cu prefăcută indignare: Hei! ce te-a apucat? Aveți dreptul să faceți glume! N-ați auzit? Cu condiția să nu spuneți tâmpenii! Băieții se prăpădesc de râs. Pe străduța unde au ajuns nu se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-sii o fi având în gioarsa asta de geantă a lui? Mazilu a râs împreună cu ceilalți, dar furia nu i s-a domolit. Chițu o face pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
amintea: Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Era doar începutul. Își continuă drumul pe strada Lipscani, aproape pustie, care avea să-l scoată în Piața Sfântul Gheorghe, pe care avea s-o străbată în tăcere, afundându-se apoi în labirintul străduțelor vechi de dincolo de piață, pe care le cunoștea ca-n palmă. PLIMBARE CU METROUL Când am dus-o pe mama să facem împreună o călătorie cu metroul n-am avut de fapt nicio destinație. Am vrut doar s-o plimb
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vreodată să se apropie de ea fără crispare? În drum spre cantină, pentru masa de seară, traversau împreună linia de tramvai prin dreptul statuii lui Constantin Brâncoveanu din fața bisericii Sfântul Gheorghe, tragică și întunecată ca-ntotdeauna, și o tăiau pe străduța Jacques Élias, cu magazine vechi de zeci de ani, ieșind în strada Sfânta Vineri. Dragoș își simțea ființa plină de prezența ei. Atât de plină, că dogoarea dinăuntrul său aproape că-i dădea frisoane. Strada era toată o puzderie de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
după ce aproape tot cartierul fusese distrus. La fel și biserica Sfântul Mina Vergu de pe strada Robescu. Dragoș nu se mai simțea înfrigurat de prezența Elenei. Dar îi rămăsese vie în suflet amintirea frisoanelor de atunci, când, alături de ea, trecea pe străduța Jacques Élias ca printr-un tunel de lumină. Nici astăzi nu știa dacă, în poza din Grădina Cișmigiu, Elena avea sau nu privirea coborâtă spre el. Cert este că nu era atentă la discuția provocată de Denisa, aflată în dreapta, făcând
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]